Adrian Furnicã

Semnul tãu

Postat la 11 August, 2005 de Adrian Furnica

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Patã de culoare
  4. Umbrele noptii
  5. Metamorfoza
  6. Somnul de dinainte
  7. Între douã bãtãi
  8. Cheia norocului
  9. Senzații
  10. Marginea existenței
  11. Ma uit in largul marii caprui
  12. Neant
  13. Cum te iubesc
  14. Hibernare
  15. Mã doare
  16. Într-o cutã
  17. Rãscruce
  18. Rotunjimile iubirii
  19. Grãdina cuvintelor
  20. În urma mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii