Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Iubita mea
  2. Regãsirea
  3. Am scris invers
  4. Incertitudine
  5. Simțuri zdrențuite
  6. O picãturã din sufletul tãu
  7. Cu fața cãtre mine
  8. Umed și cald
  9. Ochii tãi
  10. Inventar
  11. Sãrutul încrâncenat și singur
  12. Marginea existenței
  13. Somnul tãu
  14. Biografie
  15. De ce-mi lipsești
  16. Feminin
  17. Bun comun
  18. Nud îmbãtãtor
  19. Dorința
  20. Te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii