Adrian Furnicã

Ruga

Postat la 07 Februarie, 2008 de Adrian Furnica

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Vorbe
  2. Unde se termina iubirea
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Atât de departe
  5. Mai în interior
  6. Toamna iubirii
  7. Buze tari
  8. Captivã
  9. Și ce dacã, iubito…
  10. Peste tine
  11. Univers infinit de plăceri
  12. Ochii tãi
  13. Somnul de dinainte
  14. În mine parte
  15. În urma mea
  16. Ai sã mã iubești?
  17. Din cauza ta
  18. Mã doare
  19. Rotunjimile iubirii
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii