Adrian Furnicã

Labirintul

Postat la 09 Mai, 1992 de Adrian Furnica

Intrat-am noi, câțiva, în labirint
Ducând pe fruntea fiecãruia
Pecetea unui simțãmânt ciudat și
Nou
Eu purtam iubirea
Ea fericirea de a fi
În timp ce el cinstea cu gând curat
Poezia sufletelor împerecheate
În același destin
Și mai erau cu noi câțiva
Nevinovați și ei
La fel de curați și moi
În cãutare de destine.
Și-apoi s-a auzit un glas:
”Ce de petale fãrã formã!”
Și stinsu-ne-a pe toți în floare
Ce-o poartã drept la butonierã
Un fel de Minos
Jumãtate gând, jumãtate speranțã

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. Te simt în mine
  3. Tristețe
  4. Am nevoie de tine
  5. Și ce dacã, iubito…
  6. Neant
  7. În urma mea
  8. Singur în mine
  9. Pasiune
  10. Pedeapsa
  11. Limbaj
  12. Minunea de a fi existat
  13. În aceeași direcție
  14. În mine parte
  15. Risipirea
  16. Bun comun
  17. Șoapte
  18. Nu te-am cunoscut niciodatã
  19. Sãrutul încrâncenat și singur
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii