Adrian Furnicã

Semnul tãu

Postat la 11 August, 2005 de Adrian Furnica

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. În spatele urechii
  3. Simțuri zdrențuite
  4. În direcția ta
  5. Decupaj
  6. Un fel de fericire
  7. Esti prea vie
  8. Într-o cutã
  9. Sentimente la întâmplare
  10. Poate cine știe…
  11. Șoapte
  12. Minunea de a fi existat
  13. Umbrele noptii
  14. Epilog
  15. Singur în mine
  16. O mânã de sentimente
  17. Conținut
  18. Cerc floral
  19. Cuvinte nerostite
  20. Incertitudine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii