Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

Postat la 04 Septembrie, 2008 de Adrian Furnica

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Inventar
  2. Cuvinte mai moi
  3. Fãrã pereche
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Dragostea ta
  6. Poezie amarã
  7. Imaginea ta
  8. Bun comun
  9. De ce-mi lipsești
  10. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  11. Noapte liniștitã
  12. Licurici
  13. Alb
  14. Palidã mângâiere
  15. Adio, realitate
  16. Noi
  17. Identic cu tine
  18. Poate cine știe…
  19. Tu și restul lumii
  20. Aproape

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii