Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

Postat la 04 Septembrie, 2008 de Adrian Furnica

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Tãcere
  2. Mirare
  3. Un fel de fericire
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Marginea existenței
  6. Atât de departe
  7. Vâltoare
  8. Patã de culoare
  9. Nud îmbãtãtor
  10. Trupurile viselor
  11. Aproape
  12. Acest sentiment
  13. Poate cine știe…
  14. Cu o secundã mai târziu
  15. Mai stai…
  16. Lupta
  17. Încã te iubesc
  18. Nebun dupã tine
  19. Vise
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii