Adrian Furnicã

Semnul tãu

Postat la 11 August, 2005 de Adrian Furnica

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. Neant
  3. Nerostire
  4. Prea rece
  5. În spatele urechii
  6. Ma uit in largul marii caprui
  7. O picãturã din sufletul tãu
  8. Ai sã mã iubești?
  9. Poezie amarã
  10. Prezent prea simplu
  11. Mã doare
  12. Pedeapsa
  13. Trupurile viselor
  14. Palidã mângâiere
  15. Vâltoare
  16. Din cauza ta
  17. Tãcere
  18. Șoapte
  19. Umbrele noptii
  20. Senzații

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii