Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai stai…
  2. Fãrã pereche
  3. Rotunjimile iubirii
  4. Ai sã mã iubești?
  5. Încã o lacrimã...
  6. Bun comun
  7. Zâmbet rece
  8. Tristețea de a te fi cunoscut
  9. Sentimente la întâmplare
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. Atât de departe
  13. Epilog
  14. Incertitudine
  15. Șoapte
  16. Semnul tãu
  17. Atingeri ireale
  18. Tu și restul lumii
  19. Nebãnuita neputințã
  20. Inventar

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii