Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Postat la 11 Aprilie, 2008 de Adrian Furnica

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Tristețea de a te fi cunoscut
  2. Cuvinte nerostite
  3. În direcția ta
  4. Și ce dacã, iubito…
  5. Disperare
  6. Acolo unde se termina iubirea
  7. Tu și restul lumii
  8. Conținut
  9. Sã mã sãruți
  10. Încã te iubesc
  11. Inventar
  12. Oarecum perfect
  13. Simțuri
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Mãnunchiuri
  16. Noapte liniștitã
  17. Rãscruce
  18. Vorbe
  19. Marginea existenței
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii