Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sentimente la întâmplare
  2. Mai stai…
  3. Biografie
  4. Geometria iubirii
  5. Mirare
  6. Tu și restul lumii
  7. Prin mine
  8. O picãturã din sufletul tãu
  9. Cheia norocului
  10. Limbaj
  11. Poezie amarã
  12. De ce-mi lipsești
  13. Vorbe
  14. Prezent prea simplu
  15. Cu tine
  16. Acest sentiment
  17. Umbrele noptii
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Întuneric
  20. Suspinul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii