Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Adio, realitate
  2. În mine parte
  3. De ce-mi lipsești
  4. Revelația
  5. Alb
  6. Esti prea vie
  7. Conținut
  8. Prezent prea simplu
  9. Cu o secundã mai târziu
  10. Cu tine
  11. Din cauza ta
  12. Am plâns
  13. Unde ar fi trebuit sã fii
  14. Iubita mea
  15. Limbaj
  16. Pasiune
  17. Am scris invers
  18. Peste tine
  19. Întuneric
  20. Poate cine știe…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii