Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. În spatele urechii
  3. Tu și restul lumii
  4. Umed și cald
  5. Peste tine
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. Singur în mine
  8. Dragoste de vânzare
  9. Umbrele noptii
  10. N-aș fi crezut
  11. Cheia norocului
  12. Cuvinte mai moi
  13. Noapte liniștitã
  14. Cautare
  15. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  16. Captivã
  17. Și ce dacã, iubito…
  18. Poate cine știe…
  19. Suspinul
  20. De ce-mi lipsești

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii