Adrian Furnicã

Labirintul

Postat la 09 Mai, 1992 de Adrian Furnica

Intrat-am noi, câțiva, în labirint
Ducând pe fruntea fiecãruia
Pecetea unui simțãmânt ciudat și
Nou
Eu purtam iubirea
Ea fericirea de a fi
În timp ce el cinstea cu gând curat
Poezia sufletelor împerecheate
În același destin
Și mai erau cu noi câțiva
Nevinovați și ei
La fel de curați și moi
În cãutare de destine.
Și-apoi s-a auzit un glas:
”Ce de petale fãrã formã!”
Și stinsu-ne-a pe toți în floare
Ce-o poartã drept la butonierã
Un fel de Minos
Jumãtate gând, jumãtate speranțã

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Pasiune
  2. Lucire clarã
  3. Tu și restul lumii
  4. Nu te-am cunoscut niciodatã
  5. Cum te visez?
  6. Mai în interior
  7. Prezent prea simplu
  8. Jocul
  9. Nebãnuita neputințã
  10. Iubita mea
  11. Dragoste de vânzare
  12. Unde ar fi trebuit sã fii
  13. Hibernare
  14. Atât de departe
  15. Altfel, de ce?
  16. Un fel de fericire
  17. Ruga
  18. Simțuri zdrențuite
  19. Împotriva mea
  20. Zâmbet rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii