Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Oarecum perfect
  2. Ochii tãi
  3. Minunea de a fi existat
  4. Mai stai…
  5. Cu fața cãtre mine
  6. Univers infinit de plăceri
  7. Simțuri zdrențuite
  8. Împotriva mea
  9. Noapte liniștitã
  10. Identic cu tine
  11. Poezie amarã
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Licitație
  14. Simțuri
  15. Revelația
  16. Prin mine
  17. Dorința
  18. Decupaj
  19. Feminin
  20. Îmbrãcatã în luminã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii