Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Înãuntru fãrã de sfârșit
  2. Dorința
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Din cauza ta
  5. Cu tine
  6. Cum te iubesc
  7. Indigestie
  8. Între douã bãtãi
  9. Încã o lacrimã...
  10. Am nevoie de tine
  11. Noi
  12. Poezie amarã
  13. Nud îmbãtãtor
  14. Alb
  15. Geometria iubirii
  16. Esti prea vie
  17. Idei
  18. Definitiv
  19. Umed și cald
  20. Tristeți sublim uitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii