Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu tine
  2. Nerostire
  3. Umbrele noptii
  4. Vise
  5. Revelația
  6. Geometria iubirii
  7. Dragostea ta
  8. Vâltoare
  9. Buza ta de sus
  10. Am nevoie de tine
  11. Cuvinte nerostite
  12. Un fel de fericire
  13. Captivã
  14. Unde ar fi trebuit sã fii
  15. Inventar
  16. Licitație
  17. Decupaj
  18. Feminin
  19. O picãturã din sufletul tãu
  20. Definitiv

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii