Adrian Furnicã

Marginea existenței

Zboarã șoapte prin aer
Așteptând sã fie rostite
De buzele calde ale gândurilor rãzlețe
Sã fie aduse la viața efemerã, de-o
Clipã
De un suspin, de o idee
Zboarã prin ochi o lacrimã
Rebelã, ce-și dorește sã fie strivitã
Între pleoape, sã poatã sã-și
Trãiascã triumful de a exista
Chiar dacã îmbracã
Veștmântul durerii
Și umblã privirile golite
Sã mai prindã mãcar un
Rãsãrit fãrã substanțã, pe care sã-l
Așeze în memorie, ca semn al
Deșpãrțirii
Nu crezi c-ar trebui sã-mi dai
Un brânci de pe marginea
Existenței
Cãtre infinit
Acolo unde nu mai existã
Iubire ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licitație
  2. Cerc floral
  3. Noi
  4. Rotunjimile iubirii
  5. Vise
  6. Șoapte
  7. Bun comun
  8. Nãpãdit
  9. Univers infinit de plăceri
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. Indigestie
  12. Poezie amarã
  13. Am sã plec din mine
  14. Atingeri ireale
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Aproape
  17. Risipirea
  18. O picãturã din sufletul tãu
  19. Sã mã sãruți
  20. Încã te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii