Adrian Furnicã

Marginea existenței

Zboarã șoapte prin aer
Așteptând sã fie rostite
De buzele calde ale gândurilor rãzlețe
Sã fie aduse la viața efemerã, de-o
Clipã
De un suspin, de o idee
Zboarã prin ochi o lacrimã
Rebelã, ce-și dorește sã fie strivitã
Între pleoape, sã poatã sã-și
Trãiascã triumful de a exista
Chiar dacã îmbracã
Veștmântul durerii
Și umblã privirile golite
Sã mai prindã mãcar un
Rãsãrit fãrã substanțã, pe care sã-l
Așeze în memorie, ca semn al
Deșpãrțirii
Nu crezi c-ar trebui sã-mi dai
Un brânci de pe marginea
Existenței
Cãtre infinit
Acolo unde nu mai existã
Iubire ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. Când vei pleca
  3. Simțuri
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Cadavrele cuvintelor
  6. Adio, realitate
  7. Minunea de a fi existat
  8. Hibernare
  9. Nu te-am cunoscut niciodatã
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Șoapte
  12. Rãscruce
  13. Noi
  14. Vorbe
  15. Esti prea vie
  16. Am sã plec din mine
  17. Te iubesc
  18. Îmbrãcatã în luminã
  19. Lupta
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii