Adrian Furnicã

Marginea existenței

Zboarã șoapte prin aer
Așteptând sã fie rostite
De buzele calde ale gândurilor rãzlețe
Sã fie aduse la viața efemerã, de-o
Clipã
De un suspin, de o idee
Zboarã prin ochi o lacrimã
Rebelã, ce-și dorește sã fie strivitã
Între pleoape, sã poatã sã-și
Trãiascã triumful de a exista
Chiar dacã îmbracã
Veștmântul durerii
Și umblã privirile golite
Sã mai prindã mãcar un
Rãsãrit fãrã substanțã, pe care sã-l
Așeze în memorie, ca semn al
Deșpãrțirii
Nu crezi c-ar trebui sã-mi dai
Un brânci de pe marginea
Existenței
Cãtre infinit
Acolo unde nu mai existã
Iubire ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Labirintul
  2. Nebãnuita neputințã
  3. Vorbe
  4. Cuvinte nerostite
  5. Eu-tu
  6. Mai stai…
  7. Nud îmbãtãtor
  8. Șoapte
  9. Dragostea ta
  10. Toamna iubirii
  11. Zâmbet rece
  12. Umbrele noptii
  13. Într-o cutã
  14. Un fel de fericire
  15. Încã o lacrimã...
  16. Somnul tãu
  17. Captivã
  18. Vâltoare
  19. Inventar
  20. Dorințe nemãrturisite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii