Adrian Furnicã

Biografie

Treceam, plimbându-mã cu mâinile
La spate
Pe calea bãtãtoritã a visurilor
Condamnate la moarte
Și priveam, îngândurat, portretele
Atârnate pe pereți, care
Aduceau aminte de mãreția
A tot ce am visat în tinerețe

Uite, aici, imaginea copilului
Iubind învãțãtoarea și visând
La premiul întâi, pe care nu l-a avut
Niciodatã
Apoi adolescentul care visa
Cum sã schimbe lumea care-l schimba
Pe el
Iubind frumos și necondiționat
Lumina ochilor ei și minciuna
Rãmasã amintire

Uite și primul sãrut la care am visat
Un an pânã sã-l întâlnesc
Și primele vise despre cum sã te prind
În brațe
Cãci, ce, oare, sunt visele, dacã nu dorințe ?

Privesc cu tristețe la tot ce-am sperat
Cândva și mã întreb, de ce a trebuit
Sã visez degeaba, atâta timp, când aș fi
Putut sã trec prin viațã mult mai
Inert ?
Și nu reușesc sã mã dumiresc nici acum
De ce dor atât de tare toate neîmplinirile
Pentru cã am vãzut cã visurile mor
Fãrã sã se tânguiascã?


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dragoste de vânzare
  2. Trupurile viselor
  3. Captivã
  4. Am nevoie de tine
  5. Mirare
  6. În mine parte
  7. Labirintul
  8. Prin mine
  9. Semnul tãu
  10. Bun comun
  11. Somnul de dinainte
  12. Risipirea
  13. Acolo unde se termina iubirea
  14. Cu o secundã mai târziu
  15. Cuvinte mai moi
  16. Licitație
  17. Am scris invers
  18. O mânã de sentimente
  19. În spatele urechii
  20. Între douã bãtãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii