Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vitrina sufletului tãu
  2. Acolo unde se termina iubirea
  3. Am scris invers
  4. Sã mã sãruți
  5. Marginea existenței
  6. Geometria iubirii
  7. Tristeți sublim uitate
  8. Vâltoare
  9. Identic cu tine
  10. Labirintul
  11. Lucire clarã
  12. Definitiv
  13. Toamna iubirii
  14. Nud îmbãtãtor
  15. Tristețe
  16. Noi
  17. Pasiune
  18. Cafea
  19. Între douã bãtãi
  20. Te simt în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii