Adrian Furnicã

Singur în mine

Nu mã lãsa singur în mine
Este un loc atât de trist, de întunecat
De rece și strãin

Nu mã lãsa sã trãiesc cu mine însumi
Pentru cã nu-mi
Ajung ca sã gândesc în pace

Sau dacã ai hotarât sã mã deportezi
Din sufletul tãu încãlzit la focul altei
Impresii

Mai treci din când în când
Sã-mi ungi gândurile
Blocate

Sãrutând, mãcar, în vis angrenajul
Ce mișcã prin fața ochilor
Zâmbetul tãu sãrat

Și îngrijește-mi agonia mutã
Cu mirosul amintirilor
Din timpuri strãvechi

Când mã iubeai.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Și ce dacã, iubito…
  2. Biografie
  3. Senzații
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Dorințe nemãrturisite
  6. Simțuri zdrențuite
  7. Univers infinit de plăceri
  8. Poate cine știe…
  9. Cum te visez?
  10. Vâltoare
  11. Chinuitoare pãrere
  12. Metamorfoza
  13. Revelația
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Zâmbet rece
  16. Trupurile viselor
  17. În aceeași direcție
  18. Într-o cutã
  19. Poezie amarã
  20. Feminin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii