Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Limbaj
  2. Dorința
  3. Incertitudine
  4. Senzații
  5. Metamorfoza
  6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  7. Rotunjimile iubirii
  8. Înãuntru fãrã de sfârșit
  9. Tristețea de a te fi cunoscut
  10. Esti prea vie
  11. Lucire clarã
  12. Toamna iubirii
  13. Imaginea ta
  14. Nebun dupã tine
  15. Mã doare
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Neant
  18. Vitrina sufletului tãu
  19. Am plâns
  20. Un fel de fericire

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii