Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cautare
  2. Dragoste de vânzare
  3. Cerc floral
  4. Indigestie
  5. Singur în mine
  6. Univers infinit de plăceri
  7. Simțuri
  8. Împotriva mea
  9. N-aș fi crezut
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Noapte liniștitã
  12. Poezie amarã
  13. Rotunjimile iubirii
  14. Cum te iubesc
  15. Mirare
  16. Minunea de a fi existat
  17. Grãdina cuvintelor
  18. Nerostire
  19. Biografie
  20. Mai… de tot

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii