Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vise
  2. Suspinul
  3. Buza ta de sus
  4. Atât de departe
  5. Biografie
  6. O singurã ființã
  7. Acolo unde se termina iubirea
  8. Pasiune
  9. Somnul de dinainte
  10. Într-o cutã
  11. Nerostire
  12. Alb
  13. Metamorfoza
  14. Fluturii
  15. Tristețe
  16. Mai… de tot
  17. Sãrutul încrâncenat și singur
  18. Noi
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Dorințe nemãrturisite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii