Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Conținut
  2. Grãdina cuvintelor
  3. Inventar
  4. În spatele urechii
  5. Pedeapsa
  6. Dragostea ta
  7. Mai în interior
  8. Trupurile viselor
  9. Poate cine știe…
  10. Risipirea
  11. Definitiv
  12. Feminin
  13. Lupta
  14. Cum te iubesc
  15. Biografie
  16. Suspinul
  17. Cheia norocului
  18. Poezie amarã
  19. Tristețea de a te fi cunoscut
  20. Cu o secundã mai târziu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii