Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. Nerostire
  3. Am scris invers
  4. Cu tine
  5. Rãscruce
  6. Epilog
  7. Poate cine știe…
  8. Cu o secundã mai târziu
  9. Mai în interior
  10. Unduiri
  11. Vâltoare
  12. Inventar
  13. Ai sã mã iubești?
  14. Prezent prea simplu
  15. Când vei pleca
  16. Într-o cutã
  17. Te simt în mine
  18. Între douã bãtãi
  19. Împotriva mea
  20. Dorințe nemãrturisite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii