Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai stai…
  2. Chinuitoare pãrere
  3. În spatele urechii
  4. Limbaj
  5. Risipirea
  6. Nerostire
  7. Mecanism matematic și misogin
  8. Nu te-am cunoscut niciodatã
  9. Pedeapsa
  10. Cum te visez?
  11. Din cauza ta
  12. Mã doare
  13. Identic cu tine
  14. Umbrele noptii
  15. Buze tari
  16. Prin mine
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Am scris invers
  19. Cum te iubesc
  20. Sentimente la întâmplare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii