Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Când vei pleca
  2. Umed și cald
  3. Împotriva mea
  4. În aceeași direcție
  5. De ce-mi lipsești
  6. Vorbe
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Buza ta de sus
  9. Sãrutul încrâncenat și singur
  10. Ai sã mã iubești?
  11. Vâltoare
  12. Noapte liniștitã
  13. Atât de departe
  14. Pasiune
  15. Am scris invers
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Licitație
  18. Sã mã sãruți
  19. În spatele urechii
  20. Decupaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii