Adrian Furnicã

Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

Printre ierburi, pe rãcoare
Dimineața, în luminã
Trei furnici într-o parcare
Așteptau o limuzinã.

Douã mari și una micã
Nu se sperie defel
Când pe dreapta se oprește
Imediat un șoricel.

Mergi șofer și du-ne iute
Sã ne luãm firimituri
Cãci la iarnã o sã ne-ajute
Când le-om pune lângã ceaiuri.

Când cãmara ne e plinã
Fie iarna cât de grea
Pot sã fie în grãdinã
Mii și mii de fulgi de nea.

Și zicând acestea tare
Se suirã cãtinel
Pe la coadã, pe picioare
Tocmai sus pe șoricel.

Trei furnici, pãrinți și fiica
Au plecat dupã provizii
Și-or sã ia și-o bombonicã
De la bar, din colțul strãzii.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. N-aș fi crezut
  2. Între douã bãtãi
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Tristeți sublim uitate
  5. Idei
  6. Cheia norocului
  7. Cautare
  8. Altfel, de ce?
  9. Poate cine știe…
  10. Într-o cutã
  11. Patã de culoare
  12. Șoapte
  13. Disperare
  14. Oarecum perfect
  15. Poezie amarã
  16. Mai în interior
  17. Cum te iubesc
  18. Încã o lacrimã...
  19. O picãturã din sufletul tãu
  20. Te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii