Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Altfel, de ce?
  2. Cuvinte nerostite
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Am sã plec din mine
  5. Cu tine
  6. Pedeapsa
  7. Chinuitoare pãrere
  8. Acolo unde se termina iubirea
  9. Sfâșiere
  10. Adio, realitate
  11. În mine parte
  12. Regãsirea
  13. Disperare
  14. Îmbrãcatã în luminã
  15. Încã te iubesc
  16. Tristeți sublim uitate
  17. Atât de departe
  18. Șoapte
  19. Împotriva mea
  20. Noapte liniștitã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii