Adrian Furnicã

Prezent prea simplu

Privesc întunericul
Ce mã înconjoarã
Și care-mi intrã
Fãrã sã simt
În toatã ființa mea
Rãmasã suspendatã
Între dragostea pentru
Tine
Și nimic altceva
Pentru cã nimic altceva nu mai
Conteazã
Acolo unde amintirile
Pãlesc
Pentru cã nu mai au rost
Sã existe
Devenite inutile din cauza
Unui prezent prea simplu
Și dureros de frumos
Privesc întunericul
Din mine însumi
Ca pe un prieten bun
Ce vrea sã-mi ascundã
Durerea de a nu fi și tu aici
Lângã un surâs amar
Și o lacrimã stingherã,
Încercând sã o stingã
Cu un zâmbet de circumstanțã
Care sã ținã loc de
Ceea ce știm
Și ceea ce sperãm

Și doar un gând rãzleț
Cã mã vei iubi și mâine
Mai strãlucește în tot acest
Întuneric
Luminându-mi tot ceea ce
Simt cã mai am de trãit
Cu tine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Mai… de tot
  3. Mã doare
  4. Poezie amarã
  5. Într-o cutã
  6. Nerostire
  7. Tu și restul lumii
  8. Adio, realitate
  9. Metamorfoza
  10. Umed și cald
  11. Semnul tãu
  12. Un fel de fericire
  13. Cu tine
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Minunea de a fi existat
  16. Inventar
  17. Licitație
  18. Lucire clarã
  19. Idei
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii