Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Singur în mine
  3. Te iubesc
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Suspinul
  6. Epilog
  7. Nebun dupã tine
  8. Noapte liniștitã
  9. Cu tine
  10. Tristețe
  11. Sã mã sãruți
  12. Dragoste de vânzare
  13. Sfâșiere
  14. ????
  15. Vise
  16. Licurici
  17. Rotunjimile iubirii
  18. Mecanism matematic și misogin
  19. Te iubesc
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii