Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Peste tine
  2. Am sã plec din mine
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Cuvinte mai moi
  5. Simțuri zdrențuite
  6. Rãscruce
  7. Tristețe
  8. Umed și cald
  9. Revelația
  10. Într-o cutã
  11. Palidã mângâiere
  12. Mi-e dor
  13. Feminin
  14. Captivã
  15. Mai în interior
  16. Cerc floral
  17. Și ce dacã, iubito…
  18. Încã te iubesc
  19. Iubita mea
  20. Noi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii