Adrian Furnicã

Ruga

Postat la 07 Februarie, 2008 de Adrian Furnica

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Înãuntru fãrã de sfârșit
  2. Somnul tãu
  3. Sentimente la întâmplare
  4. Minunea de a fi existat
  5. Rãscruce
  6. Când vei pleca
  7. Prin mine
  8. Tristețea de a te fi cunoscut
  9. Tristețe
  10. Între douã bãtãi
  11. Vorbe
  12. Bun comun
  13. Geometria iubirii
  14. În spatele urechii
  15. Vise
  16. Ai sã mã iubești?
  17. Altfel, de ce?
  18. Neant
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Incertitudine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii