Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ai sã mã iubești?
  2. N-aș fi crezut
  3. Minunea de a fi existat
  4. Geometria iubirii
  5. Singur în mine
  6. Într-o cutã
  7. Altfel, de ce?
  8. Dorința
  9. Hibernare
  10. Mecanism matematic și misogin
  11. Buza ta de sus
  12. Cum te visez?
  13. Adio, realitate
  14. Identic cu tine
  15. Poate cine știe…
  16. Definitiv
  17. Incertitudine
  18. Simțuri
  19. Te simt în mine
  20. În mine parte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii