Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Fantoma din sectorul 6
  2. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  3. Stiti cit de tare ma enerveaza ???
  4. Tichia de margaritar redivivus
  5. Chiar s-a terminat ?
  6. Moartea ca si sexul vinde cel mai bine
  7. Nu stim sa protestam
  8. Cum sa devi din actor bun politician prost
  9. Azi e o zi istorica
  10. Usurinta de a injura
  11. Sfinta tinerete legionara
  12. O campanie cu miros de hazna
  13. Manifest pentru constiinte adormite...
  14. Hibernare
  15. Taxe contra demisie
  16. Doua curve si un idiot.
  17. Codul roz dauneaza portofelului
  18. Oarecum perfect
  19. Vanghelie e cel mai tare
  20. Black Friday sau impozitul pe lacomie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii