Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Singur în mine
  2. Adio, realitate
  3. Palidã mângâiere
  4. Ochii tãi
  5. Iubita mea
  6. Tristețe
  7. Unde ar fi trebuit sã fii
  8. În mine parte
  9. Am plâns
  10. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  11. Când vei pleca
  12. Rãscruce
  13. ????
  14. Cum te visez?
  15. Un fel de fericire
  16. Pasiune
  17. Vâltoare
  18. Nud îmbãtãtor
  19. Împotriva mea
  20. Nebãnuita neputințã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii