Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Hibernare
  2. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  3. Tu și restul lumii
  4. Între douã bãtãi
  5. Sã mã sãruți
  6. Cu fața cãtre mine
  7. Adio, realitate
  8. Iubita mea
  9. Dorințe nemãrturisite
  10. Tristețea de a te fi cunoscut
  11. Lucire clarã
  12. Identic cu tine
  13. Ma uit in largul marii caprui
  14. Buza ta de sus
  15. Palidã mângâiere
  16. Univers infinit de plăceri
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Într-o cutã
  19. Încã o lacrimã...
  20. Mai stai…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii