Adrian Furnicã

Adio, realitate

Sã tragem linia și sã adunãm
Începând cu ce-a fost mai bun:
Un pic de fericire
Când te-am ținut de mânã prima oarã
O beție cruntã când m-ai privit în ochi,
Cu adevãrat,
Nu ca pânã atunci
O amețealã mare dupã primul sãrut,
Doamne, ce scurt a fost…
Și o lacrimã de bine ai venit
În Paradis
Acolo unde n-am mai fost niciodatã

Adio, realitate, cãci cine- a mai vãzut
Așa atingere a sânului stâng
Deasupra inimii,
Mângâierea diafanã a coapselor
Infinite
Nopțile atât de albe și zilele
Atât de scurte
Și așa mai departe…

Simțurile toate au paralizat
Când te-ai instalat, cu bagaj cu tot
În capul meu
Și-ai pus stãpânire pe tot ce mișcã
Prin gânduri, prin priviri
Prin dorințe
Ce amorțealã plãcutã!

Putem, oare, sã cãdem la o învoialã
Sã scãdem din toate astea
Prima minciuna și sã ne facem
Cã nu a existat?
Pentru cã, n-are rost sã ne împiedicãm
În viațã de lucruri mãrunte.

      Comentarii (1):

tot sorescu: O femeie pe care am iubit-o Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit Fac zero.

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Umbrele noptii
  2. Întuneric
  3. Unde ar fi trebuit sã fii
  4. Rotunjimile iubirii
  5. O singurã ființã
  6. Sã mã sãruți
  7. Lucire clarã
  8. Vorbe
  9. Iubita mea
  10. În spatele urechii
  11. Grãdina cuvintelor
  12. Într-o cutã
  13. Într-o cutã
  14. Acolo unde se termina iubirea
  15. Simțuri
  16. Imaginea ta
  17. Tu și restul lumii
  18. Alb
  19. Am nevoie de tine
  20. Nu te-am cunoscut niciodatã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii