Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Iubita mea
  2. Buza ta de sus
  3. Licitație
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Fluturii
  6. Atingeri ireale
  7. Adio, realitate
  8. Atât de departe
  9. Unde ar fi trebuit sã fii
  10. Între douã bãtãi
  11. Tristețe
  12. Ochii tãi
  13. Oarecum perfect
  14. Am scris invers
  15. Pasiune
  16. Disperare
  17. Toamna iubirii
  18. Cadavrele cuvintelor
  19. Vise
  20. Lupta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii