Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lucire clarã
  2. N-aș fi crezut
  3. Licitație
  4. Atât de departe
  5. ????
  6. Cum te iubesc
  7. În mine parte
  8. Iubita mea
  9. Epilog
  10. Ochii tãi
  11. Un fel de fericire
  12. Zâmbet rece
  13. Singur în mine
  14. Sentimente la întâmplare
  15. Cadavrele cuvintelor
  16. Rãscruce
  17. Risipirea
  18. Îmbrãcatã în luminã
  19. Captivã
  20. Sãrutul încrâncenat și singur

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii