Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai în interior
  2. Rãscruce
  3. Altfel, de ce?
  4. Cheia norocului
  5. Te iubesc
  6. Incertitudine
  7. Fluturii
  8. Nãpãdit
  9. Prea rece
  10. Unduiri
  11. O singurã ființã
  12. Atât de departe
  13. Oarecum perfect
  14. Tãcere
  15. Toamna iubirii
  16. Sfâșiere
  17. Poezie amarã
  18. ????
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Nebun dupã tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii