Adrian Furnicã

Marginea existenței

Zboarã șoapte prin aer
Așteptând sã fie rostite
De buzele calde ale gândurilor rãzlețe
Sã fie aduse la viața efemerã, de-o
Clipã
De un suspin, de o idee
Zboarã prin ochi o lacrimã
Rebelã, ce-și dorește sã fie strivitã
Între pleoape, sã poatã sã-și
Trãiascã triumful de a exista
Chiar dacã îmbracã
Veștmântul durerii
Și umblã privirile golite
Sã mai prindã mãcar un
Rãsãrit fãrã substanțã, pe care sã-l
Așeze în memorie, ca semn al
Deșpãrțirii
Nu crezi c-ar trebui sã-mi dai
Un brânci de pe marginea
Existenței
Cãtre infinit
Acolo unde nu mai existã
Iubire ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. O picãturã din sufletul tãu
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Incertitudine
  5. Hibernare
  6. Captivã
  7. Dorința
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Prin mine
  10. Adio, realitate
  11. Esti prea vie
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Mãnunchiuri
  14. Un fel de fericire
  15. Cuvinte nerostite
  16. Idei
  17. Poezie amarã
  18. Neant
  19. Limbaj
  20. Suspinul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii