Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Adio, realitate
  2. Definitiv
  3. Am plâns
  4. Hibernare
  5. N-aș fi crezut
  6. Epilog
  7. Și ce dacã, iubito…
  8. Geometria iubirii
  9. Îmbrãcatã în luminã
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Fluturii
  12. În aceeași direcție
  13. Ochii tãi
  14. Captivã
  15. Întuneric
  16. Tãcere
  17. Prin mine
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Umbrele noptii
  20. Oarecum perfect

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii