Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Revelația
  2. ????
  3. Sãrutul încrâncenat și singur
  4. Definitiv
  5. Mi-e dor
  6. Adio, realitate
  7. Pedeapsa
  8. Tristețea de a te fi cunoscut
  9. Tristețe
  10. Într-o cutã
  11. Suspinul
  12. Conținut
  13. Atingeri ireale
  14. Grãdina cuvintelor
  15. Încã o lacrimã...
  16. Am plâns
  17. Disperare
  18. Mai stai…
  19. Inventar
  20. Idei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii