Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Între douã bãtãi
  3. Întuneric
  4. Labirintul
  5. Mã doare
  6. Jocul
  7. Tristeți sublim uitate
  8. Biografie
  9. Mai în interior
  10. Grãdina cuvintelor
  11. Risipirea
  12. Conținut
  13. Rãscruce
  14. Neant
  15. Nu te-am cunoscut niciodatã
  16. Cheia norocului
  17. De ce-mi lipsești
  18. Tristețea de a te fi cunoscut
  19. Dragostea ta
  20. Sentimente la întâmplare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii