Adrian Furnicã

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare
Pentru cã nu se întrevede
Nimic bun
De când te-ai hotarât
Sã stingi, pentru o vreme,
Soarele de pe cerul vieții
Mele

Și pentru cã se anunțã frig
Și poate chiar furtuni
Mã gândeam cum sã fac
Sã trag o piatrã mare
În fața sufletului meu
Ca sã pãstrez un pic de cãldurã
În interior
Sã nu moarã chiar toate
Iubirile de
Frig.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Cerc floral
  3. Semnul tãu
  4. Epilog
  5. Toamna iubirii
  6. În spatele urechii
  7. Labirintul
  8. Cautare
  9. Imaginea ta
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Încã te iubesc
  12. Singur în mine
  13. Captivã
  14. Univers infinit de plăceri
  15. Revelația
  16. Prin mine
  17. Acolo unde se termina iubirea
  18. Noapte liniștitã
  19. Nerostire
  20. Unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii