Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Alb
  2. Pedeapsa
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Lupta
  5. Mãnunchiuri
  6. În mine parte
  7. Licitație
  8. Între douã bãtãi
  9. Fluturii
  10. Zâmbet rece
  11. Te simt în mine
  12. Acest sentiment
  13. Nerostire
  14. Înãuntru fãrã de sfârșit
  15. Am nevoie de tine
  16. Geometria iubirii
  17. Rãscruce
  18. Senzații
  19. Simțuri
  20. Din cauza ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii