Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am nevoie de tine
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Tristețea de a te fi cunoscut
  4. Umed și cald
  5. Toamna iubirii
  6. Umbrele noptii
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Revelația
  9. Definitiv
  10. Dorința
  11. Sã mã sãruți
  12. Chinuitoare pãrere
  13. Unduiri
  14. Metamorfoza
  15. Suspinul
  16. Epilog
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. Incertitudine
  19. Tristeți sublim uitate
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii