Privesc întunericul
Ce mã înconjoarã
Și care-mi intrã
Fãrã sã simt
În toatã ființa mea
Rãmasã suspendatã
Între dragostea pentru
Tine
Și nimic altceva
Pentru cã nimic altceva nu mai
Conteazã
Acolo unde amintirile
Pãlesc
Pentru cã nu mai au rost
Sã existe
Devenite inutile din cauza
Unui prezent prea simplu
Și dureros de frumos
Privesc întunericul
Din mine însumi
Ca pe un prieten bun
Ce vrea sã-mi ascundã
Durerea de a nu fi și tu aici
Lângã un surâs amar
Și o lacrimã stingherã,
Încercând sã o stingã
Cu un zâmbet de circumstanțã
Care sã ținã loc de
Ceea ce știm
Și ceea ce sperãm

Și doar un gând rãzleț
Cã mã vei iubi și mâine
Mai strãlucește în tot acest
Întuneric
Luminându-mi tot ceea ce
Simt cã mai am de trãit
Cu tine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Buze tari
2. Sentimente la întâmplare
3. Poezie amarã
4. Incertitudine
5. Hibernare
6. Peste tine
7. Nãpãdit
8. Te iubesc
9. Ai sã mã iubești?
10. O picãturã din sufletul tãu
11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
12. O mânã de sentimente
13. Tãcere
14. Noapte liniștitã
15. Ma uit in largul marii caprui
16. Geometria iubirii
17. Îmbrãcatã în luminã
18. Limbaj
19. Tristeți sublim uitate
20. Eu-tu