Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lucire clarã
  2. Sã mã sãruți
  3. Pedeapsa
  4. Tristețea de a te fi cunoscut
  5. Ruga
  6. Minunea de a fi existat
  7. Hibernare
  8. Tristeți sublim uitate
  9. Acest sentiment
  10. Toamna iubirii
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Simțuri
  13. Am sã plec din mine
  14. Dragoste de vânzare
  15. Regãsirea
  16. Și ce dacã, iubito…
  17. Fluturii
  18. Tãcere
  19. Te simt în mine
  20. Împotriva mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii