Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Feminin
  3. Epilog
  4. Ma uit in largul marii caprui
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Mãnunchiuri
  7. Singur în mine
  8. Înãuntru fãrã de sfârșit
  9. Patã de culoare
  10. Din cauza ta
  11. În spatele urechii
  12. Sfâșiere
  13. Sã mã sãruți
  14. În urma mea
  15. O mânã de sentimente
  16. Am plâns
  17. Tristețea de a te fi cunoscut
  18. Mi-e dor
  19. N-aș fi crezut
  20. Neant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii