Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cadavrele cuvintelor
  2. Noi
  3. Înãuntru fãrã de sfârșit
  4. Buze tari
  5. Îmbrãcatã în luminã
  6. Am scris invers
  7. Adio, realitate
  8. Poate cine știe…
  9. Te simt în mine
  10. Dragoste de vânzare
  11. Minunea de a fi existat
  12. Cu fața cãtre mine
  13. Mai stai…
  14. Acolo unde se termina iubirea
  15. Oarecum perfect
  16. Mai… de tot
  17. Captivã
  18. ????
  19. Unde ar fi trebuit sã fii
  20. Limbaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii