Adrian Furnicã

Nerostire

Privesc cu jind negura
În care ar fi trebuit sã-mi fii luminã
Și-mi strâng la piept emoțiile tremurânde
Pe care numai privirea ta le-ar putea face
Sã mai existe.
Îmi strigã liniștea-n urechi, râsete
Amare
Și buzele reci își doresc acoperãmânt de
Sãrut uitat în vânt
Iar cuvintele nerostite se tânguie și ele în
Întuneric, în speranța ca mãcar mâine
Le voi silabisi încet
Însãilând, stingher, un gând de
Rãmas bun.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sã mã sãruți
  2. Labirintul
  3. Cum te iubesc
  4. Vâltoare
  5. Poezie amarã
  6. Incertitudine
  7. O picãturã din sufletul tãu
  8. Cerc floral
  9. Metamorfoza
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Împotriva mea
  12. Din cauza ta
  13. Singur în mine
  14. Somnul de dinainte
  15. Cafea
  16. Mãnunchiuri
  17. În aceeași direcție
  18. Trupurile viselor
  19. Toamna iubirii
  20. Rãscruce

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii