Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vitrina sufletului tãu
  2. Sã mã sãruți
  3. Un fel de fericire
  4. Poezie amarã
  5. Sentimente la întâmplare
  6. Acest sentiment
  7. Nud îmbãtãtor
  8. Mai stai…
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Limbaj
  11. Cu fața cãtre mine
  12. Mãnunchiuri
  13. Identic cu tine
  14. Vorbe
  15. Încã te iubesc
  16. Definitiv
  17. Suspinul
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Atât de departe
  20. Alb

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii