Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor
Atât de tare încât
Sã te simt ca fãcând parte
Din mine
Ca sã fiu sigur cã nu mai pleci

Am plâns un pic și am udat
Cu lacrimi locul unde ar fi trebuit
Sã fii,
Acolo, un pic mai jos de pleoapa
Umedã
Adapostitã de genele mele tremurânde

Am râs încet de glumele pe care
Ar fi trebuit sã mi le spui
Și m-am simțit mângâiat, subtil, dupã
Ureche
De șoaptele pe care am sperat
Cã am sã le aud de la tine

Apoi am bãut un strop de soare,
Am tras poarta dupã mine
Și am plecat acasã
Cã doar nu era sã înnoptez
În parcul de distracții.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Biografie
2. Geometria iubirii
3. Somnul tãu
4. Dorința
5. Incertitudine
6. Ochii tãi
7. Noapte liniștitã
8. Marginea existenței
9. Nebun dupã tine
10. Când vei pleca
11. Metamorfoza
12. Te simt în mine
13. Mãnunchiuri
14. Îmbrãcatã în luminã
15. Regãsirea
16. Un fel de fericire
17. Senzații
18. Tu și restul lumii
19. Simțuri zdrențuite
20. Imaginea ta