Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rãscruce
  2. Palidã mângâiere
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. Buza ta de sus
  5. Prezent prea simplu
  6. Vise
  7. Tristeți sublim uitate
  8. Eu-tu
  9. Risipirea
  10. Ai sã mã iubești?
  11. Tu și restul lumii
  12. Metamorfoza
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Definitiv
  15. Captivã
  16. Cum te iubesc
  17. Mãnunchiuri
  18. Rotunjimile iubirii
  19. Labirintul
  20. Întuneric

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii