Haide sã ne unim gândurile amorțite
Și sã ne afundãm în neant
Acolo jos unde nu existã luminã
Nici ochi sã o vadã
Unde nu existã sãruturi
Nici buze sã le striveascã
Unde nu suntem tu și eu
Ci doar douã iubiri
Abandonate
Unde întunericul este stãpân
Și dimensiunile nu existã
Vocea nu se aude și cuvintele
Nu pot fi rostite
Hai sã ne strângem în brațe sã
Ne simțim unul pe altul
Cum ne contopim pânã la
Neființã
Acolo unde putem exista
Doar ca gând și unde vom simți
Cã nu a rãmas din noi decât
Dragostea
Atât cât mai existã.
Și dacã nu o putem folosi,
Sã o facem cadou
Acelora care se mai pot bucura de
Ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Tristețe
2. Labirintul
3. Întuneric
4. Lucire clarã
5. Chinuitoare pãrere
6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
7. Încã te iubesc
8. Încã o lacrimã...
9. Metamorfoza
10. Cafea
11. Buze tari
12. Jocul
13. O singurã ființã
14. Un fel de fericire
15. Decupaj
16. Și ce dacã, iubito…
17. Limbaj
18. Cautare
19. Unde se termina iubirea
20. Cuvinte nerostite