Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am sã plec din mine
  2. Oarecum perfect
  3. Peste tine
  4. ????
  5. Vâltoare
  6. În direcția ta
  7. Ma uit in largul marii caprui
  8. Cum te visez?
  9. Cheia norocului
  10. Mai stai…
  11. Am nevoie de tine
  12. Singur în mine
  13. Bun comun
  14. Simțuri zdrențuite
  15. Licitație
  16. Revelația
  17. Idei
  18. Alb
  19. Captivã
  20. Sã mã sãruți

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii