Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Șoapte
  3. Tristeți sublim uitate
  4. Limbaj
  5. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  6. Te simt în mine
  7. Somnul de dinainte
  8. Mi-e dor
  9. Identic cu tine
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Încã o lacrimã...
  12. Cu o secundã mai târziu
  13. Captivã
  14. Risipirea
  15. Dragostea ta
  16. Poate cine știe…
  17. Aproape
  18. Metamorfoza
  19. Alb
  20. O picãturã din sufletul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii