Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cuvinte mai moi
  2. Pasiune
  3. Minunea de a fi existat
  4. Împotriva mea
  5. Cum te iubesc
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Acolo unde se termina iubirea
  8. Unde ar fi trebuit sã fii
  9. Nud îmbãtãtor
  10. Umed și cald
  11. Geometria iubirii
  12. Cheia norocului
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Aproape
  15. Un fel de fericire
  16. Cu tine
  17. Când vei pleca
  18. Am plâns
  19. Revelația
  20. Te simt în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii