Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mirare
  2. Aproape
  3. Am sã plec din mine
  4. Minunea de a fi existat
  5. Geometria iubirii
  6. Revelația
  7. Iubita mea
  8. Semnul tãu
  9. Te iubesc
  10. Ai sã mã iubești?
  11. Peste tine
  12. N-aș fi crezut
  13. Rotunjimile iubirii
  14. Captivã
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Tristețea de a te fi cunoscut
  18. Sãrutul încrâncenat și singur
  19. Univers infinit de plăceri
  20. Ochii tãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii