Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde ar fi trebuit sã fii
  2. Palidã mângâiere
  3. Cuvinte nerostite
  4. Te iubesc
  5. Dorințe nemãrturisite
  6. Toamna iubirii
  7. Ochii tãi
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Dragostea ta
  10. Tristețe
  11. Cuvinte mai moi
  12. Esti prea vie
  13. Limbaj
  14. Incertitudine
  15. Tristețea de a te fi cunoscut
  16. Am sã plec din mine
  17. Hibernare
  18. Umed și cald
  19. N-aș fi crezut
  20. Ma uit in largul marii caprui

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii