Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețea de a te fi cunoscut
  2. Tristețe
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Ai sã mã iubești?
  5. Indigestie
  6. Noapte liniștitã
  7. N-aș fi crezut
  8. Nãpãdit
  9. Altfel, de ce?
  10. Fãrã pereche
  11. Între douã bãtãi
  12. Nerostire
  13. Am plâns
  14. Marginea existenței
  15. Mecanism matematic și misogin
  16. Toamna iubirii
  17. ????
  18. Geometria iubirii
  19. Ruga
  20. Sfâșiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii