Privesc întunericul
Ce mã înconjoarã
Și care-mi intrã
Fãrã sã simt
În toatã ființa mea
Rãmasã suspendatã
Între dragostea pentru
Tine
Și nimic altceva
Pentru cã nimic altceva nu mai
Conteazã
Acolo unde amintirile
Pãlesc
Pentru cã nu mai au rost
Sã existe
Devenite inutile din cauza
Unui prezent prea simplu
Și dureros de frumos
Privesc întunericul
Din mine însumi
Ca pe un prieten bun
Ce vrea sã-mi ascundã
Durerea de a nu fi și tu aici
Lângã un surâs amar
Și o lacrimã stingherã,
Încercând sã o stingã
Cu un zâmbet de circumstanțã
Care sã ținã loc de
Ceea ce știm
Și ceea ce sperãm

Și doar un gând rãzleț
Cã mã vei iubi și mâine
Mai strãlucește în tot acest
Întuneric
Luminându-mi tot ceea ce
Simt cã mai am de trãit
Cu tine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Tu și restul lumii
2. Captivã
3. Sãrutul încrâncenat și singur
4. Tristețea de a te fi cunoscut
5. Bun comun
6. Feminin
7. Am plâns
8. Vâltoare
9. Cum te visez?
10. Într-o cutã
11. Risipirea
12. Lupta
13. Toamna iubirii
14. Înãuntru fãrã de sfârșit
15. Patã de culoare
16. Grãdina cuvintelor
17. Epilog
18. Lucire clarã
19. O singurã ființã
20. O mânã de sentimente