Privesc întunericul
Ce mã înconjoarã
Și care-mi intrã
Fãrã sã simt
În toatã ființa mea
Rãmasã suspendatã
Între dragostea pentru
Tine
Și nimic altceva
Pentru cã nimic altceva nu mai
Conteazã
Acolo unde amintirile
Pãlesc
Pentru cã nu mai au rost
Sã existe
Devenite inutile din cauza
Unui prezent prea simplu
Și dureros de frumos
Privesc întunericul
Din mine însumi
Ca pe un prieten bun
Ce vrea sã-mi ascundã
Durerea de a nu fi și tu aici
Lângã un surâs amar
Și o lacrimã stingherã,
Încercând sã o stingã
Cu un zâmbet de circumstanțã
Care sã ținã loc de
Ceea ce știm
Și ceea ce sperãm

Și doar un gând rãzleț
Cã mã vei iubi și mâine
Mai strãlucește în tot acest
Întuneric
Luminându-mi tot ceea ce
Simt cã mai am de trãit
Cu tine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Poezie amarã
2. Unde ar fi trebuit sã fii
3. Dragoste de vânzare
4. Mai în interior
5. Mai stai…
6. Metamorfoza
7. Cuvinte nerostite
8. Dorințe nemãrturisite
9. Sã mã sãruți
10. Dragostea ta
11. Minunea de a fi existat
12. Noi
13. Simțuri zdrențuite
14. Licurici
15. Aproape
16. Zâmbet rece
17. Cu o secundã mai târziu
18. Indigestie
19. Nerostire
20. În spatele urechii