Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. Umbrele noptii
  3. Pasiune
  4. Bun comun
  5. Cum te visez?
  6. Ai sã mã iubești?
  7. Încã o lacrimã...
  8. Suspinul
  9. Întuneric
  10. Feminin
  11. Cum te iubesc
  12. Mã doare
  13. Fãrã pereche
  14. Simțuri zdrențuite
  15. Identic cu tine
  16. Oarecum perfect
  17. Rãscruce
  18. Rotunjimile iubirii
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii