Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ai sã mã iubești?
  2. Mirare
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Trupurile viselor
  5. Cautare
  6. Iubita mea
  7. Noi
  8. Labirintul
  9. Nebãnuita neputințã
  10. Incertitudine
  11. O mânã de sentimente
  12. În mine parte
  13. Te iubesc
  14. Poate cine știe…
  15. Vâltoare
  16. Indigestie
  17. Identic cu tine
  18. Chinuitoare pãrere
  19. Încã o lacrimã...
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii