Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. N-aș fi crezut
  2. Unde ar fi trebuit sã fii
  3. Fãrã pereche
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Rotunjimile iubirii
  6. Vâltoare
  7. Nebãnuita neputințã
  8. Umbrele noptii
  9. O singurã ființã
  10. Minunea de a fi existat
  11. Mai stai…
  12. Mai… de tot
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. Definitiv
  15. Grãdina cuvintelor
  16. În direcția ta
  17. Unde se termina iubirea
  18. Umed și cald
  19. Nu te-am cunoscut niciodatã
  20. Cafea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii