Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețe
  2. Definitiv
  3. Cerc floral
  4. Mecanism matematic și misogin
  5. Limbaj
  6. Alb
  7. Vise
  8. În mine parte
  9. Atât de departe
  10. Adio, realitate
  11. Șoapte
  12. Am scris invers
  13. Nãpãdit
  14. ????
  15. Hibernare
  16. Și ce dacã, iubito…
  17. Dorința
  18. Zâmbet rece
  19. Licurici
  20. Îmbrãcatã în luminã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii