Adrian Furnicã

Grãdina cuvintelor

Postat la 07 Martie, 1992 de Adrian Furnica

Am pândit câteva clipe
Grãdina cuvintelor
Iar când Argus a adormit îmbãtat
De parfumul gândurilor mele
Am scos din teacã limba mea
Cea ascuțitã
Și-am început sã secer în dreapta și-n stânga
Fãrã discernãmânt
Dar oboseala m-a cuprins repede
Și-a trebuit sã mã opresc
M-am întins pe jos, printre tãieturi
Și cãutând cu mâinile printre cadavre
Am gãsit cuvântul
Destin
Tãiat în douã
Pe care ți-l trimit sã-l oblojești
Totuși
Cu toatã dragostea
Pentru cã din pacate e al
Meu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Mãnunchiuri
  2. Risipirea
  3. Unde se termina iubirea
  4. Zâmbet rece
  5. Sentimente la întâmplare
  6. Vorbe
  7. Univers infinit de plăceri
  8. Prezent prea simplu
  9. Biografie
  10. Atât de departe
  11. Marginea existenței
  12. Simțuri zdrențuite
  13. Mecanism matematic și misogin
  14. Somnul de dinainte
  15. Captivã
  16. Cadavrele cuvintelor
  17. Sfâșiere
  18. Umbrele noptii
  19. Într-o cutã
  20. Altfel, de ce?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii