Adrian Furnicã

Nerostire

Privesc cu jind negura
În care ar fi trebuit sã-mi fii luminã
Și-mi strâng la piept emoțiile tremurânde
Pe care numai privirea ta le-ar putea face
Sã mai existe.
Îmi strigã liniștea-n urechi, râsete
Amare
Și buzele reci își doresc acoperãmânt de
Sãrut uitat în vânt
Iar cuvintele nerostite se tânguie și ele în
Întuneric, în speranța ca mãcar mâine
Le voi silabisi încet
Însãilând, stingher, un gând de
Rãmas bun.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vâltoare
  2. Un fel de fericire
  3. Oarecum perfect
  4. Minunea de a fi existat
  5. Licurici
  6. Jocul
  7. Hibernare
  8. Zâmbet rece
  9. Tãcere
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Toamna iubirii
  12. Labirintul
  13. Simțuri
  14. N-aș fi crezut
  15. Neant
  16. Fãrã pereche
  17. Identic cu tine
  18. În aceeași direcție
  19. Împotriva mea
  20. Palidã mângâiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii