Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Încã te iubesc
  3. Buza ta de sus
  4. Am plâns
  5. Simțuri
  6. Unduiri
  7. Minunea de a fi existat
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Ai sã mã iubești?
  10. Pasiune
  11. Acolo unde se termina iubirea
  12. Regãsirea
  13. Semnul tãu
  14. Licurici
  15. Tristeți sublim uitate
  16. Rãscruce
  17. Cheia norocului
  18. Inventar
  19. Geometria iubirii
  20. În direcția ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii