Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu o secundã mai târziu
  2. Dragoste de vânzare
  3. Tãcere
  4. În urma mea
  5. Tristeți sublim uitate
  6. N-aș fi crezut
  7. Esti prea vie
  8. De ce-mi lipsești
  9. Fluturii
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Licurici
  12. Prezent prea simplu
  13. Metamorfoza
  14. Peste tine
  15. Am scris invers
  16. În direcția ta
  17. Decupaj
  18. Înãuntru fãrã de sfârșit
  19. Cum te iubesc
  20. Vorbe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii