Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Înãuntru fãrã de sfârșit
  2. Sã mã sãruți
  3. Altfel, de ce?
  4. Trupurile viselor
  5. Lupta
  6. Vitrina sufletului tãu
  7. Definitiv
  8. Nebun dupã tine
  9. Tu și restul lumii
  10. Cu tine
  11. Nud îmbãtãtor
  12. Întuneric
  13. Somnul de dinainte
  14. Adio, realitate
  15. Epilog
  16. Mai… de tot
  17. Imaginea ta
  18. Ochii tãi
  19. Atingeri ireale
  20. Cafea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii