Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebun dupã tine
  2. Altfel, de ce?
  3. Epilog
  4. Marginea existenței
  5. Peste tine
  6. Decupaj
  7. Cafea
  8. Lucire clarã
  9. Pedeapsa
  10. În direcția ta
  11. Revelația
  12. Am sã plec din mine
  13. Jocul
  14. Din cauza ta
  15. Mãnunchiuri
  16. Cu tine
  17. Unde ar fi trebuit sã fii
  18. Cum te iubesc
  19. Vise
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii