Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Semnul tãu
  2. Sã mã sãruți
  3. Ma uit in largul marii caprui
  4. Dragostea ta
  5. Rãscruce
  6. Încã te iubesc
  7. Nebãnuita neputințã
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Cuvinte mai moi
  10. Decupaj
  11. Eu-tu
  12. Mecanism matematic și misogin
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. Șoapte
  15. Iubita mea
  16. Feminin
  17. Sãrutul încrâncenat și singur
  18. Palidã mângâiere
  19. Tãcere
  20. Te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii