Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul tãu
  2. Dorințe nemãrturisite
  3. Simțuri
  4. Grãdina cuvintelor
  5. Neant
  6. Metamorfoza
  7. Toamna iubirii
  8. Mai… de tot
  9. Tu și restul lumii
  10. Umbrele noptii
  11. Unde se termina iubirea
  12. Vitrina sufletului tãu
  13. Definitiv
  14. Într-o cutã
  15. Fãrã pereche
  16. Atingeri ireale
  17. Feminin
  18. Biografie
  19. Zâmbet rece
  20. Nãpãdit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii