Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde ar fi trebuit sã fii
  2. Captivã
  3. Întuneric
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Epilog
  6. Labirintul
  7. Ruga
  8. Biografie
  9. Adio, realitate
  10. Feminin
  11. Când vei pleca
  12. Fãrã pereche
  13. Somnul tãu
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Atingeri ireale
  16. Mai în interior
  17. Încã o lacrimã...
  18. Într-o cutã
  19. Patã de culoare
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii