Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Noapte liniștitã
  3. Într-o cutã
  4. Acest sentiment
  5. Tristețe
  6. Am nevoie de tine
  7. Fluturii
  8. Sfâșiere
  9. Cautare
  10. Mai stai…
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. În aceeași direcție
  13. Ai sã mã iubești?
  14. Decupaj
  15. Șoapte
  16. Împotriva mea
  17. Un fel de fericire
  18. Vitrina sufletului tãu
  19. Umed și cald
  20. N-aș fi crezut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii