Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Umed și cald
  3. N-aș fi crezut
  4. Altfel, de ce?
  5. Am nevoie de tine
  6. Imaginea ta
  7. Adio, realitate
  8. Senzații
  9. Fãrã pereche
  10. Mãnunchiuri
  11. Între douã bãtãi
  12. Nerostire
  13. Somnul tãu
  14. Cheia norocului
  15. Unde se termina iubirea
  16. Limbaj
  17. Atât de departe
  18. Cuvinte nerostite
  19. Mai în interior
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii