Adrian Furnicã

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare
Pentru cã nu se întrevede
Nimic bun
De când te-ai hotarât
Sã stingi, pentru o vreme,
Soarele de pe cerul vieții
Mele

Și pentru cã se anunțã frig
Și poate chiar furtuni
Mã gândeam cum sã fac
Sã trag o piatrã mare
În fața sufletului meu
Ca sã pãstrez un pic de cãldurã
În interior
Sã nu moarã chiar toate
Iubirile de
Frig.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Singur în mine
  2. Oarecum perfect
  3. Ai sã mã iubești?
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Dragoste de vânzare
  6. În mine parte
  7. Rãscruce
  8. Decupaj
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Marginea existenței
  12. Între douã bãtãi
  13. Te iubesc
  14. Epilog
  15. Incertitudine
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Licurici
  18. Cadavrele cuvintelor
  19. Altfel, de ce?
  20. Rotunjimile iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii