Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Geometria iubirii
  2. Prin mine
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Cuvinte mai moi
  5. În mine parte
  6. Pasiune
  7. Regãsirea
  8. Acolo unde se termina iubirea
  9. Umed și cald
  10. Te iubesc
  11. Patã de culoare
  12. Altfel, de ce?
  13. Biografie
  14. Tristețe
  15. Conținut
  16. Cum te iubesc
  17. Cu o secundã mai târziu
  18. Nebun dupã tine
  19. Mai în interior
  20. Palidã mângâiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii