Adrian Furnicã

Nerostire

Privesc cu jind negura
În care ar fi trebuit sã-mi fii luminã
Și-mi strâng la piept emoțiile tremurânde
Pe care numai privirea ta le-ar putea face
Sã mai existe.
Îmi strigã liniștea-n urechi, râsete
Amare
Și buzele reci își doresc acoperãmânt de
Sãrut uitat în vânt
Iar cuvintele nerostite se tânguie și ele în
Întuneric, în speranța ca mãcar mâine
Le voi silabisi încet
Însãilând, stingher, un gând de
Rãmas bun.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. Somnul tãu
  3. Labirintul
  4. N-aș fi crezut
  5. Într-o cutã
  6. Pasiune
  7. Definitiv
  8. Tristețe
  9. Cuvinte mai moi
  10. O mânã de sentimente
  11. Rotunjimile iubirii
  12. Vitrina sufletului tãu
  13. În spatele urechii
  14. Cerc floral
  15. Alb
  16. Disperare
  17. Eu-tu
  18. Pedeapsa
  19. Hibernare
  20. Tu și restul lumii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii