Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prea rece
  2. Dragoste de vânzare
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Inventar
  5. Încã te iubesc
  6. Fãrã pereche
  7. Cum te visez?
  8. Vorbe
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Nerostire
  11. Dragostea ta
  12. Cerc floral
  13. Toamna iubirii
  14. Noapte liniștitã
  15. Cadavrele cuvintelor
  16. Te iubesc
  17. Singur în mine
  18. Din cauza ta
  19. Tu și restul lumii
  20. Geometria iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii