Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rãscruce
  2. Marginea existenței
  3. Nud îmbãtãtor
  4. Vorbe
  5. Conținut
  6. Cheia norocului
  7. Unde ar fi trebuit sã fii
  8. Altfel, de ce?
  9. Risipirea
  10. Identic cu tine
  11. Ruga
  12. Aproape
  13. Fluturii
  14. Unde se termina iubirea
  15. Somnul de dinainte
  16. Simțuri zdrențuite
  17. Noi
  18. În direcția ta
  19. Nebãnuita neputințã
  20. Mi-e dor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii