Adrian Furnicã

Biografie

Treceam, plimbându-mã cu mâinile
La spate
Pe calea bãtãtoritã a visurilor
Condamnate la moarte
Și priveam, îngândurat, portretele
Atârnate pe pereți, care
Aduceau aminte de mãreția
A tot ce am visat în tinerețe

Uite, aici, imaginea copilului
Iubind învãțãtoarea și visând
La premiul întâi, pe care nu l-a avut
Niciodatã
Apoi adolescentul care visa
Cum sã schimbe lumea care-l schimba
Pe el
Iubind frumos și necondiționat
Lumina ochilor ei și minciuna
Rãmasã amintire

Uite și primul sãrut la care am visat
Un an pânã sã-l întâlnesc
Și primele vise despre cum sã te prind
În brațe
Cãci, ce, oare, sunt visele, dacã nu dorințe ?

Privesc cu tristețe la tot ce-am sperat
Cândva și mã întreb, de ce a trebuit
Sã visez degeaba, atâta timp, când aș fi
Putut sã trec prin viațã mult mai
Inert ?
Și nu reușesc sã mã dumiresc nici acum
De ce dor atât de tare toate neîmplinirile
Pentru cã am vãzut cã visurile mor
Fãrã sã se tânguiascã?


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rotunjimile iubirii
  2. Altfel, de ce?
  3. N-aș fi crezut
  4. Marginea existenței
  5. Chinuitoare pãrere
  6. În aceeași direcție
  7. Simțuri zdrențuite
  8. Buze tari
  9. Te iubesc
  10. Nu te-am cunoscut niciodatã
  11. Ma uit in largul marii caprui
  12. Suspinul
  13. Captivã
  14. Feminin
  15. Într-o cutã
  16. Nãpãdit
  17. Acolo unde se termina iubirea
  18. Înãuntru fãrã de sfârșit
  19. Te simt în mine
  20. Mai… de tot

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii