Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

Postat la 04 Septembrie, 2008 de Adrian Furnica

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. O mânã de sentimente
  3. Înãuntru fãrã de sfârșit
  4. Tãcere
  5. Cuvinte nerostite
  6. Lucire clarã
  7. Cu o secundã mai târziu
  8. Nebun dupã tine
  9. Vitrina sufletului tãu
  10. Patã de culoare
  11. Hibernare
  12. Tristețea de a te fi cunoscut
  13. Cheia norocului
  14. Labirintul
  15. Chinuitoare pãrere
  16. Nud îmbãtãtor
  17. Buze tari
  18. Limbaj
  19. Nebãnuita neputințã
  20. Fãrã pereche

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii