Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Din cauza ta
  2. Poezie amarã
  3. În urma mea
  4. O picãturã din sufletul tãu
  5. Epilog
  6. Cafea
  7. Nu te-am cunoscut niciodatã
  8. Labirintul
  9. Inventar
  10. Mai… de tot
  11. Cum te visez?
  12. Ai sã mã iubești?
  13. Umed și cald
  14. Dorința
  15. Noi
  16. Între douã bãtãi
  17. Am scris invers
  18. Când vei pleca
  19. Am sã plec din mine
  20. Cu o secundã mai târziu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii