Adrian Furnicã

Marginea existenței

Zboarã șoapte prin aer
Așteptând sã fie rostite
De buzele calde ale gândurilor rãzlețe
Sã fie aduse la viața efemerã, de-o
Clipã
De un suspin, de o idee
Zboarã prin ochi o lacrimã
Rebelã, ce-și dorește sã fie strivitã
Între pleoape, sã poatã sã-și
Trãiascã triumful de a exista
Chiar dacã îmbracã
Veștmântul durerii
Și umblã privirile golite
Sã mai prindã mãcar un
Rãsãrit fãrã substanțã, pe care sã-l
Așeze în memorie, ca semn al
Deșpãrțirii
Nu crezi c-ar trebui sã-mi dai
Un brânci de pe marginea
Existenței
Cãtre infinit
Acolo unde nu mai existã
Iubire ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Disperare
  2. Vise
  3. Neant
  4. Între douã bãtãi
  5. Jocul
  6. Sãrutul încrâncenat și singur
  7. Peste tine
  8. Dorințe nemãrturisite
  9. În urma mea
  10. Poezie amarã
  11. Limbaj
  12. Nerostire
  13. O mânã de sentimente
  14. Esti prea vie
  15. Labirintul
  16. Oarecum perfect
  17. Simțuri zdrențuite
  18. Nãpãdit
  19. Într-o cutã
  20. Grãdina cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii