Seara.Amurgul se lasa incet peste coroanele copacilor.Mirosul din parc este puternic.A flori.Miroase a flori de tei .Din departare se aude zumzetul orasului care acopera totul ,se lasa incet in jos si umple urechile tuturor trecatorilor.Viata a incremenit parca si numai citeva ginganii zburatoare dau sens notiunii de miscare.Citeva banci goale ,cu vopseaua scorojita ,parasite parca pe sub coroanele copacilor depun marurie ca exista din cind in cind cineva care la foloseste.Acum nu.Parcul este aproape gol .Neasteptat de gol pentru o seara atit de frumoasa.O cabina telefonica se iteste de dupa un tufis cu florile un pic ofilite.Cu usile deschise te imbie parca inauntru,nu ca sa dai vreun telefon ci ca sa te opresti un pic din drum si sa te gindesti daca ar vrea cineva sa te aud ...
«« Citeste mai mult »»
