Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. Poate cine știe…
  3. Jocul
  4. Suspinul
  5. Eu-tu
  6. Unde se termina iubirea
  7. În direcția ta
  8. Dragoste de vânzare
  9. Alb
  10. Epilog
  11. Minunea de a fi existat
  12. Ruga
  13. Zâmbet rece
  14. Labirintul
  15. Hibernare
  16. Cum te visez?
  17. Limbaj
  18. Împotriva mea
  19. Dorința
  20. Licitație

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii