Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O picãturã din sufletul tãu
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. Suspinul
  4. Am nevoie de tine
  5. Umbrele noptii
  6. Buza ta de sus
  7. Epilog
  8. Univers infinit de plăceri
  9. Regãsirea
  10. Mai stai…
  11. Hibernare
  12. Mai… de tot
  13. Somnul de dinainte
  14. Revelația
  15. Patã de culoare
  16. Geometria iubirii
  17. Am plâns
  18. Conținut
  19. Dragostea ta
  20. Cheia norocului

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii