Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. Ma uit in largul marii caprui
  3. Inventar
  4. Cuvinte mai moi
  5. Cadavrele cuvintelor
  6. Geometria iubirii
  7. Atât de departe
  8. Tu și restul lumii
  9. Am sã plec din mine
  10. În urma mea
  11. Dragostea ta
  12. Esti prea vie
  13. Nãpãdit
  14. Definitiv
  15. Cu tine
  16. Cuvinte nerostite
  17. Când vei pleca
  18. Dorința
  19. Ai sã mã iubești?
  20. Simțuri zdrențuite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii