Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Conținut
  2. Unduiri
  3. Întuneric
  4. Rotunjimile iubirii
  5. Indigestie
  6. Nãpãdit
  7. Vise
  8. Încã o lacrimã...
  9. Între douã bãtãi
  10. Zâmbet rece
  11. În aceeași direcție
  12. Regãsirea
  13. Semnul tãu
  14. Înãuntru fãrã de sfârșit
  15. Ai sã mã iubești?
  16. Palidã mângâiere
  17. Tristeți sublim uitate
  18. Decupaj
  19. Patã de culoare
  20. Cheia norocului

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii