Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Chinuitoare pãrere
  2. De ce-mi lipsești
  3. Neant
  4. Prin mine
  5. Într-o cutã
  6. Sã mã sãruți
  7. Mãnunchiuri
  8. Risipirea
  9. Rotunjimile iubirii
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Decupaj
  12. Încã te iubesc
  13. Încã o lacrimã...
  14. Jocul
  15. Poate cine știe…
  16. Tristeți sublim uitate
  17. Marginea existenței
  18. Cum te visez?
  19. Nud îmbãtãtor
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii