Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mãnunchiuri
  2. Nebun dupã tine
  3. Buza ta de sus
  4. Vorbe
  5. Prea rece
  6. Într-o cutã
  7. Cafea
  8. Sfâșiere
  9. Metamorfoza
  10. Ai sã mã iubești?
  11. Limbaj
  12. Ruga
  13. Încã te iubesc
  14. Labirintul
  15. Unduiri
  16. Pasiune
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Unde ar fi trebuit sã fii
  19. Tãcere
  20. Acolo unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii