Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Șoapte
  2. Am plâns
  3. Pedeapsa
  4. Inventar
  5. Trupurile viselor
  6. Într-o cutã
  7. Cuvinte nerostite
  8. Incertitudine
  9. Limbaj
  10. Mãnunchiuri
  11. Esti prea vie
  12. Și ce dacã, iubito…
  13. Dorința
  14. Cu o secundã mai târziu
  15. Cu tine
  16. Mai… de tot
  17. Acest sentiment
  18. Neant
  19. Somnul de dinainte
  20. Am nevoie de tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii