Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Trupurile viselor
  2. Minunea de a fi existat
  3. Mi-e dor
  4. Vorbe
  5. Cafea
  6. Labirintul
  7. Fluturii
  8. Semnul tãu
  9. În spatele urechii
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. Înãuntru fãrã de sfârșit
  13. De ce-mi lipsești
  14. Iubita mea
  15. Epilog
  16. Tristeți sublim uitate
  17. Unde se termina iubirea
  18. Ai sã mã iubești?
  19. Singur în mine
  20. Dorința

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii