Adrian Furnicã

Marginea existenței

Zboarã șoapte prin aer
Așteptând sã fie rostite
De buzele calde ale gândurilor rãzlețe
Sã fie aduse la viața efemerã, de-o
Clipã
De un suspin, de o idee
Zboarã prin ochi o lacrimã
Rebelã, ce-și dorește sã fie strivitã
Între pleoape, sã poatã sã-și
Trãiascã triumful de a exista
Chiar dacã îmbracã
Veștmântul durerii
Și umblã privirile golite
Sã mai prindã mãcar un
Rãsãrit fãrã substanțã, pe care sã-l
Așeze în memorie, ca semn al
Deșpãrțirii
Nu crezi c-ar trebui sã-mi dai
Un brânci de pe marginea
Existenței
Cãtre infinit
Acolo unde nu mai existã
Iubire ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Grãdina cuvintelor
  2. Jocul
  3. Poezie amarã
  4. Licitație
  5. Revelația
  6. De ce-mi lipsești
  7. Singur în mine
  8. Trupurile viselor
  9. Mai în interior
  10. Disperare
  11. Epilog
  12. Dragostea ta
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. În spatele urechii
  15. Peste tine
  16. În aceeași direcție
  17. Am plâns
  18. Poate cine știe…
  19. Atingeri ireale
  20. Oarecum perfect

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii