Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prea rece
  2. Tristețea de a te fi cunoscut
  3. Minunea de a fi existat
  4. Aproape
  5. Am plâns
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Nebun dupã tine
  8. Cuvinte mai moi
  9. Din cauza ta
  10. Te iubesc
  11. Jocul
  12. Senzații
  13. O mânã de sentimente
  14. Prin mine
  15. În direcția ta
  16. Limbaj
  17. Împotriva mea
  18. Unde se termina iubirea
  19. Risipirea
  20. Imaginea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii