Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noi
  2. Alb
  3. Cerc floral
  4. Oarecum perfect
  5. Ai sã mã iubești?
  6. Geometria iubirii
  7. Unde se termina iubirea
  8. Buza ta de sus
  9. Vâltoare
  10. Lupta
  11. Somnul tãu
  12. Acest sentiment
  13. Cum te visez?
  14. Tristețea de a te fi cunoscut
  15. Poate cine știe…
  16. Umbrele noptii
  17. Noapte liniștitã
  18. Minunea de a fi existat
  19. Biografie
  20. Marginea existenței

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii