Adrian Furnicã

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare
Pentru cã nu se întrevede
Nimic bun
De când te-ai hotarât
Sã stingi, pentru o vreme,
Soarele de pe cerul vieții
Mele

Și pentru cã se anunțã frig
Și poate chiar furtuni
Mã gândeam cum sã fac
Sã trag o piatrã mare
În fața sufletului meu
Ca sã pãstrez un pic de cãldurã
În interior
Sã nu moarã chiar toate
Iubirile de
Frig.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lupta
  2. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  3. Revelația
  4. Toamna iubirii
  5. Inventar
  6. Poezie amarã
  7. Tristețe
  8. Labirintul
  9. Am scris invers
  10. Acolo unde se termina iubirea
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. De ce-mi lipsești
  13. Prin mine
  14. Suspinul
  15. Nerostire
  16. Cu o secundã mai târziu
  17. Altfel, de ce?
  18. Metamorfoza
  19. Simțuri
  20. Unde ar fi trebuit sã fii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii