Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rotunjimile iubirii
  2. Lucire clarã
  3. Prea rece
  4. Și ce dacã, iubito…
  5. Înãuntru fãrã de sfârșit
  6. Simțuri zdrențuite
  7. Atingeri ireale
  8. Marginea existenței
  9. Metamorfoza
  10. Cheia norocului
  11. Într-o cutã
  12. Hibernare
  13. Poezie amarã
  14. Peste tine
  15. Nebãnuita neputințã
  16. Am nevoie de tine
  17. Epilog
  18. Dorința
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. În mine parte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii