Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Ziua cind a murit onoarea
  2. Umbrele noptii
  3. Vitrina sufletului tãu
  4. Imbecil care nu-i suporta pe nesimtiti
  5. Pedeapsa
  6. Iertarea...
  7. Gind matinal
  8. Tichia de margaritar redivivus
  9. Turism printre chistoace
  10. Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie
  11. Emil Constantinescu recrut la Dinamo
  12. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  13. Cum era mai bine pe vremea lui Ceausescu
  14. Ma uit in largul marii caprui
  15. 5G-ul si vaccinul
  16. Articol imbecil in Romania Libera...
  17. Cu o secundã mai târziu
  18. Poezie amarã
  19. Hibernare
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii