Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Toamna iubirii
  2. Aproape
  3. Cheia norocului
  4. Am scris invers
  5. Disperare
  6. Minunea de a fi existat
  7. Acest sentiment
  8. Ai sã mã iubești?
  9. Cu tine
  10. Eu-tu
  11. Într-o cutã
  12. Chinuitoare pãrere
  13. Vise
  14. Nebãnuita neputințã
  15. Când vei pleca
  16. Încã te iubesc
  17. Risipirea
  18. Prin mine
  19. Incertitudine
  20. Nãpãdit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii