Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Indigestie
  2. Palidã mângâiere
  3. Bun comun
  4. Cautare
  5. Tu și restul lumii
  6. Cum te visez?
  7. Cerc floral
  8. Unde ar fi trebuit sã fii
  9. Dragostea ta
  10. Te iubesc
  11. Vâltoare
  12. Dorința
  13. Captivã
  14. Nebãnuita neputințã
  15. Neant
  16. Identic cu tine
  17. Am plâns
  18. Incertitudine
  19. Suspinul
  20. Simțuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii