Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor
Atât de tare încât
Sã te simt ca fãcând parte
Din mine
Ca sã fiu sigur cã nu mai pleci

Am plâns un pic și am udat
Cu lacrimi locul unde ar fi trebuit
Sã fii,
Acolo, un pic mai jos de pleoapa
Umedã
Adapostitã de genele mele tremurânde

Am râs încet de glumele pe care
Ar fi trebuit sã mi le spui
Și m-am simțit mângâiat, subtil, dupã
Ureche
De șoaptele pe care am sperat
Cã am sã le aud de la tine

Apoi am bãut un strop de soare,
Am tras poarta dupã mine
Și am plecat acasã
Cã doar nu era sã înnoptez
În parcul de distracții.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Cu fața cãtre mine
2. Peste tine
3. Vitrina sufletului tãu
4. Inventar
5. Biografie
6. Singur în mine
7. Sentimente la întâmplare
8. Univers infinit de plăceri
9. Feminin
10. Unde se termina iubirea
11. Ai sã mã iubești?
12. Revelația
13. Bun comun
14. Cerc floral
15. Pedeapsa
16. Esti prea vie
17. Tristețe
18. Mai în interior
19. O mânã de sentimente
20. Umbrele noptii