Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. Umed și cald
  3. Atât de departe
  4. În direcția ta
  5. O singurã ființã
  6. Inventar
  7. Tãcere
  8. Pasiune
  9. În aceeași direcție
  10. Încã te iubesc
  11. Hibernare
  12. Noi
  13. O picãturã din sufletul tãu
  14. Prezent prea simplu
  15. Marginea existenței
  16. Metamorfoza
  17. Adio, realitate
  18. Cum te iubesc
  19. Idei
  20. Cuvinte mai moi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii