Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor
Atât de tare încât
Sã te simt ca fãcând parte
Din mine
Ca sã fiu sigur cã nu mai pleci

Am plâns un pic și am udat
Cu lacrimi locul unde ar fi trebuit
Sã fii,
Acolo, un pic mai jos de pleoapa
Umedã
Adapostitã de genele mele tremurânde

Am râs încet de glumele pe care
Ar fi trebuit sã mi le spui
Și m-am simțit mângâiat, subtil, dupã
Ureche
De șoaptele pe care am sperat
Cã am sã le aud de la tine

Apoi am bãut un strop de soare,
Am tras poarta dupã mine
Și am plecat acasã
Cã doar nu era sã înnoptez
În parcul de distracții.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Tristețea de a te fi cunoscut
2. Unde ar fi trebuit sã fii
3. Într-o cutã
4. N-aș fi crezut
5. Labirintul
6. Identic cu tine
7. Dorința
8. Cerc floral
9. Limbaj
10. Biografie
11. Atingeri ireale
12. Trupurile viselor
13. Inventar
14. Mai stai…
15. Când vei pleca
16. Indigestie
17. Altfel, de ce?
18. Cheia norocului
19. Tristețe
20. Grãdina cuvintelor