Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Disperare
  2. O singurã ființã
  3. Cu fața cãtre mine
  4. Feminin
  5. Acolo unde se termina iubirea
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. Sã mã sãruți
  8. În spatele urechii
  9. Metamorfoza
  10. Univers infinit de plăceri
  11. Risipirea
  12. Imaginea ta
  13. Noapte liniștitã
  14. Când vei pleca
  15. Inventar
  16. Cerc floral
  17. Rotunjimile iubirii
  18. Bun comun
  19. Cautare
  20. Vâltoare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii