Adrian Furnicã

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare
Pentru cã nu se întrevede
Nimic bun
De când te-ai hotarât
Sã stingi, pentru o vreme,
Soarele de pe cerul vieții
Mele

Și pentru cã se anunțã frig
Și poate chiar furtuni
Mã gândeam cum sã fac
Sã trag o piatrã mare
În fața sufletului meu
Ca sã pãstrez un pic de cãldurã
În interior
Sã nu moarã chiar toate
Iubirile de
Frig.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noapte liniștitã
  2. Și ce dacã, iubito…
  3. Bun comun
  4. Aproape
  5. Jocul
  6. Adio, realitate
  7. Biografie
  8. Decupaj
  9. Încã o lacrimã...
  10. Buza ta de sus
  11. Univers infinit de plăceri
  12. Peste tine
  13. Idei
  14. Ai sã mã iubești?
  15. Singur în mine
  16. Imaginea ta
  17. Nebun dupã tine
  18. Când vei pleca
  19. Nãpãdit
  20. Șoapte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii