Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prin mine
  2. Metamorfoza
  3. Neant
  4. Nud îmbãtãtor
  5. Buze tari
  6. N-aș fi crezut
  7. Simțuri
  8. Tu și restul lumii
  9. Din cauza ta
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. În urma mea
  12. Chinuitoare pãrere
  13. Mai stai…
  14. Bun comun
  15. Cu o secundã mai târziu
  16. În direcția ta
  17. Lucire clarã
  18. Am nevoie de tine
  19. De ce-mi lipsești
  20. Unde ar fi trebuit sã fii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii