Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ruga
  2. Fãrã pereche
  3. Marginea existenței
  4. Toamna iubirii
  5. Cerc floral
  6. Mi-e dor
  7. Mecanism matematic și misogin
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. În mine parte
  10. Încã te iubesc
  11. Umed și cald
  12. Nebun dupã tine
  13. Unde ar fi trebuit sã fii
  14. Întuneric
  15. Singur în mine
  16. Sã mã sãruți
  17. Geometria iubirii
  18. Palidã mângâiere
  19. Cu o secundã mai târziu
  20. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii