Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Oarecum perfect
  2. În mine parte
  3. Cadavrele cuvintelor
  4. Feminin
  5. Între douã bãtãi
  6. Definitiv
  7. Eu-tu
  8. Nãpãdit
  9. Grãdina cuvintelor
  10. Noi
  11. Încã o lacrimã...
  12. Nud îmbãtãtor
  13. Unde se termina iubirea
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Tristeți sublim uitate
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. Unde ar fi trebuit sã fii
  18. Mai… de tot
  19. Mã doare
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii