Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor
Atât de tare încât
Sã te simt ca fãcând parte
Din mine
Ca sã fiu sigur cã nu mai pleci

Am plâns un pic și am udat
Cu lacrimi locul unde ar fi trebuit
Sã fii,
Acolo, un pic mai jos de pleoapa
Umedã
Adapostitã de genele mele tremurânde

Am râs încet de glumele pe care
Ar fi trebuit sã mi le spui
Și m-am simțit mângâiat, subtil, dupã
Ureche
De șoaptele pe care am sperat
Cã am sã le aud de la tine

Apoi am bãut un strop de soare,
Am tras poarta dupã mine
Și am plecat acasã
Cã doar nu era sã înnoptez
În parcul de distracții.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Mecanism matematic și misogin
2. Revelația
3. Acest sentiment
4. Regãsirea
5. Prea rece
6. Minunea de a fi existat
7. Mirare
8. N-aș fi crezut
9. Poate cine știe…
10. Buza ta de sus
11. Nãpãdit
12. Noapte liniștitã
13. Somnul de dinainte
14. De ce-mi lipsești
15. Idei
16. Am nevoie de tine
17. Unduiri
18. Indigestie
19. Vitrina sufletului tãu
20. Mi-e dor