Adrian Furnicã

Nerostire

Privesc cu jind negura
În care ar fi trebuit sã-mi fii luminã
Și-mi strâng la piept emoțiile tremurânde
Pe care numai privirea ta le-ar putea face
Sã mai existe.
Îmi strigã liniștea-n urechi, râsete
Amare
Și buzele reci își doresc acoperãmânt de
Sãrut uitat în vânt
Iar cuvintele nerostite se tânguie și ele în
Întuneric, în speranța ca mãcar mâine
Le voi silabisi încet
Însãilând, stingher, un gând de
Rãmas bun.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. Nud îmbãtãtor
  3. Lucire clarã
  4. Am scris invers
  5. Am nevoie de tine
  6. Dorința
  7. Vorbe
  8. Tu și restul lumii
  9. Cautare
  10. Dragostea ta
  11. ????
  12. Sã mã sãruți
  13. Ma uit in largul marii caprui
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Peste tine
  16. Regãsirea
  17. Te iubesc
  18. Mirare
  19. Din cauza ta
  20. Cuvinte nerostite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii