Adrian Furnicã

Nerostire

Privesc cu jind negura
În care ar fi trebuit sã-mi fii luminã
Și-mi strâng la piept emoțiile tremurânde
Pe care numai privirea ta le-ar putea face
Sã mai existe.
Îmi strigã liniștea-n urechi, râsete
Amare
Și buzele reci își doresc acoperãmânt de
Sãrut uitat în vânt
Iar cuvintele nerostite se tânguie și ele în
Întuneric, în speranța ca mãcar mâine
Le voi silabisi încet
Însãilând, stingher, un gând de
Rãmas bun.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețe
  2. Iubita mea
  3. Umbrele noptii
  4. Mirare
  5. Am plâns
  6. Simțuri zdrențuite
  7. Te iubesc
  8. Toamna iubirii
  9. Risipirea
  10. Tu și restul lumii
  11. Jocul
  12. Cheia norocului
  13. Semnul tãu
  14. Tãcere
  15. Alb
  16. Atingeri ireale
  17. Prea rece
  18. Dorința
  19. Licurici
  20. Inventar

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii