Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Zâmbet rece
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. Suspinul
  4. Noi
  5. Senzații
  6. Nebun dupã tine
  7. Simțuri
  8. Te iubesc
  9. În mine parte
  10. Geometria iubirii
  11. O mânã de sentimente
  12. Regãsirea
  13. În aceeași direcție
  14. Dorințe nemãrturisite
  15. Somnul de dinainte
  16. Noapte liniștitã
  17. Te iubesc
  18. Buze tari
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii