Adrian Furnicã

Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

Printre ierburi, pe rãcoare
Dimineața, în luminã
Trei furnici într-o parcare
Așteptau o limuzinã.

Douã mari și una micã
Nu se sperie defel
Când pe dreapta se oprește
Imediat un șoricel.

Mergi șofer și du-ne iute
Sã ne luãm firimituri
Cãci la iarnã o sã ne-ajute
Când le-om pune lângã ceaiuri.

Când cãmara ne e plinã
Fie iarna cât de grea
Pot sã fie în grãdinã
Mii și mii de fulgi de nea.

Și zicând acestea tare
Se suirã cãtinel
Pe la coadã, pe picioare
Tocmai sus pe șoricel.

Trei furnici, pãrinți și fiica
Au plecat dupã provizii
Și-or sã ia și-o bombonicã
De la bar, din colțul strãzii.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sfâșiere
  2. Poate cine știe…
  3. Simțuri
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Mecanism matematic și misogin
  6. Eu-tu
  7. Esti prea vie
  8. Somnul de dinainte
  9. În mine parte
  10. Din cauza ta
  11. Acest sentiment
  12. Vorbe
  13. Tu și restul lumii
  14. Prezent prea simplu
  15. Palidã mângâiere
  16. Încã o lacrimã...
  17. Singur în mine
  18. De ce-mi lipsești
  19. Nebun dupã tine
  20. Tristeți sublim uitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii