Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vise
  2. Cu o secundã mai târziu
  3. Buza ta de sus
  4. Prin mine
  5. O picãturã din sufletul tãu
  6. Geometria iubirii
  7. Mi-e dor
  8. Chinuitoare pãrere
  9. Umed și cald
  10. Poate cine știe…
  11. Imaginea ta
  12. Nebun dupã tine
  13. Simțuri zdrențuite
  14. Cafea
  15. Adio, realitate
  16. Esti prea vie
  17. Biografie
  18. Nu te-am cunoscut niciodatã
  19. Umbrele noptii
  20. Sentimente la întâmplare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii