Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Eu-tu
  2. Incertitudine
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. În aceeași direcție
  5. Cheia norocului
  6. Cu o secundã mai târziu
  7. Geometria iubirii
  8. N-aș fi crezut
  9. Imaginea ta
  10. Iubita mea
  11. Rãscruce
  12. Încã o lacrimã...
  13. Labirintul
  14. Tãcere
  15. Aproape
  16. Cuvinte nerostite
  17. Definitiv
  18. Grãdina cuvintelor
  19. În urma mea
  20. Am plâns

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii