Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Peste tine
  2. Limbaj
  3. Unde ar fi trebuit sã fii
  4. Incertitudine
  5. Umbrele noptii
  6. Ruga
  7. Prezent prea simplu
  8. Risipirea
  9. Sãrutul încrâncenat și singur
  10. Dragostea ta
  11. Pedeapsa
  12. Ai sã mã iubești?
  13. Unde se termina iubirea
  14. O mânã de sentimente
  15. Buza ta de sus
  16. Nãpãdit
  17. Conținut
  18. Unduiri
  19. Nebãnuita neputințã
  20. Regãsirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii