Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vorbe
  2. Esti prea vie
  3. În urma mea
  4. Trupurile viselor
  5. Prea rece
  6. Buze tari
  7. O picãturã din sufletul tãu
  8. Fãrã pereche
  9. Mecanism matematic și misogin
  10. Încã o lacrimã...
  11. Pasiune
  12. Cum te iubesc
  13. Am plâns
  14. Cheia norocului
  15. Te simt în mine
  16. Nãpãdit
  17. Mi-e dor
  18. Te iubesc
  19. Zâmbet rece
  20. Și ce dacã, iubito…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii