Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Pedeapsa
  2. Esti prea vie
  3. Înãuntru fãrã de sfârșit
  4. Ruga
  5. De ce-mi lipsești
  6. Mai stai…
  7. Încã o lacrimã...
  8. Noi
  9. Revelația
  10. Biografie
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. Te iubesc
  13. Eu-tu
  14. Dragostea ta
  15. Fluturii
  16. Nebãnuita neputințã
  17. Noapte liniștitã
  18. Buze tari
  19. Nud îmbãtãtor
  20. Sfâșiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii