Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. Unde ar fi trebuit sã fii
  3. Umbrele noptii
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Mai în interior
  6. Cuvinte nerostite
  7. Am nevoie de tine
  8. Pedeapsa
  9. Grãdina cuvintelor
  10. Cafea
  11. Toamna iubirii
  12. Simțuri zdrențuite
  13. Tu și restul lumii
  14. Idei
  15. Un fel de fericire
  16. Licitație
  17. Mã doare
  18. Cerc floral
  19. Inventar
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii