Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  2. Baba Dochia e la televizor
  3. Adrian Nastase se gindeste la suspendarea lui Basescu
  4. Rusine poporului care te asculta
  5. Gindul patru
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Impozitul pe prostie si pe fudulie
  8. Zoe Petre, mare politician...
  9. Am scris invers
  10. Cum era mai bine pe vremea lui Ceausescu
  11. Gind definitiv
  12. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  13. Cel mai plingacios dintre antrenori
  14. Black Friday sau impozitul pe lacomie
  15. Cuvinte nerostite
  16. Toamna iubirii
  17. Bancherii nu se intilnesc cu bunul simt
  18. Cautare
  19. Dragoste de vânzare
  20. Gind de apartinut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii