Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Risipirea
  2. Nud îmbãtãtor
  3. Lupta
  4. Toamna iubirii
  5. Licurici
  6. Umbrele noptii
  7. Patã de culoare
  8. Vitrina sufletului tãu
  9. Zâmbet rece
  10. Incertitudine
  11. Tristețe
  12. Pedeapsa
  13. Aproape
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Jocul
  16. Neant
  17. Peste tine
  18. Univers infinit de plăceri
  19. Minunea de a fi existat
  20. Definitiv

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii