Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Revelația
  3. De ce-mi lipsești
  4. Imaginea ta
  5. Eu-tu
  6. Mai stai…
  7. Mã doare
  8. O singurã ființã
  9. Definitiv
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. În direcția ta
  12. Oarecum perfect
  13. Tãcere
  14. Metamorfoza
  15. Buze tari
  16. Încã o lacrimã...
  17. Licurici
  18. Acolo unde se termina iubirea
  19. Buza ta de sus
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii