Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Adio, realitate
  2. Nu te-am cunoscut niciodatã
  3. Tristețea de a te fi cunoscut
  4. Unde ar fi trebuit sã fii
  5. Rãscruce
  6. Îmbrãcatã în luminã
  7. Cu o secundã mai târziu
  8. Identic cu tine
  9. Univers infinit de plăceri
  10. Am scris invers
  11. Suspinul
  12. Feminin
  13. Limbaj
  14. Ruga
  15. Împotriva mea
  16. Simțuri
  17. Rotunjimile iubirii
  18. Vâltoare
  19. Trupurile viselor
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii