Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. Disperare
  3. Ai sã mã iubești?
  4. Senzații
  5. Cuvinte nerostite
  6. Atingeri ireale
  7. Tu și restul lumii
  8. Minunea de a fi existat
  9. Chinuitoare pãrere
  10. O mânã de sentimente
  11. Dorința
  12. Când vei pleca
  13. Fãrã pereche
  14. Tristeți sublim uitate
  15. În spatele urechii
  16. Ochii tãi
  17. Tristețea de a te fi cunoscut
  18. Inventar
  19. Sfâșiere
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii