Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. De ce-mi lipsești
  2. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Cuvinte mai moi
  5. Am sã plec din mine
  6. Mai… de tot
  7. Am scris invers
  8. Cu o secundã mai târziu
  9. Între douã bãtãi
  10. Disperare
  11. Am nevoie de tine
  12. Regãsirea
  13. Am plâns
  14. Prea rece
  15. Împotriva mea
  16. Zâmbet rece
  17. Cerc floral
  18. Pedeapsa
  19. Licitație
  20. Cum te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii