Adrian Furnicã

Labirintul

Postat la 09 Mai, 1992 de Adrian Furnica

Intrat-am noi, câțiva, în labirint
Ducând pe fruntea fiecãruia
Pecetea unui simțãmânt ciudat și
Nou
Eu purtam iubirea
Ea fericirea de a fi
În timp ce el cinstea cu gând curat
Poezia sufletelor împerecheate
În același destin
Și mai erau cu noi câțiva
Nevinovați și ei
La fel de curați și moi
În cãutare de destine.
Și-apoi s-a auzit un glas:
”Ce de petale fãrã formã!”
Și stinsu-ne-a pe toți în floare
Ce-o poartã drept la butonierã
Un fel de Minos
Jumãtate gând, jumãtate speranțã

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. O mânã de sentimente
  2. Unde se termina iubirea
  3. Cerc floral
  4. O picãturã din sufletul tãu
  5. Hibernare
  6. N-aș fi crezut
  7. O singurã ființã
  8. Sãrutul încrâncenat și singur
  9. Nud îmbãtãtor
  10. Cum te iubesc
  11. Un fel de fericire
  12. Nerostire
  13. Rãscruce
  14. Simțuri zdrențuite
  15. Buze tari
  16. Atât de departe
  17. Mai stai…
  18. Între douã bãtãi
  19. Oarecum perfect
  20. Nebun dupã tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii