Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În spatele urechii
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Unduiri
  4. Ai sã mã iubești?
  5. În urma mea
  6. Oarecum perfect
  7. Imaginea ta
  8. Neant
  9. Pasiune
  10. Mã doare
  11. Întuneric
  12. Suspinul
  13. Identic cu tine
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. Singur în mine
  16. Ruga
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Îmbrãcatã în luminã
  19. Tristeți sublim uitate
  20. Epilog

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii