Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te iubesc
  2. Dorința
  3. Palidã mângâiere
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Nebãnuita neputințã
  6. Și ce dacã, iubito…
  7. Eu-tu
  8. Mã doare
  9. În spatele urechii
  10. Vâltoare
  11. Captivã
  12. Unduiri
  13. Acest sentiment
  14. Într-o cutã
  15. Rotunjimile iubirii
  16. Cum te visez?
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Imaginea ta
  19. Trupurile viselor
  20. Tristeți sublim uitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii