Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Nebun dupã tine
  3. Iubita mea
  4. Geometria iubirii
  5. În spatele urechii
  6. Patã de culoare
  7. Lupta
  8. Imaginea ta
  9. Cheia norocului
  10. Neant
  11. Hibernare
  12. Vorbe
  13. Mi-e dor
  14. Nebãnuita neputințã
  15. Am plâns
  16. Atingeri ireale
  17. Sãrutul încrâncenat și singur
  18. Încã te iubesc
  19. Înãuntru fãrã de sfârșit
  20. Am sã plec din mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii