Adrian Furnicã

Nerostire

Privesc cu jind negura
În care ar fi trebuit sã-mi fii luminã
Și-mi strâng la piept emoțiile tremurânde
Pe care numai privirea ta le-ar putea face
Sã mai existe.
Îmi strigã liniștea-n urechi, râsete
Amare
Și buzele reci își doresc acoperãmânt de
Sãrut uitat în vânt
Iar cuvintele nerostite se tânguie și ele în
Întuneric, în speranța ca mãcar mâine
Le voi silabisi încet
Însãilând, stingher, un gând de
Rãmas bun.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Între douã bãtãi
  2. Patã de culoare
  3. Tãcere
  4. Lupta
  5. Identic cu tine
  6. Încã o lacrimã...
  7. Disperare
  8. Dragostea ta
  9. Univers infinit de plăceri
  10. Captivã
  11. Sentimente la întâmplare
  12. Mirare
  13. Licitație
  14. Nud îmbãtãtor
  15. Fãrã pereche
  16. Ai sã mã iubești?
  17. Lucire clarã
  18. Somnul tãu
  19. Cheia norocului
  20. Prea rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii