Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unduiri
  2. Simțuri zdrențuite
  3. Ma uit in largul marii caprui
  4. Cadavrele cuvintelor
  5. Ruga
  6. Sã mã sãruți
  7. Tu și restul lumii
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Am nevoie de tine
  10. Oarecum perfect
  11. Semnul tãu
  12. Îmbrãcatã în luminã
  13. Simțuri
  14. Între douã bãtãi
  15. În direcția ta
  16. Toamna iubirii
  17. Cautare
  18. Aproape
  19. Întuneric
  20. Incertitudine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii