Adrian Furnicã

Întuneric

Postat la 05 Aprilie, 2008 de Adrian Furnica

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Captivã
  2. Nud îmbãtãtor
  3. Cu fața cãtre mine
  4. Poezie amarã
  5. Acolo unde se termina iubirea
  6. Incertitudine
  7. Minunea de a fi existat
  8. Rotunjimile iubirii
  9. Palidã mângâiere
  10. Mi-e dor
  11. Încã te iubesc
  12. Zâmbet rece
  13. Somnul tãu
  14. Într-o cutã
  15. Risipirea
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. Fãrã pereche
  18. Umed și cald
  19. Vâltoare
  20. Poate cine știe…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii