Adrian Furnicã

Marginea existenței

Zboarã șoapte prin aer
Așteptând sã fie rostite
De buzele calde ale gândurilor rãzlețe
Sã fie aduse la viața efemerã, de-o
Clipã
De un suspin, de o idee
Zboarã prin ochi o lacrimã
Rebelã, ce-și dorește sã fie strivitã
Între pleoape, sã poatã sã-și
Trãiascã triumful de a exista
Chiar dacã îmbracã
Veștmântul durerii
Și umblã privirile golite
Sã mai prindã mãcar un
Rãsãrit fãrã substanțã, pe care sã-l
Așeze în memorie, ca semn al
Deșpãrțirii
Nu crezi c-ar trebui sã-mi dai
Un brânci de pe marginea
Existenței
Cãtre infinit
Acolo unde nu mai existã
Iubire ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noi
  2. Cuvinte mai moi
  3. Epilog
  4. Captivã
  5. Minunea de a fi existat
  6. Patã de culoare
  7. Simțuri
  8. Buza ta de sus
  9. Incertitudine
  10. Nebãnuita neputințã
  11. De ce-mi lipsești
  12. Ochii tãi
  13. O mânã de sentimente
  14. Mãnunchiuri
  15. Cafea
  16. Sfâșiere
  17. Risipirea
  18. Palidã mângâiere
  19. Regãsirea
  20. Umbrele noptii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii