Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Suspinul
  2. Nu te-am cunoscut niciodatã
  3. Singur în mine
  4. Regãsirea
  5. Poezie amarã
  6. Între douã bãtãi
  7. Pedeapsa
  8. Epilog
  9. Vitrina sufletului tãu
  10. Nud îmbãtãtor
  11. Incertitudine
  12. Prin mine
  13. Vise
  14. Ai sã mã iubești?
  15. Identic cu tine
  16. Semnul tãu
  17. Decupaj
  18. Am nevoie de tine
  19. Licurici
  20. Cu fața cãtre mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii