Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebun dupã tine
  2. Am plâns
  3. Umed și cald
  4. Decupaj
  5. Epilog
  6. Nãpãdit
  7. Te iubesc
  8. În direcția ta
  9. Am nevoie de tine
  10. De ce-mi lipsești
  11. Ochii tãi
  12. Licurici
  13. Singur în mine
  14. Șoapte
  15. Grãdina cuvintelor
  16. Mã doare
  17. Cheia norocului
  18. Îmbrãcatã în luminã
  19. Noi
  20. Între douã bãtãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii