Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu tine
  2. Nu te-am cunoscut niciodatã
  3. Feminin
  4. Vâltoare
  5. Labirintul
  6. Cum te visez?
  7. Neant
  8. Ai sã mã iubești?
  9. Decupaj
  10. Zâmbet rece
  11. Marginea existenței
  12. Am plâns
  13. Întuneric
  14. Patã de culoare
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Risipirea
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Poezie amarã
  19. Între douã bãtãi
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii