Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Eu-tu
  2. Mãnunchiuri
  3. În spatele urechii
  4. Sfâșiere
  5. Poate cine știe…
  6. Mi-e dor
  7. Tristețea de a te fi cunoscut
  8. Sentimente la întâmplare
  9. Între douã bãtãi
  10. În aceeași direcție
  11. Metamorfoza
  12. În direcția ta
  13. Într-o cutã
  14. Tristețe
  15. Încã te iubesc
  16. Ochii tãi
  17. Prea rece
  18. Hibernare
  19. Nebun dupã tine
  20. În mine parte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii