Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Altfel, de ce?
  2. Mai stai…
  3. Cu fața cãtre mine
  4. Buze tari
  5. Risipirea
  6. Indigestie
  7. Toamna iubirii
  8. Mecanism matematic și misogin
  9. Unduiri
  10. Decupaj
  11. Licitație
  12. Într-o cutã
  13. Simțuri zdrențuite
  14. Labirintul
  15. Un fel de fericire
  16. Ai sã mã iubești?
  17. Tãcere
  18. Poate cine știe…
  19. Mã doare
  20. Acest sentiment

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii