Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristeți sublim uitate
  2. Am scris invers
  3. O picãturã din sufletul tãu
  4. Nerostire
  5. Somnul de dinainte
  6. În urma mea
  7. Mirare
  8. Mã doare
  9. ????
  10. Șoapte
  11. Atât de departe
  12. Poezie amarã
  13. Aproape
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Captivã
  16. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  17. Nebun dupã tine
  18. Pasiune
  19. Unduiri
  20. Vise

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii