Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Altfel, de ce?
  3. Regãsirea
  4. Jocul
  5. Chinuitoare pãrere
  6. Simțuri
  7. Prin mine
  8. Mai… de tot
  9. Lucire clarã
  10. Am scris invers
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Zâmbet rece
  13. ????
  14. Univers infinit de plăceri
  15. Cu o secundã mai târziu
  16. O singurã ființã
  17. Decupaj
  18. Feminin
  19. Iubita mea
  20. Poate cine știe…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii