Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ai sã mã iubești?
  2. Somnul tãu
  3. Simțuri
  4. Labirintul
  5. Marginea existenței
  6. Minunea de a fi existat
  7. Mai stai…
  8. Senzații
  9. Rotunjimile iubirii
  10. Vâltoare
  11. Cu tine
  12. Decupaj
  13. Singur în mine
  14. Geometria iubirii
  15. Cum te visez?
  16. Toamna iubirii
  17. Dorințe nemãrturisite
  18. Dragoste de vânzare
  19. Limbaj
  20. Lupta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii