Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Un ceaun la fiert numit Romania
  2. De ce oare sintem atit de legati de bulgari ?
  3. O picãturã din sufletul tãu
  4. Maşina şi viaţa sexuală
  5. Pat Metheny si seara de luni
  6. Ruga
  7. Morti cu reclame
  8. Gigi Becali deputat sau scrisoare catre mine insumi
  9. Unde se termina iubirea
  10. Cit de important esti ?
  11. Pedeapsa
  12. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  13. Ferrari a ajuns emblema prostiei
  14. Stirile de rahat sint perene
  15. Unduiri
  16. Scrisoare catre domnu' Soros
  17. Daca ar fi mute ?
  18. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  19. Între douã bãtãi
  20. Îmbrãcatã în luminã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii