Adrian Furnicã

Nerostire

Privesc cu jind negura
În care ar fi trebuit sã-mi fii luminã
Și-mi strâng la piept emoțiile tremurânde
Pe care numai privirea ta le-ar putea face
Sã mai existe.
Îmi strigã liniștea-n urechi, râsete
Amare
Și buzele reci își doresc acoperãmânt de
Sãrut uitat în vânt
Iar cuvintele nerostite se tânguie și ele în
Întuneric, în speranța ca mãcar mâine
Le voi silabisi încet
Însãilând, stingher, un gând de
Rãmas bun.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noapte liniștitã
  2. Mãnunchiuri
  3. Captivã
  4. Ruga
  5. Simțuri
  6. Neant
  7. N-aș fi crezut
  8. Te iubesc
  9. Iubita mea
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Cu tine
  12. O mânã de sentimente
  13. Unde ar fi trebuit sã fii
  14. Prezent prea simplu
  15. Din cauza ta
  16. Sã mã sãruți
  17. Somnul de dinainte
  18. Imaginea ta
  19. Mirare
  20. Cum te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii