Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Indigestie
  2. În aceeași direcție
  3. Am plâns
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Dorința
  6. Marginea existenței
  7. Când vei pleca
  8. Eu-tu
  9. Rotunjimile iubirii
  10. Singur în mine
  11. Nebun dupã tine
  12. Tu și restul lumii
  13. Cuvinte mai moi
  14. Nãpãdit
  15. Nebãnuita neputințã
  16. Într-o cutã
  17. Chinuitoare pãrere
  18. Toamna iubirii
  19. Te iubesc
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii