Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Identic cu tine
  2. Am plâns
  3. Pasiune
  4. Grãdina cuvintelor
  5. Alb
  6. Mai… de tot
  7. Am nevoie de tine
  8. Mi-e dor
  9. Acest sentiment
  10. Mirare
  11. Unduiri
  12. Lucire clarã
  13. Singur în mine
  14. Tristețea de a te fi cunoscut
  15. Licitație
  16. Minunea de a fi existat
  17. O picãturã din sufletul tãu
  18. Regãsirea
  19. Epilog
  20. Idei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii