Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Mai… de tot
  3. Cu fața cãtre mine
  4. Geometria iubirii
  5. Rãscruce
  6. Idei
  7. Într-o cutã
  8. Cum te visez?
  9. Toamna iubirii
  10. Nu te-am cunoscut niciodatã
  11. Mecanism matematic și misogin
  12. Buza ta de sus
  13. Lupta
  14. Semnul tãu
  15. Dorințe nemãrturisite
  16. Cuvinte nerostite
  17. Mi-e dor
  18. Nãpãdit
  19. Rotunjimile iubirii
  20. Aproape

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii