Adrian Furnicã

Ruga

Postat la 07 Februarie, 2008 de Adrian Furnica

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. În spatele urechii
  2. Vorbe
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Jocul
  5. Somnul de dinainte
  6. ????
  7. Revelația
  8. Patã de culoare
  9. Mi-e dor
  10. Metamorfoza
  11. Unde se termina iubirea
  12. Indigestie
  13. În aceeași direcție
  14. Hibernare
  15. Semnul tãu
  16. Palidã mângâiere
  17. Altfel, de ce?
  18. Minunea de a fi existat
  19. Lupta
  20. Cafea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii