Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Fluturii
  2. Noi
  3. Împotriva mea
  4. Patã de culoare
  5. Imaginea ta
  6. Suspinul
  7. Sãrutul încrâncenat și singur
  8. Cuvinte nerostite
  9. Vitrina sufletului tãu
  10. Mã doare
  11. Umbrele noptii
  12. Vise
  13. Cum te iubesc
  14. Somnul de dinainte
  15. Geometria iubirii
  16. Altfel, de ce?
  17. Tãcere
  18. Somnul tãu
  19. Sfâșiere
  20. Îmbrãcatã în luminã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii