Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tãcere
  2. O mânã de sentimente
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Atingeri ireale
  5. Biografie
  6. Am nevoie de tine
  7. Idei
  8. Indigestie
  9. Labirintul
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Cum te iubesc
  12. Noapte liniștitã
  13. Somnul tãu
  14. Palidã mângâiere
  15. Regãsirea
  16. Mai stai…
  17. Cu tine
  18. Și ce dacã, iubito…
  19. Minunea de a fi existat
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii