Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Grãdina cuvintelor
  2. Cheia norocului
  3. Rãscruce
  4. Unde se termina iubirea
  5. Idei
  6. Mi-e dor
  7. Vise
  8. Mai stai…
  9. Ai sã mã iubești?
  10. Bun comun
  11. În aceeași direcție
  12. Tristeți sublim uitate
  13. Nãpãdit
  14. Lucire clarã
  15. Jocul
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Chinuitoare pãrere
  18. Dorința
  19. Când vei pleca
  20. N-aș fi crezut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii