Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sã mã sãruți
  2. Palidã mângâiere
  3. În aceeași direcție
  4. Buza ta de sus
  5. Mai… de tot
  6. Acolo unde se termina iubirea
  7. Atingeri ireale
  8. Conținut
  9. Ochii tãi
  10. Cu tine
  11. Hibernare
  12. Tristeți sublim uitate
  13. Atât de departe
  14. Aproape
  15. Întuneric
  16. Cuvinte nerostite
  17. Minunea de a fi existat
  18. Cu o secundã mai târziu
  19. Mãnunchiuri
  20. Înãuntru fãrã de sfârșit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii