Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Și ce dacã, iubito…
  2. Indigestie
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. Prin mine
  5. O singurã ființã
  6. Sã mã sãruți
  7. Împotriva mea
  8. Nebãnuita neputințã
  9. Incertitudine
  10. Nud îmbãtãtor
  11. Cautare
  12. Cu fața cãtre mine
  13. Adio, realitate
  14. Tristețea de a te fi cunoscut
  15. Trupurile viselor
  16. Tristeți sublim uitate
  17. Conținut
  18. Cuvinte mai moi
  19. Alb
  20. Zâmbet rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii