Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Prin mine
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Ochii tãi
  5. Toamna iubirii
  6. Nãpãdit
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. Te iubesc
  9. Vâltoare
  10. Indigestie
  11. Risipirea
  12. Limbaj
  13. Șoapte
  14. Sentimente la întâmplare
  15. Nebãnuita neputințã
  16. Chinuitoare pãrere
  17. Mi-e dor
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Neant
  20. Vise

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii