Vãd cum printre cuvinte
Rãmâne câte o gaurã neagrã
Rece și întortocheatã
În care gândurile șchioape
Se aruncã cu capul înainte
Ca sã scape de viața
Stingherã ce le-a fost
Hãrãzitã
Veniți, oameni buni
De vânzare dragoste cu toptanul
Puteți cumpãra sã v-ajungã tot anul
Din toate felurile
Și bunã și rea
Pentru suflete calde
Sau acoperite de nea

Uite, aici, aveți din cea frumoasã
Cu zâmbete scânteietoare
Și suspine amețitoare
Cu atingeri duioase și priviri
Șãgalnice
Cu sãruturi divine și șoapte
Nãștrușnice

Atenție, însã, cã nu ține mult
Trebuie pãstratã în condiții
Din cele mai bune, fãrã inhibiții
Și chiar și așa, se distruge prematur
Nu rezistã, cã așa e în naturã
Trebuie sã-i faci tot timpul respirație
Gurã la gurã

Și ca-ntotdeauna, e pe sfârșite
E pentru cei noi, nu pentru minți
Hârșâite

Lumea se înghesuie sã o cumpere
Chiar dacã e scumpã și trãiește
Puțin
Sau se transformã prea iute în gust
De pelin.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Somnul de dinainte
2. Poezie amarã
3. Noi
4. Pasiune
5. Definitiv
6. Patã de culoare
7. Buza ta de sus
8. Cuvinte nerostite
9. Fãrã pereche
10. Biografie
11. Cafea
12. Risipirea
13. Poate cine știe…
14. Eu-tu
15. Cu tine
16. Lucire clarã
17. Limbaj
18. Vitrina sufletului tãu
19. Adio, realitate
20. Prea rece