Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Umbrele noptii
  2. Cuvinte mai moi
  3. Nebãnuita neputințã
  4. Cu fața cãtre mine
  5. Între douã bãtãi
  6. Dorința
  7. Când vei pleca
  8. Minunea de a fi existat
  9. Epilog
  10. Metamorfoza
  11. Oarecum perfect
  12. Sã mã sãruți
  13. Regãsirea
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Hibernare
  16. N-aș fi crezut
  17. Rotunjimile iubirii
  18. Idei
  19. Împotriva mea
  20. Tu și restul lumii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii