Adrian Furnicã

Mai în interior

Cred cã sunt urmãrit de ghinion
Cãci sufletul mi-e plin de tine
Fãrã sã te cunosc și fãrã sã te simt
Prin preajmã
Mã uit dupã tine și încerc sã te
Recunosc printre privirile ce se lipesc
De ochii mei pe stradã
Prin vise, printre gânduri
Mã uit în jur și aș vrea sã-ți simt
Prezența alãturi, în dreapta mea sau
Mãcar mai în interior
Undeva sub pleoape,
Ascunsã în spatele unei șoapte
Sau dupã un surâs, fie el cât de mic
Unde ești oare, de ce nu apari
Așa cum te-am visat întotdeauna
Râzând de frica mea,
Dând brânci la vale tuturor spaimelor
Mele despre iubire, despre destin
Despre ce înseamnã cuvintele
”Noi doi”
Te caut în continuare și aș vrea sã te
Simt mãcar, sã te intuiesc, sã cred cã
Exiști, ca sã pot sã am un scop
În viațã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te iubesc
  2. Mãnunchiuri
  3. Limbaj
  4. Rotunjimile iubirii
  5. Indigestie
  6. Bun comun
  7. Te iubesc
  8. Unde ar fi trebuit sã fii
  9. Geometria iubirii
  10. Tu și restul lumii
  11. Buza ta de sus
  12. Revelația
  13. Trupurile viselor
  14. De ce-mi lipsești
  15. Rãscruce
  16. Epilog
  17. Licitație
  18. Nebun dupã tine
  19. O picãturã din sufletul tãu
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii