Adrian Furnicã

Ruga

Postat la 07 Februarie, 2008 de Adrian Furnica

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Sfâșiere
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Vise
  5. Licitație
  6. Sentimente la întâmplare
  7. Acest sentiment
  8. Umed și cald
  9. Cautare
  10. Iubita mea
  11. Limbaj
  12. Revelația
  13. Acolo unde se termina iubirea
  14. Eu-tu
  15. Trupurile viselor
  16. Mai… de tot
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Prea rece
  19. Mai stai…
  20. Te simt în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii