Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu tine
  2. Inventar
  3. În urma mea
  4. Esti prea vie
  5. O picãturã din sufletul tãu
  6. Vitrina sufletului tãu
  7. Rotunjimile iubirii
  8. Cum te visez?
  9. Te iubesc
  10. Unde ar fi trebuit sã fii
  11. Indigestie
  12. Licitație
  13. Mai… de tot
  14. Trupurile viselor
  15. Tristețea de a te fi cunoscut
  16. Vise
  17. Idei
  18. Tristețe
  19. Lucire clarã
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii