Adrian Furnicã

Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

Printre ierburi, pe rãcoare
Dimineața, în luminã
Trei furnici într-o parcare
Așteptau o limuzinã.

Douã mari și una micã
Nu se sperie defel
Când pe dreapta se oprește
Imediat un șoricel.

Mergi șofer și du-ne iute
Sã ne luãm firimituri
Cãci la iarnã o sã ne-ajute
Când le-om pune lângã ceaiuri.

Când cãmara ne e plinã
Fie iarna cât de grea
Pot sã fie în grãdinã
Mii și mii de fulgi de nea.

Și zicând acestea tare
Se suirã cãtinel
Pe la coadã, pe picioare
Tocmai sus pe șoricel.

Trei furnici, pãrinți și fiica
Au plecat dupã provizii
Și-or sã ia și-o bombonicã
De la bar, din colțul strãzii.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Umbrele noptii
  2. Pasiune
  3. Vitrina sufletului tãu
  4. Imaginea ta
  5. Am nevoie de tine
  6. Esti prea vie
  7. Poate cine știe…
  8. Toamna iubirii
  9. Dorințe nemãrturisite
  10. Mai în interior
  11. Captivã
  12. Umed și cald
  13. Singur în mine
  14. Conținut
  15. Acolo unde se termina iubirea
  16. Simțuri zdrențuite
  17. Nu te-am cunoscut niciodatã
  18. Incertitudine
  19. Unde se termina iubirea
  20. În urma mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii