Adrian Furnicã

Tu și restul lumii

Din când în când mã invit la
O cafea, așa, ca sã mai stau de vorbã
Cu mine însumi.

Mai flecãrim, mai tãiem
Firul în patru
Îi facem nod și-l tãiem din nou
Apoi împarțim infinitul în douã:
Tu
Și restul lumii.

Evident, cu mine însumi
Nu pot vorbi în contradictoriu
Despre lume și viațã, pentru cã
Aș muri de plictisealã, nu ?
Cã, doarã
Ce-ar mai fi de zis ?

Lumea este așa de micã, însã, în comparație
Cu tine, universul meu nespus
Netrãit și necunoscut
Izvorul tuturor speranțelor
Și cãlãul majoritații viselor.

Și de fiecare datã când vorbesc
Cu mine însumi, despre tine
Mã cert îngrozitor
Îmi arunc în fațã cele mai urâte vorbe
Și-mi vine sã-mi trag palme.
Noroc cã cel mai deștept cedeazã
Și suduind îngrozitor
Îmi întorc spatele și-mi promit sã
Nu mai deschid subiectul
Niciodatã.

Și uite așa în fiecare zi.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Geometria iubirii
  2. Vâltoare
  3. Tristețe
  4. Licitație
  5. Vitrina sufletului tãu
  6. Nerostire
  7. Ochii tãi
  8. Mã doare
  9. Ma uit in largul marii caprui
  10. O picãturã din sufletul tãu
  11. Nebãnuita neputințã
  12. Sfâșiere
  13. Tãcere
  14. Chinuitoare pãrere
  15. Toamna iubirii
  16. Dragoste de vânzare
  17. Buza ta de sus
  18. Încã te iubesc
  19. Te iubesc
  20. Dorința

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii