Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prezent prea simplu
  2. Geometria iubirii
  3. Unduiri
  4. Te simt în mine
  5. Te iubesc
  6. Zâmbet rece
  7. Am scris invers
  8. Definitiv
  9. Încã o lacrimã...
  10. Hibernare
  11. Trupurile viselor
  12. Nãpãdit
  13. Mãnunchiuri
  14. Cheia norocului
  15. Palidã mângâiere
  16. Disperare
  17. Limbaj
  18. Cum te iubesc
  19. Nu te-am cunoscut niciodatã
  20. Peste tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii