Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Palidã mângâiere
  2. Incertitudine
  3. Prea rece
  4. O singurã ființã
  5. De ce-mi lipsești
  6. Am scris invers
  7. Marginea existenței
  8. Inventar
  9. Am nevoie de tine
  10. Conținut
  11. Noapte liniștitã
  12. Dragostea ta
  13. Buze tari
  14. Cautare
  15. Mirare
  16. Încã te iubesc
  17. Sãrutul încrâncenat și singur
  18. Licitație
  19. Bun comun
  20. Prin mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii