Adrian Furnicã

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare
Pentru cã nu se întrevede
Nimic bun
De când te-ai hotarât
Sã stingi, pentru o vreme,
Soarele de pe cerul vieții
Mele

Și pentru cã se anunțã frig
Și poate chiar furtuni
Mã gândeam cum sã fac
Sã trag o piatrã mare
În fața sufletului meu
Ca sã pãstrez un pic de cãldurã
În interior
Sã nu moarã chiar toate
Iubirile de
Frig.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mirare
  2. Simțuri
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Cu fața cãtre mine
  5. Ochii tãi
  6. Nebãnuita neputințã
  7. Incertitudine
  8. Tristeți sublim uitate
  9. Cum te visez?
  10. Cerc floral
  11. Biografie
  12. Cadavrele cuvintelor
  13. Când vei pleca
  14. Zâmbet rece
  15. Epilog
  16. Inventar
  17. De ce-mi lipsești
  18. O picãturã din sufletul tãu
  19. O singurã ființã
  20. Iubita mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii