Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Peste tine
  2. Am sã plec din mine
  3. Cadavrele cuvintelor
  4. Vise
  5. Eu-tu
  6. Revelația
  7. Nerostire
  8. Patã de culoare
  9. Limbaj
  10. Dorința
  11. Feminin
  12. Mi-e dor
  13. Fãrã pereche
  14. Nãpãdit
  15. Fluturii
  16. Nu te-am cunoscut niciodatã
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Lucire clarã
  19. Unde se termina iubirea
  20. Când vei pleca

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii