Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tãcere
  2. Prea rece
  3. Te simt în mine
  4. Într-o cutã
  5. Nãpãdit
  6. Ochii tãi
  7. Ai sã mã iubești?
  8. Am nevoie de tine
  9. N-aș fi crezut
  10. Rotunjimile iubirii
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Sãrutul încrâncenat și singur
  13. Nud îmbãtãtor
  14. Revelația
  15. Cuvinte nerostite
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Metamorfoza
  18. Peste tine
  19. Într-o cutã
  20. Nerostire

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii