Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu fața cãtre mine
  2. Oarecum perfect
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. Lupta
  5. Licurici
  6. De ce-mi lipsești
  7. Cuvinte nerostite
  8. Risipirea
  9. Feminin
  10. Grãdina cuvintelor
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Acolo unde se termina iubirea
  13. Lucire clarã
  14. Tristețea de a te fi cunoscut
  15. Încã te iubesc
  16. Tãcere
  17. Buza ta de sus
  18. Te simt în mine
  19. Nu te-am cunoscut niciodatã
  20. Metamorfoza

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii