Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Umbrele noptii
  2. Ruga
  3. Marginea existenței
  4. Vise
  5. Buza ta de sus
  6. Mirare
  7. Regãsirea
  8. Cu tine
  9. Un fel de fericire
  10. Adio, realitate
  11. Noapte liniștitã
  12. Cerc floral
  13. Am scris invers
  14. Umed și cald
  15. Înãuntru fãrã de sfârșit
  16. Unde ar fi trebuit sã fii
  17. Nud îmbãtãtor
  18. Iubita mea
  19. Tristețea de a te fi cunoscut
  20. Senzații

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii