Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Esti prea vie
  2. Ma uit in largul marii caprui
  3. Cautare
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Feminin
  6. Acolo unde se termina iubirea
  7. Cu o secundã mai târziu
  8. Încã te iubesc
  9. Tristeți sublim uitate
  10. Pasiune
  11. Regãsirea
  12. Peste tine
  13. Revelația
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Umed și cald
  16. Definitiv
  17. Împotriva mea
  18. Chinuitoare pãrere
  19. Sfâșiere
  20. Bun comun

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii