Adrian Furnicã

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare
Pentru cã nu se întrevede
Nimic bun
De când te-ai hotarât
Sã stingi, pentru o vreme,
Soarele de pe cerul vieții
Mele

Și pentru cã se anunțã frig
Și poate chiar furtuni
Mã gândeam cum sã fac
Sã trag o piatrã mare
În fața sufletului meu
Ca sã pãstrez un pic de cãldurã
În interior
Sã nu moarã chiar toate
Iubirile de
Frig.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nud îmbãtãtor
  2. Vorbe
  3. Jocul
  4. Captivã
  5. Cerc floral
  6. Cafea
  7. Am plâns
  8. Mai în interior
  9. Lupta
  10. Indigestie
  11. Bun comun
  12. Întuneric
  13. Noapte liniștitã
  14. Marginea existenței
  15. În spatele urechii
  16. Chinuitoare pãrere
  17. Într-o cutã
  18. O singurã ființã
  19. Simțuri zdrențuite
  20. Minunea de a fi existat

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii