Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vise
  2. Mi-e dor
  3. Marginea existenței
  4. Bun comun
  5. Cerc floral
  6. Buza ta de sus
  7. Șoapte
  8. Altfel, de ce?
  9. Am nevoie de tine
  10. În direcția ta
  11. Îmbrãcatã în luminã
  12. Patã de culoare
  13. Și ce dacã, iubito…
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Mai în interior
  16. Când vei pleca
  17. Noi
  18. Te iubesc
  19. Palidã mângâiere
  20. În mine parte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii