Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Decupaj
  2. Te iubesc
  3. Dragostea ta
  4. Eu-tu
  5. Semnul tãu
  6. Șoapte
  7. Poezie amarã
  8. De ce-mi lipsești
  9. Adio, realitate
  10. Iubita mea
  11. Senzații
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. În aceeași direcție
  14. Mi-e dor
  15. Patã de culoare
  16. Dorințe nemãrturisite
  17. Cheia norocului
  18. Trupurile viselor
  19. Esti prea vie
  20. Altfel, de ce?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii