Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã te iubesc
  2. Peste tine
  3. Într-o cutã
  4. Și ce dacã, iubito…
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Din cauza ta
  7. Unde se termina iubirea
  8. Ruga
  9. Poate cine știe…
  10. Biografie
  11. Dorințe nemãrturisite
  12. O singurã ființã
  13. Tristețea de a te fi cunoscut
  14. Rãscruce
  15. Toamna iubirii
  16. Noapte liniștitã
  17. O picãturã din sufletul tãu
  18. Tristețe
  19. Tãcere
  20. N-aș fi crezut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii