Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Definitiv
  2. Idei
  3. Biografie
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Dorința
  6. Suspinul
  7. Risipirea
  8. Atingeri ireale
  9. Tu și restul lumii
  10. Am nevoie de tine
  11. O singurã ființã
  12. Nerostire
  13. ????
  14. Aproape
  15. Cadavrele cuvintelor
  16. Geometria iubirii
  17. Indigestie
  18. Vitrina sufletului tãu
  19. Neant
  20. Ai sã mã iubești?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii