Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Eu cind iubesc, iubesc
  2. Gind nemiscat
  3. Asa tara, asa candidiati...
  4. Sã mã sãruți
  5. Moni, Iri, Zavoranu, Pepe...o rusine
  6. Drumul pina la metrou (neterminata)
  7. CNSAS ar trebui sa fie un loc obligatoriu de trecere
  8. Nu avem decit de pierdut
  9. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  10. La dracu cu Pasarea Phoenix
  11. Hai sa ne imaginam !
  12. Aripa Isterica din PNL trebuie sa-si schimbe discursul
  13. Abonament la bordel
  14. Ce nu intelege domnul Antonescu
  15. Mi-e dor
  16. Zâmbet rece
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Să jure şefii de sindicate din vămi!
  19. Gigi Becali deputat sau scrisoare catre mine insumi
  20. Daca ar fi mute ?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii