Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. Ruga
  3. Cautare
  4. Metamorfoza
  5. Ochii tãi
  6. Vorbe
  7. Conținut
  8. Nu te-am cunoscut niciodatã
  9. Între douã bãtãi
  10. Patã de culoare
  11. Suspinul
  12. Dorințe nemãrturisite
  13. Nebãnuita neputințã
  14. Într-o cutã
  15. Geometria iubirii
  16. Sentimente la întâmplare
  17. Somnul tãu
  18. Dragostea ta
  19. Am scris invers
  20. O picãturã din sufletul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii