Viitorul nu suna bine deloc
Mi-e frica cum nu mi-a fost pina acum . Nu de saracie mi-e frica , nu de munca si greutati . Eu cred ca omul atit timp cit mai are cap si miini si vointa de a munci se descurca . Ne-am descurcat noi si pe vremea lui Ceausescu cind nu se gasea mai nimic iar libera initiativa se rezuma la un ciubic sau o un furtisag ca deh, toate erau bunurile intregului popor . Atunci aveam insa cite o speranta pentru viitor deoarece sistemul era stabil si-l invatatsem . Speram sa obtinem o repartitie pentru o locuinta , pentru un ARO , pentru un telecolor . Speram sa prindem un bilet la mare prin sindicat , sa intram la o facultate , sa ne dea vecinul un film bun pe caseta VHS . Sa ne aduca cineva o pereche de blugi , sa ne cumpere vreun prieten un casetofon de la shop si un sapun mai parfumat . Si multe altele . Eu unul nu speram sa vina revolutia , sau ma rog , ce a fost ea . Ca o entitate care traieste in N dimensiuni nu puteam percepe dimensiunea N+1 . Nu stiam cum e sa traiesti intr-o tara libera . Am aflat . SI odata cu asta speranta a explodat intr-o mie de directii . Catre tarile vecine , catre occident , catre nevoia de cultura fara cenzura , catre televiziuni si carti . Am inceput sa ne conectam la mersul societatilor din afara , sa comunicam , sa interactionam ce ele . Am scos capul in lume cu greu si am facut tot posibilul sa ne cistigam locul pe harta lumii . Si daca la inceput n-am vrut sa ne vindem tara si nici sa gindim ca sa muncim , pe parcurs am intrat intr-un carusel al istoriei care ne-a adus cu picioarele pe pamint si ne-a aratat ca nu prea conteaza ce vrem noi ci altii mai puternici si mai bogati . Privind retrospectiv imi dau seama ca ceea ce ne-a dezavatajat insa pe noi fata de alti competitori care au luat in 1989 startul catre democratie la nivel european a fost startul gresit in materie de politica si startul gresit in materie de solidaritate . Sintem singura tara in care solidaritatea sociala a fost subminata inca de la inceput . Clasa politica nou formata a vrut cu tot dinadinsul sa ramina la putere si atunci au inceput disensiunile . Anticomunisti contra fosti comunisti , mineri , demonizarea termenului de patron , ani de convulsii sociale care au tinut investitorii straini departe , perdele de fum aruncate in ochii opiniei publice , relatii fanariote si asa mai departe . Pe fondul acesta societatea a inceput sa-si erodeze valorile morale , culturale , istorice iar clasa politica a continuat sa intretina disensiunile intre unii si altii impartindu-ne mereu intre pro si contra . Cei de afara din diferite motive ne-au tirit in NATO si ne-au impins in Comunitatea Europeana din motive numai de ei stiute si privit retrospectiv , parca impotriva vointei politicienilor nostri indiferent de ce ar spune ei acum . Acum sintem impartiti in cei 5 milioane care au votat asa si ceilalti 5 care au votat invers . Sintem impartiti in bugeatri si cei care lucreaza in mediul privat si sintem asmutiti unii impotriva celorlalti de parca ar conta parerea noasrra cumva . Ei bine nu . Iar pe fondul acesta de incrincenare si saracie sintem incapabili sa vedem ca sintem de fapt in aceiasi barca si ca ne scufundam incet dar sigur . Si spun asta pentru ca atit timp cit nu vom invata sa ne solidarizam cumva unii cu ceilalti impotriva lor , a politicienilor indiferent de culoare politica ne vom duce la fund repede . Nu vom avea pace sociala nici progres iar curba de sacrificu va fi inutila . Si de fapt asta ar fi primul lucru pe care ar trebui sa-l inveta cei care conduc tara asta si anume ca nu ii mai credem . Ca nu credem in impartirea societatii in unii si altii , in noi si voi si ca suferim cu totii indiferent unde am lucra , la stat sau la privat . Si pentru ca nu reusim sa ne impacam intre noi ne vom uri omorind orice farima de speranta . Si de aceea imi este frica . Pentru ca speranta a murit iar ce va sa vie e ingrozitor de urit . Viitorul nu suna bine deloc .
