Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te visez?
  2. Încã te iubesc
  3. În spatele urechii
  4. Indigestie
  5. Jocul
  6. Ma uit in largul marii caprui
  7. Adio, realitate
  8. Univers infinit de plăceri
  9. Alb
  10. Prin mine
  11. Tãcere
  12. Într-o cutã
  13. Semnul tãu
  14. Te iubesc
  15. Un fel de fericire
  16. Întuneric
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Noi
  19. Tu și restul lumii
  20. Prezent prea simplu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii