Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Toamna iubirii
  2. Mirare
  3. Mã doare
  4. Biografie
  5. Între douã bãtãi
  6. Simțuri
  7. Am plâns
  8. Într-o cutã
  9. Identic cu tine
  10. Metamorfoza
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Din cauza ta
  13. Tristețe
  14. Rãscruce
  15. Vorbe
  16. Într-o cutã
  17. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  18. Unde se termina iubirea
  19. Dragostea ta
  20. Patã de culoare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii