Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

Postat la 04 Septembrie, 2008 de Adrian Furnica

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Cuvinte nerostite
  2. Chinuitoare pãrere
  3. Semnul tãu
  4. Minunea de a fi existat
  5. Am scris invers
  6. Prin mine
  7. Într-o cutã
  8. Regãsirea
  9. Conținut
  10. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  11. O singurã ființã
  12. Pasiune
  13. Nebãnuita neputințã
  14. Imaginea ta
  15. Acest sentiment
  16. Atât de departe
  17. Mã doare
  18. Marginea existenței
  19. O picãturã din sufletul tãu
  20. Bun comun

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii