Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vise
  2. Semnul tãu
  3. Oarecum perfect
  4. Nerostire
  5. Pedeapsa
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Ma uit in largul marii caprui
  8. Dragoste de vânzare
  9. N-aș fi crezut
  10. Identic cu tine
  11. Încã o lacrimã...
  12. Cu tine
  13. În spatele urechii
  14. Șoapte
  15. Mi-e dor
  16. Tristețe
  17. Senzații
  18. Cu o secundã mai târziu
  19. Mai… de tot
  20. Epilog

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii