Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vorbe
  2. Cum te visez?
  3. Cuvinte nerostite
  4. ????
  5. Patã de culoare
  6. În urma mea
  7. În mine parte
  8. Prin mine
  9. Te iubesc
  10. N-aș fi crezut
  11. Zâmbet rece
  12. Tristețe
  13. Idei
  14. Semnul tãu
  15. Prea rece
  16. Limbaj
  17. Fãrã pereche
  18. Senzații
  19. Hibernare
  20. Îmbrãcatã în luminã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii