Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cerc floral
  2. Hibernare
  3. Umed și cald
  4. Cafea
  5. Prezent prea simplu
  6. Biografie
  7. Esti prea vie
  8. Încã te iubesc
  9. Cadavrele cuvintelor
  10. Simțuri
  11. Vorbe
  12. Ruga
  13. Cu o secundã mai târziu
  14. Adio, realitate
  15. Am nevoie de tine
  16. Jocul
  17. De ce-mi lipsești
  18. Cum te iubesc
  19. Cu fața cãtre mine
  20. Rotunjimile iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii