Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Bun comun
  2. Unde ar fi trebuit sã fii
  3. Din cauza ta
  4. Zâmbet rece
  5. Te iubesc
  6. Nebun dupã tine
  7. Revelația
  8. Dorința
  9. Peste tine
  10. Am nevoie de tine
  11. Cautare
  12. Epilog
  13. ????
  14. Simțuri
  15. Iubita mea
  16. Decupaj
  17. Noapte liniștitã
  18. Poate cine știe…
  19. Definitiv
  20. Simțuri zdrențuite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii