Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai… de tot
  2. Încã o lacrimã...
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Somnul tãu
  5. Împotriva mea
  6. Vâltoare
  7. Ruga
  8. O picãturã din sufletul tãu
  9. Alb
  10. Cuvinte nerostite
  11. Adio, realitate
  12. Cu fața cãtre mine
  13. Incertitudine
  14. Nerostire
  15. Eu-tu
  16. Epilog
  17. Prea rece
  18. Somnul de dinainte
  19. Ai sã mã iubești?
  20. Toamna iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii