Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Revelația
  2. Prin mine
  3. Esti prea vie
  4. Vise
  5. Cuvinte nerostite
  6. Decupaj
  7. Nebun dupã tine
  8. Tãcere
  9. Fãrã pereche
  10. Mai… de tot
  11. Regãsirea
  12. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  13. Din cauza ta
  14. Pasiune
  15. Cheia norocului
  16. Conținut
  17. Într-o cutã
  18. Am nevoie de tine
  19. Singur în mine
  20. Vitrina sufletului tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii