Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Definitiv
  2. Rãscruce
  3. Conținut
  4. Într-o cutã
  5. Vâltoare
  6. Metamorfoza
  7. Mirare
  8. De ce-mi lipsești
  9. Umed și cald
  10. Mãnunchiuri
  11. Șoapte
  12. Aproape
  13. Lupta
  14. În mine parte
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Imaginea ta
  17. În urma mea
  18. Cu fața cãtre mine
  19. Cu tine
  20. Cuvinte nerostite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii