Adrian Furnicã

Labirintul

Intrat-am noi, câțiva, în labirint
Ducând pe fruntea fiecãruia
Pecetea unui simțãmânt ciudat și
Nou
Eu purtam iubirea
Ea fericirea de a fi
În timp ce el cinstea cu gând curat
Poezia sufletelor împerecheate
În același destin
Și mai erau cu noi câțiva
Nevinovați și ei
La fel de curați și moi
În cãutare de destine.
Și-apoi s-a auzit un glas:
”Ce de petale fãrã formã!”
Și stinsu-ne-a pe toți în floare
Ce-o poartã drept la butonierã
Un fel de Minos
Jumãtate gând, jumãtate speranțã

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Toamna iubirii
  2. Nu te-am cunoscut niciodatã
  3. Din cauza ta
  4. Nebun dupã tine
  5. Și ce dacã, iubito…
  6. Ai sã mã iubești?
  7. Dragoste de vânzare
  8. Semnul tãu
  9. Rotunjimile iubirii
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Am nevoie de tine
  12. Eu-tu
  13. Metamorfoza
  14. Patã de culoare
  15. Cafea
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Te iubesc
  18. În direcția ta
  19. Bun comun
  20. Indigestie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii