Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Toamna iubirii
  2. Nerostire
  3. Mai în interior
  4. Iubita mea
  5. Dragoste de vânzare
  6. Definitiv
  7. În spatele urechii
  8. Îmbrãcatã în luminã
  9. Mirare
  10. Tristețe
  11. Acolo unde se termina iubirea
  12. Cerc floral
  13. Marginea existenței
  14. Cuvinte nerostite
  15. Unde ar fi trebuit sã fii
  16. Întuneric
  17. Fluturii
  18. Lucire clarã
  19. Poezie amarã
  20. Când vei pleca

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii