Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Revelația
  2. Indigestie
  3. Când vei pleca
  4. Simțuri zdrențuite
  5. Încã o lacrimã...
  6. În mine parte
  7. În spatele urechii
  8. Inventar
  9. Cafea
  10. Trupurile viselor
  11. În direcția ta
  12. Unde se termina iubirea
  13. Cu tine
  14. ????
  15. Prezent prea simplu
  16. Dorințe nemãrturisite
  17. Tristeți sublim uitate
  18. În urma mea
  19. O picãturã din sufletul tãu
  20. Cu fața cãtre mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii