Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. N-aș fi crezut
  2. Disperare
  3. Te iubesc
  4. Am plâns
  5. Epilog
  6. Somnul tãu
  7. Cu tine
  8. Într-o cutã
  9. Ma uit in largul marii caprui
  10. Vorbe
  11. Nud îmbãtãtor
  12. Biografie
  13. Tristețea de a te fi cunoscut
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Metamorfoza
  16. Poezie amarã
  17. Sã mã sãruți
  18. Unde se termina iubirea
  19. Peste tine
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii