Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Revelația
  2. Dorința
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. De ce-mi lipsești
  5. Cum te visez?
  6. Oarecum perfect
  7. Mecanism matematic și misogin
  8. Rãscruce
  9. Licurici
  10. Într-o cutã
  11. Identic cu tine
  12. Minunea de a fi existat
  13. Tristețe
  14. Imaginea ta
  15. Singur în mine
  16. Nu te-am cunoscut niciodatã
  17. Tristețea de a te fi cunoscut
  18. Unde ar fi trebuit sã fii
  19. Mai în interior
  20. Cafea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii