Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Cafea
  3. Pasiune
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Când vei pleca
  6. Somnul de dinainte
  7. Minunea de a fi existat
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Mecanism matematic și misogin
  10. Mai… de tot
  11. Am sã plec din mine
  12. Sentimente la întâmplare
  13. Metamorfoza
  14. Întuneric
  15. Neant
  16. Rãscruce
  17. Vâltoare
  18. Nãpãdit
  19. Mãnunchiuri
  20. Bun comun

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii