Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai în interior
  2. Când vei pleca
  3. Dragostea ta
  4. Lucire clarã
  5. Buze tari
  6. Trupurile viselor
  7. Labirintul
  8. Cuvinte nerostite
  9. Cu fața cãtre mine
  10. Acolo unde se termina iubirea
  11. În spatele urechii
  12. Bun comun
  13. Alb
  14. Captivã
  15. Cu tine
  16. Împotriva mea
  17. Altfel, de ce?
  18. Zâmbet rece
  19. Unde ar fi trebuit sã fii
  20. O mânã de sentimente

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii