Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cerc floral
  2. Te iubesc
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. În spatele urechii
  5. Vâltoare
  6. Zâmbet rece
  7. Unde se termina iubirea
  8. Somnul de dinainte
  9. Chinuitoare pãrere
  10. Unduiri
  11. Dorințe nemãrturisite
  12. Tu și restul lumii
  13. Tãcere
  14. Ai sã mã iubești?
  15. Conținut
  16. Te simt în mine
  17. Captivã
  18. Unde ar fi trebuit sã fii
  19. Poezie amarã
  20. Grãdina cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii