Adrian Furnicã

Adio, realitate

Sã tragem linia și sã adunãm
Începând cu ce-a fost mai bun:
Un pic de fericire
Când te-am ținut de mânã prima oarã
O beție cruntã când m-ai privit în ochi,
Cu adevãrat,
Nu ca pânã atunci
O amețealã mare dupã primul sãrut,
Doamne, ce scurt a fost…
Și o lacrimã de bine ai venit
În Paradis
Acolo unde n-am mai fost niciodatã

Adio, realitate, cãci cine- a mai vãzut
Așa atingere a sânului stâng
Deasupra inimii,
Mângâierea diafanã a coapselor
Infinite
Nopțile atât de albe și zilele
Atât de scurte
Și așa mai departe…

Simțurile toate au paralizat
Când te-ai instalat, cu bagaj cu tot
În capul meu
Și-ai pus stãpânire pe tot ce mișcã
Prin gânduri, prin priviri
Prin dorințe
Ce amorțealã plãcutã!

Putem, oare, sã cãdem la o învoialã
Sã scãdem din toate astea
Prima minciuna și sã ne facem
Cã nu a existat?
Pentru cã, n-are rost sã ne împiedicãm
În viațã de lucruri mãrunte.

      Comentarii (1):

tot sorescu: O femeie pe care am iubit-o Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit Fac zero.

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. ????
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Pasiune
  4. Indigestie
  5. Tristeți sublim uitate
  6. O mânã de sentimente
  7. O singurã ființã
  8. Labirintul
  9. Mãnunchiuri
  10. Unde se termina iubirea
  11. Tãcere
  12. Ochii tãi
  13. Pedeapsa
  14. Palidã mângâiere
  15. Am sã plec din mine
  16. Zâmbet rece
  17. Somnul de dinainte
  18. Nãpãdit
  19. Nerostire
  20. Metamorfoza

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii