Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Chinuitoare pãrere
  3. Semnul tãu
  4. Decupaj
  5. Cum te visez?
  6. Singur în mine
  7. Suspinul
  8. Pedeapsa
  9. Unde se termina iubirea
  10. În spatele urechii
  11. Încã te iubesc
  12. Minunea de a fi existat
  13. Dragostea ta
  14. Umed și cald
  15. Cu tine
  16. Lupta
  17. Sentimente la întâmplare
  18. Am plâns
  19. Sã mã sãruți
  20. Zâmbet rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii