Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

Postat la 04 Septembrie, 2008 de Adrian Furnica

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Lucire clarã
  2. Poate cine știe…
  3. O singurã ființã
  4. Mã doare
  5. Imaginea ta
  6. Cuvinte mai moi
  7. Vise
  8. O mânã de sentimente
  9. Întuneric
  10. Cu o secundã mai târziu
  11. Într-o cutã
  12. Cafea
  13. În direcția ta
  14. Tristeți sublim uitate
  15. N-aș fi crezut
  16. Din cauza ta
  17. În spatele urechii
  18. Hibernare
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Mai stai…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii