Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Toamna iubirii
  3. Lucire clarã
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. Dragoste de vânzare
  6. Vorbe
  7. Esti prea vie
  8. Poezie amarã
  9. Chinuitoare pãrere
  10. Cautare
  11. Te iubesc
  12. Te simt în mine
  13. Peste tine
  14. Tãcere
  15. Oarecum perfect
  16. Tristețe
  17. Jocul
  18. Indigestie
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Idei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii