Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețea de a te fi cunoscut
  2. Adio, realitate
  3. Imaginea ta
  4. Rãscruce
  5. Sentimente la întâmplare
  6. Într-o cutã
  7. Unde se termina iubirea
  8. Tu și restul lumii
  9. Dorința
  10. Vorbe
  11. Mã doare
  12. Îmbrãcatã în luminã
  13. Mãnunchiuri
  14. Buza ta de sus
  15. Mai stai…
  16. Incertitudine
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Sfâșiere
  19. Poezie amarã
  20. Am plâns

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii