Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noi
  2. Dragoste de vânzare
  3. Sfâșiere
  4. Trupurile viselor
  5. Incertitudine
  6. Licurici
  7. Somnul tãu
  8. Din cauza ta
  9. În aceeași direcție
  10. Prin mine
  11. Buza ta de sus
  12. Dorințe nemãrturisite
  13. Te iubesc
  14. Esti prea vie
  15. Toamna iubirii
  16. Ruga
  17. Tãcere
  18. Mai stai…
  19. Cuvinte nerostite
  20. Singur în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii