Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Aproape
  2. Nebun dupã tine
  3. Mã doare
  4. O picãturã din sufletul tãu
  5. Îmbrãcatã în luminã
  6. Limbaj
  7. Cerc floral
  8. Șoapte
  9. Am scris invers
  10. Biografie
  11. Conținut
  12. În urma mea
  13. Nud îmbãtãtor
  14. Palidã mângâiere
  15. Grãdina cuvintelor
  16. Decupaj
  17. Simțuri zdrențuite
  18. Jocul
  19. Sãrutul încrâncenat și singur
  20. Fluturii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii