Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Esti prea vie
  2. Dorințe nemãrturisite
  3. În spatele urechii
  4. Biografie
  5. Dragoste de vânzare
  6. O mânã de sentimente
  7. Identic cu tine
  8. Mai… de tot
  9. Buze tari
  10. Incertitudine
  11. Încã o lacrimã...
  12. Labirintul
  13. Sfâșiere
  14. O singurã ființã
  15. Alb
  16. Prezent prea simplu
  17. Te iubesc
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Senzații
  20. Cerc floral

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii