Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Semnul tãu
  2. Indigestie
  3. Marginea existenței
  4. În direcția ta
  5. Cu fața cãtre mine
  6. Palidã mângâiere
  7. În urma mea
  8. Cu tine
  9. Incertitudine
  10. Zâmbet rece
  11. Risipirea
  12. Cuvinte mai moi
  13. Umed și cald
  14. Sfâșiere
  15. Trupurile viselor
  16. Epilog
  17. Șoapte
  18. Am scris invers
  19. Vâltoare
  20. Bun comun

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii