Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Inventar
  2. Cum te visez?
  3. Umed și cald
  4. Cu tine
  5. Singur în mine
  6. Încã te iubesc
  7. Prezent prea simplu
  8. Mai în interior
  9. O picãturã din sufletul tãu
  10. Geometria iubirii
  11. Tristeți sublim uitate
  12. Noapte liniștitã
  13. Bun comun
  14. Sã mã sãruți
  15. Definitiv
  16. Mãnunchiuri
  17. Îmbrãcatã în luminã
  18. Între douã bãtãi
  19. Esti prea vie
  20. Tu și restul lumii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii