Adrian Furnicã

Labirintul

Postat la 09 Mai, 1992 de Adrian Furnica

Intrat-am noi, câțiva, în labirint
Ducând pe fruntea fiecãruia
Pecetea unui simțãmânt ciudat și
Nou
Eu purtam iubirea
Ea fericirea de a fi
În timp ce el cinstea cu gând curat
Poezia sufletelor împerecheate
În același destin
Și mai erau cu noi câțiva
Nevinovați și ei
La fel de curați și moi
În cãutare de destine.
Și-apoi s-a auzit un glas:
”Ce de petale fãrã formã!”
Și stinsu-ne-a pe toți în floare
Ce-o poartã drept la butonierã
Un fel de Minos
Jumãtate gând, jumãtate speranțã

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. În spatele urechii
  3. Indigestie
  4. Singur în mine
  5. Cu o secundã mai târziu
  6. Un fel de fericire
  7. Nebun dupã tine
  8. Toamna iubirii
  9. Somnul tãu
  10. Pedeapsa
  11. Dorințe nemãrturisite
  12. Identic cu tine
  13. Feminin
  14. Captivã
  15. Împotriva mea
  16. Am scris invers
  17. Peste tine
  18. Vâltoare
  19. Într-o cutã
  20. Minunea de a fi existat

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii