Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cadavrele cuvintelor
  2. Senzații
  3. Unde ar fi trebuit sã fii
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Buza ta de sus
  6. Dragoste de vânzare
  7. Un fel de fericire
  8. În direcția ta
  9. Am plâns
  10. Biografie
  11. Te simt în mine
  12. Chinuitoare pãrere
  13. Hibernare
  14. Tu și restul lumii
  15. Îmbrãcatã în luminã
  16. Somnul de dinainte
  17. Oarecum perfect
  18. Dorința
  19. Am scris invers
  20. Cuvinte mai moi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii