Adrian Furnicã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor
Atât de tare încât
Sã te simt ca fãcând parte
Din mine
Ca sã fiu sigur cã nu mai pleci

Am plâns un pic și am udat
Cu lacrimi locul unde ar fi trebuit
Sã fii,
Acolo, un pic mai jos de pleoapa
Umedã
Adapostitã de genele mele tremurânde

Am râs încet de glumele pe care
Ar fi trebuit sã mi le spui
Și m-am simțit mângâiat, subtil, dupã
Ureche
De șoaptele pe care am sperat
Cã am sã le aud de la tine

Apoi am bãut un strop de soare,
Am tras poarta dupã mine
Și am plecat acasã
Cã doar nu era sã înnoptez
În parcul de distracții.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Acest sentiment
  2. Buza ta de sus
  3. Nerostire
  4. Nud îmbãtãtor
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. Cerc floral
  7. Îmbrãcatã în luminã
  8. Dragoste de vânzare
  9. Și ce dacã, iubito…
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Inventar
  12. Tãcere
  13. Cuvinte mai moi
  14. Decupaj
  15. Definitiv
  16. În mine parte
  17. Dorința
  18. O singurã ființã
  19. Mi-e dor
  20. Geometria iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii