Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Vreau prostitutie
  2. Metamorfoza
  3. Imaginea ta
  4. Nu sunt prieten cu niciun politician. Şi nici nu vreau!
  5. Peste tine
  6. Sa moara bancherii de oftica
  7. Am 49 de ani...
  8. Rock...
  9. Eu-tu
  10. Încã o lacrimã...
  11. Te iubesc
  12. O multime de prosti
  13. Baiatul cu chibriturile
  14. Oarecum perfect
  15. Mai ramine sa ardem vrajitoare la Universitate
  16. Cum te visez?
  17. Nu stim sa protestam
  18. Exista o multime de cucoane cu probleme
  19. Mihaela Radulescu a enervat niste mafioti
  20. Sint curios sa citesc si eu...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii