Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Iubita mea
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Eu-tu
  4. Când vei pleca
  5. Conținut
  6. N-aș fi crezut
  7. Zâmbet rece
  8. Ochii tãi
  9. Chinuitoare pãrere
  10. Unde ar fi trebuit sã fii
  11. Mai… de tot
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. Întuneric
  14. Tristeți sublim uitate
  15. Disperare
  16. Revelația
  17. Cum te iubesc
  18. Noapte liniștitã
  19. Dorința
  20. Pasiune

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii