Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu tine
  2. Cu o secundã mai târziu
  3. Umbrele noptii
  4. Univers infinit de plăceri
  5. Marginea existenței
  6. Cum te iubesc
  7. Vise
  8. Unde ar fi trebuit sã fii
  9. Somnul de dinainte
  10. Sentimente la întâmplare
  11. În urma mea
  12. Unde se termina iubirea
  13. Risipirea
  14. Încã o lacrimã...
  15. Pasiune
  16. Umed și cald
  17. Cum te visez?
  18. Și ce dacã, iubito…
  19. Inventar
  20. Te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii