Adrian Furnicã

Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

Printre ierburi, pe rãcoare
Dimineața, în luminã
Trei furnici într-o parcare
Așteptau o limuzinã.

Douã mari și una micã
Nu se sperie defel
Când pe dreapta se oprește
Imediat un șoricel.

Mergi șofer și du-ne iute
Sã ne luãm firimituri
Cãci la iarnã o sã ne-ajute
Când le-om pune lângã ceaiuri.

Când cãmara ne e plinã
Fie iarna cât de grea
Pot sã fie în grãdinã
Mii și mii de fulgi de nea.

Și zicând acestea tare
Se suirã cãtinel
Pe la coadã, pe picioare
Tocmai sus pe șoricel.

Trei furnici, pãrinți și fiica
Au plecat dupã provizii
Și-or sã ia și-o bombonicã
De la bar, din colțul strãzii.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Bun comun
  2. Neant
  3. Dorința
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Într-o cutã
  6. Între douã bãtãi
  7. Ruga
  8. Incertitudine
  9. Eu-tu
  10. Altfel, de ce?
  11. Te iubesc
  12. Limbaj
  13. Te simt în mine
  14. Mirare
  15. Nebun dupã tine
  16. Încã te iubesc
  17. Împotriva mea
  18. Mã doare
  19. Minunea de a fi existat
  20. Mãnunchiuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii