Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Altfel, de ce?
  2. Acest sentiment
  3. Somnul tãu
  4. Într-o cutã
  5. ????
  6. Cautare
  7. Cu tine
  8. Rotunjimile iubirii
  9. Disperare
  10. Vitrina sufletului tãu
  11. Un fel de fericire
  12. Mirare
  13. Zâmbet rece
  14. Înãuntru fãrã de sfârșit
  15. Umed și cald
  16. Dragostea ta
  17. Inventar
  18. Decupaj
  19. Ochii tãi
  20. În direcția ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii