Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te iubesc
  2. Tãcere
  3. Semnul tãu
  4. Tristețe
  5. Umbrele noptii
  6. Unde se termina iubirea
  7. Noapte liniștitã
  8. Cheia norocului
  9. Idei
  10. Toamna iubirii
  11. Limbaj
  12. Grãdina cuvintelor
  13. Buze tari
  14. Tu și restul lumii
  15. Marginea existenței
  16. Un fel de fericire
  17. Indigestie
  18. Dragoste de vânzare
  19. Regãsirea
  20. Disperare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii