Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. Întuneric
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. Nãpãdit
  5. Împotriva mea
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. ????
  8. Epilog
  9. Îmbrãcatã în luminã
  10. Noi
  11. Simțuri
  12. Între douã bãtãi
  13. Palidã mângâiere
  14. Iubita mea
  15. Ai sã mã iubești?
  16. Noapte liniștitã
  17. Încã te iubesc
  18. Într-o cutã
  19. Geometria iubirii
  20. Rãscruce

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii