Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dragoste de vânzare
  2. Îmbrãcatã în luminã
  3. Minunea de a fi existat
  4. Fluturii
  5. Din cauza ta
  6. Bun comun
  7. Epilog
  8. Ruga
  9. În direcția ta
  10. Cafea
  11. Mai stai…
  12. Trupurile viselor
  13. Într-o cutã
  14. Dorințe nemãrturisite
  15. O mânã de sentimente
  16. Unde se termina iubirea
  17. Nu te-am cunoscut niciodatã
  18. Risipirea
  19. În spatele urechii
  20. Tristețea de a te fi cunoscut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii