Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cafea
  2. Hibernare
  3. Mã doare
  4. Cheia norocului
  5. Acolo unde se termina iubirea
  6. Într-o cutã
  7. Licitație
  8. Buza ta de sus
  9. Tristeți sublim uitate
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. Minunea de a fi existat
  12. În direcția ta
  13. Șoapte
  14. Ochii tãi
  15. Umbrele noptii
  16. Nebãnuita neputințã
  17. Imaginea ta
  18. Vorbe
  19. În mine parte
  20. Biografie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii