Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ma uit in largul marii caprui
  2. Tristeți sublim uitate
  3. Buza ta de sus
  4. Peste tine
  5. Dragostea ta
  6. Prezent prea simplu
  7. Încã te iubesc
  8. Nerostire
  9. Lupta
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Tãcere
  12. Sfâșiere
  13. Biografie
  14. Nãpãdit
  15. Mai stai…
  16. Într-o cutã
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. O mânã de sentimente
  19. Zâmbet rece
  20. Minunea de a fi existat

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii