Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Bun comun
  3. Iubita mea
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Cuvinte nerostite
  6. Geometria iubirii
  7. Am scris invers
  8. Noapte liniștitã
  9. Atingeri ireale
  10. Rãscruce
  11. Tristeți sublim uitate
  12. Încã te iubesc
  13. Toamna iubirii
  14. Zâmbet rece
  15. Noi
  16. Te iubesc
  17. Cu tine
  18. Hibernare
  19. Prea rece
  20. Am nevoie de tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii