Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Captivã
  2. Suspinul
  3. O singurã ființã
  4. Mai stai…
  5. Grãdina cuvintelor
  6. De ce-mi lipsești
  7. Împotriva mea
  8. Încã o lacrimã...
  9. Am nevoie de tine
  10. Cautare
  11. Peste tine
  12. Eu-tu
  13. Lupta
  14. În urma mea
  15. Decupaj
  16. Pasiune
  17. Am scris invers
  18. Iubita mea
  19. Unde se termina iubirea
  20. Esti prea vie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii