Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Indigestie
  2. Regãsirea
  3. Revelația
  4. Senzații
  5. Sã mã sãruți
  6. Îmbrãcatã în luminã
  7. În mine parte
  8. Când vei pleca
  9. Sãrutul încrâncenat și singur
  10. Semnul tãu
  11. Bun comun
  12. Aproape
  13. Fãrã pereche
  14. Incertitudine
  15. Într-o cutã
  16. Metamorfoza
  17. Labirintul
  18. Încã o lacrimã...
  19. Alb
  20. Dorința

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii