Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. ????
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Tãcere
  4. Într-o cutã
  5. O mânã de sentimente
  6. Licurici
  7. Neant
  8. Tu și restul lumii
  9. Ochii tãi
  10. Decupaj
  11. Nebãnuita neputințã
  12. Metamorfoza
  13. O picãturã din sufletul tãu
  14. Conținut
  15. Vâltoare
  16. Lupta
  17. Sfâșiere
  18. Mecanism matematic și misogin
  19. Prezent prea simplu
  20. Umed și cald

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii