Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În aceeași direcție
  2. Și ce dacã, iubito…
  3. Am sã plec din mine
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Semnul tãu
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Cautare
  8. Peste tine
  9. Noi
  10. Conținut
  11. Biografie
  12. Încã o lacrimã...
  13. Esti prea vie
  14. Buza ta de sus
  15. Sã mã sãruți
  16. N-aș fi crezut
  17. Simțuri
  18. Epilog
  19. Pedeapsa
  20. Senzații

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii