Privesc întunericul
Ce mã înconjoarã
Și care-mi intrã
Fãrã sã simt
În toatã ființa mea
Rãmasã suspendatã
Între dragostea pentru
Tine
Și nimic altceva
Pentru cã nimic altceva nu mai
Conteazã
Acolo unde amintirile
Pãlesc
Pentru cã nu mai au rost
Sã existe
Devenite inutile din cauza
Unui prezent prea simplu
Și dureros de frumos
Privesc întunericul
Din mine însumi
Ca pe un prieten bun
Ce vrea sã-mi ascundã
Durerea de a nu fi și tu aici
Lângã un surâs amar
Și o lacrimã stingherã,
Încercând sã o stingã
Cu un zâmbet de circumstanțã
Care sã ținã loc de
Ceea ce știm
Și ceea ce sperãm

Și doar un gând rãzleț
Cã mã vei iubi și mâine
Mai strãlucește în tot acest
Întuneric
Luminându-mi tot ceea ce
Simt cã mai am de trãit
Cu tine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Mai în interior
2. Înãuntru fãrã de sfârșit
3. Prea rece
4. Iubita mea
5. Ma uit in largul marii caprui
6. Dorințe nemãrturisite
7. Sentimente la întâmplare
8. Vâltoare
9. Unde ar fi trebuit sã fii
10. În aceeași direcție
11. Poate cine știe…
12. Tu și restul lumii
13. Idei
14. Ochii tãi
15. Palidã mângâiere
16. Pedeapsa
17. Vise
18. Pasiune
19. Nerostire
20. Altfel, de ce?