Adrian Furnicã

Labirintul

Intrat-am noi, câțiva, în labirint
Ducând pe fruntea fiecãruia
Pecetea unui simțãmânt ciudat și
Nou
Eu purtam iubirea
Ea fericirea de a fi
În timp ce el cinstea cu gând curat
Poezia sufletelor împerecheate
În același destin
Și mai erau cu noi câțiva
Nevinovați și ei
La fel de curați și moi
În cãutare de destine.
Și-apoi s-a auzit un glas:
”Ce de petale fãrã formã!”
Și stinsu-ne-a pe toți în floare
Ce-o poartã drept la butonierã
Un fel de Minos
Jumãtate gând, jumãtate speranțã

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lucire clarã
  2. Acest sentiment
  3. Pasiune
  4. O mânã de sentimente
  5. Alb
  6. În aceeași direcție
  7. Înãuntru fãrã de sfârșit
  8. Ruga
  9. În direcția ta
  10. Mã doare
  11. Sfâșiere
  12. Marginea existenței
  13. Licurici
  14. Atât de departe
  15. Pedeapsa
  16. Cum te iubesc
  17. Cautare
  18. Cuvinte nerostite
  19. Cerc floral
  20. Atingeri ireale

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii