Adrian Furnicã

Tu și restul lumii

Din când în când mã invit la
O cafea, așa, ca sã mai stau de vorbã
Cu mine însumi.

Mai flecãrim, mai tãiem
Firul în patru
Îi facem nod și-l tãiem din nou
Apoi împarțim infinitul în douã:
Tu
Și restul lumii.

Evident, cu mine însumi
Nu pot vorbi în contradictoriu
Despre lume și viațã, pentru cã
Aș muri de plictisealã, nu ?
Cã, doarã
Ce-ar mai fi de zis ?

Lumea este așa de micã, însã, în comparație
Cu tine, universul meu nespus
Netrãit și necunoscut
Izvorul tuturor speranțelor
Și cãlãul majoritații viselor.

Și de fiecare datã când vorbesc
Cu mine însumi, despre tine
Mã cert îngrozitor
Îmi arunc în fațã cele mai urâte vorbe
Și-mi vine sã-mi trag palme.
Noroc cã cel mai deștept cedeazã
Și suduind îngrozitor
Îmi întorc spatele și-mi promit sã
Nu mai deschid subiectul
Niciodatã.

Și uite așa în fiecare zi.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Esti prea vie
  2. Metamorfoza
  3. Disperare
  4. Mãnunchiuri
  5. Lupta
  6. Cheia norocului
  7. Somnul de dinainte
  8. Idei
  9. Trupurile viselor
  10. Rãscruce
  11. Am scris invers
  12. Toamna iubirii
  13. Într-o cutã
  14. Decupaj
  15. Dorința
  16. Ai sã mã iubești?
  17. Cum te iubesc
  18. Întuneric
  19. Atingeri ireale
  20. Mi-e dor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii