Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Fluturii
  2. Împotriva mea
  3. Cum te iubesc
  4. Unduiri
  5. Dragostea ta
  6. Eu-tu
  7. Într-o cutã
  8. Licurici
  9. Vorbe
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. Patã de culoare
  12. Simțuri zdrențuite
  13. Epilog
  14. Fãrã pereche
  15. Acolo unde se termina iubirea
  16. Tristețea de a te fi cunoscut
  17. Lucire clarã
  18. Atingeri ireale
  19. Dorințe nemãrturisite
  20. Labirintul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii