Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cadavrele cuvintelor
  2. Dorința
  3. Adio, realitate
  4. Cu fața cãtre mine
  5. Întuneric
  6. Biografie
  7. Acolo unde se termina iubirea
  8. Unduiri
  9. Aproape
  10. Sentimente la întâmplare
  11. Prin mine
  12. Cuvinte nerostite
  13. Feminin
  14. Simțuri
  15. Captivã
  16. Ochii tãi
  17. Ai sã mã iubești?
  18. Un fel de fericire
  19. Vise
  20. Cafea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii