Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. Jocul
  3. Fãrã pereche
  4. Dorința
  5. Lucire clarã
  6. Regãsirea
  7. Esti prea vie
  8. Acolo unde se termina iubirea
  9. Idei
  10. Cautare
  11. Labirintul
  12. În direcția ta
  13. Mirare
  14. Suspinul
  15. Mai… de tot
  16. Mai stai…
  17. Noi
  18. Feminin
  19. Dragostea ta
  20. Noapte liniștitã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii