Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor
Întinse cãtre cerul din care
S-au înfruptat odatã

Ai trecut veselã și cu râsul tãu
Rece și distant, oarecum perfect
Ai împins în neant tot ce clãdisem
Cu atâta trudã în zilele ce au trecut
Peste noi.

Acum stau pe o bancã
Și privesc cu tristețe norii negrii
Ce se adunã, ca un fãcut, sã plângã
Peste ruine ca un ultim omagiu adus
Unei iubiri ce s-a stins fãrã speranțã

Voi mai rãmâne câteva momente
Sã mai contemplu imaginea ruinelor
Apoi mã voi retrage pentru cã știu
Din experiențã, cã nu se mai poate face
Nici o restaurare și voi închide
Cu un lacãt greu, porțile ruginite
Peste noapte

Dacã, însã, crezi cã mai treci pe aici
Vezi cã ți-am lãsat cheia într-un cui
Pe stâlpul din stânga, în dreptul inimii
De unde o poți lua foarte ușor,
Doar cu un gând

Apar și eu într-o clipitã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Tristețe
2. Mecanism matematic și misogin
3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
4. Mai în interior
5. Inventar
6. În aceeași direcție
7. Singur în mine
8. Grãdina cuvintelor
9. Nãpãdit
10. Definitiv
11. Ochii tãi
12. Acest sentiment
13. Marginea existenței
14. Nebun dupã tine
15. Am plâns
16. Cu o secundã mai târziu
17. Idei
18. Un fel de fericire
19. Neant
20. Mãnunchiuri