Adrian Furnicã

Tu și restul lumii

Din când în când mã invit la
O cafea, așa, ca sã mai stau de vorbã
Cu mine însumi.

Mai flecãrim, mai tãiem
Firul în patru
Îi facem nod și-l tãiem din nou
Apoi împarțim infinitul în douã:
Tu
Și restul lumii.

Evident, cu mine însumi
Nu pot vorbi în contradictoriu
Despre lume și viațã, pentru cã
Aș muri de plictisealã, nu ?
Cã, doarã
Ce-ar mai fi de zis ?

Lumea este așa de micã, însã, în comparație
Cu tine, universul meu nespus
Netrãit și necunoscut
Izvorul tuturor speranțelor
Și cãlãul majoritații viselor.

Și de fiecare datã când vorbesc
Cu mine însumi, despre tine
Mã cert îngrozitor
Îmi arunc în fațã cele mai urâte vorbe
Și-mi vine sã-mi trag palme.
Noroc cã cel mai deștept cedeazã
Și suduind îngrozitor
Îmi întorc spatele și-mi promit sã
Nu mai deschid subiectul
Niciodatã.

Și uite așa în fiecare zi.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Îmbrãcatã în luminã
  3. Iubita mea
  4. Noi
  5. Poate cine știe…
  6. Prezent prea simplu
  7. Geometria iubirii
  8. Încã o lacrimã...
  9. Esti prea vie
  10. Buze tari
  11. Idei
  12. Cu o secundã mai târziu
  13. Chinuitoare pãrere
  14. Într-o cutã
  15. Cheia norocului
  16. Metamorfoza
  17. Singur în mine
  18. Sã mã sãruți
  19. Feminin
  20. Lupta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii