Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. Tãcere
  3. Suspinul
  4. Ma uit in largul marii caprui
  5. Somnul tãu
  6. Revelația
  7. Umbrele noptii
  8. Noi
  9. Într-o cutã
  10. Întuneric
  11. Aproape
  12. Nu te-am cunoscut niciodatã
  13. Încã o lacrimã...
  14. Conținut
  15. Tristeți sublim uitate
  16. Tristețe
  17. Nerostire
  18. Cerc floral
  19. Fãrã pereche
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii