Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dorința
  2. Mai stai…
  3. Oarecum perfect
  4. Cadavrele cuvintelor
  5. Cerc floral
  6. Cum te visez?
  7. Fãrã pereche
  8. Patã de culoare
  9. ????
  10. Zâmbet rece
  11. Dragostea ta
  12. Poate cine știe…
  13. Cu fața cãtre mine
  14. Cuvinte nerostite
  15. În urma mea
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Atât de departe
  18. Prea rece
  19. În mine parte
  20. Atingeri ireale

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii