Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  2. Aripa Isterica din PNL trebuie sa-si schimbe discursul
  3. Berlinul nu a auzit de Bote
  4. Ponta Discriminatorul
  5. Rock-ul ca religie
  6. Am 49 de ani...
  7. Baiatul cu chibriturile
  8. Avertizare extrem de serioasa!!
  9. Noapte liniștitã
  10. Cretinii recidiveaza
  11. Decupaj
  12. Vuvuzele "Made in Romania"
  13. Gind regindit
  14. Ochii tãi
  15. Șoapte
  16. 23 de ani de la 13/15 iunie 1990
  17. Educatia prin cafea
  18. Gind normal
  19. Palidã mângâiere
  20. Ura de dupa amiaza

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii