Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Adio, realitate
  2. Pasiune
  3. Epilog
  4. Dorințe nemãrturisite
  5. Mai… de tot
  6. Decupaj
  7. Tãcere
  8. În direcția ta
  9. Univers infinit de plăceri
  10. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  11. Minunea de a fi existat
  12. Inventar
  13. Geometria iubirii
  14. Licurici
  15. Chinuitoare pãrere
  16. Am scris invers
  17. Disperare
  18. Lucire clarã
  19. Tristeți sublim uitate
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii