Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mi-e dor
  2. Umed și cald
  3. Ruga
  4. Într-o cutã
  5. Șoapte
  6. Poezie amarã
  7. În aceeași direcție
  8. Limbaj
  9. Somnul de dinainte
  10. Alb
  11. Te iubesc
  12. Acolo unde se termina iubirea
  13. Atingeri ireale
  14. Dragostea ta
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Tãcere
  17. Între douã bãtãi
  18. O singurã ființã
  19. Semnul tãu
  20. Univers infinit de plăceri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii