Adrian Furnicã

Ruga

Postat la 07 Februarie, 2008 de Adrian Furnica

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Sã mã sãruți
  2. Biografie
  3. Nãpãdit
  4. Chinuitoare pãrere
  5. Înãuntru fãrã de sfârșit
  6. Buza ta de sus
  7. Minunea de a fi existat
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Acest sentiment
  10. Tãcere
  11. Pedeapsa
  12. Noapte liniștitã
  13. Peste tine
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Nud îmbãtãtor
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. Prezent prea simplu
  18. Mai… de tot
  19. Unde se termina iubirea
  20. Disperare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii