Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ruga
  2. Labirintul
  3. Fluturii
  4. Licurici
  5. Mãnunchiuri
  6. Buze tari
  7. Simțuri zdrențuite
  8. Împotriva mea
  9. Alb
  10. Adio, realitate
  11. Fãrã pereche
  12. Atât de departe
  13. Singur în mine
  14. Nerostire
  15. Sãrutul încrâncenat și singur
  16. Disperare
  17. Mai în interior
  18. Vorbe
  19. O singurã ființã
  20. Ai sã mã iubești?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii