Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețea de a te fi cunoscut
  2. Indigestie
  3. Somnul tãu
  4. Într-o cutã
  5. Identic cu tine
  6. În mine parte
  7. Cautare
  8. Dorințe nemãrturisite
  9. De ce-mi lipsești
  10. Între douã bãtãi
  11. Disperare
  12. Șoapte
  13. Captivã
  14. Labirintul
  15. Nu te-am cunoscut niciodatã
  16. Am scris invers
  17. Epilog
  18. Vise
  19. Jocul
  20. Un fel de fericire

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii