Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Regãsirea
  2. Acolo unde se termina iubirea
  3. Bun comun
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Lupta
  6. Dorința
  7. Nãpãdit
  8. Univers infinit de plăceri
  9. Ai sã mã iubești?
  10. Mãnunchiuri
  11. Decupaj
  12. Dorințe nemãrturisite
  13. Am plâns
  14. Pedeapsa
  15. Cum te visez?
  16. Toamna iubirii
  17. Singur în mine
  18. Umed și cald
  19. Simțuri
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii