Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Biografie
  2. Prezent prea simplu
  3. Mai… de tot
  4. Cum te visez?
  5. Ochii tãi
  6. Încã te iubesc
  7. Pedeapsa
  8. Semnul tãu
  9. Tristețea de a te fi cunoscut
  10. Hibernare
  11. Cuvinte mai moi
  12. Vorbe
  13. ????
  14. Nãpãdit
  15. Decupaj
  16. Neant
  17. În mine parte
  18. Între douã bãtãi
  19. Esti prea vie
  20. Aproape

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii