Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Grãdina cuvintelor
  2. Poezie amarã
  3. Conținut
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Somnul tãu
  6. Prin mine
  7. Ai sã mã iubești?
  8. Aproape
  9. Dragoste de vânzare
  10. Somnul de dinainte
  11. Am sã plec din mine
  12. Alb
  13. Pasiune
  14. Mãnunchiuri
  15. În aceeași direcție
  16. Suspinul
  17. O mânã de sentimente
  18. Trupurile viselor
  19. Între douã bãtãi
  20. Unduiri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii