Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Educatia prin cafea
  2. Nu avem decit de pierdut
  3. Turism printre chistoace
  4. Vise
  5. Impotenta ca stare nationala
  6. Zâmbet rece
  7. Suspinul
  8. Prezent prea simplu
  9. Viata intr-un bordel
  10. Fluturii
  11. Flacara violet
  12. Gind doisprezece
  13. Sa arda hotelurile !!
  14. Singur în mine
  15. Gind de lucru
  16. Cuvinte nerostite
  17. Dan Tapalaga te urasc si pe tine !!
  18. Si celalalt Cristea pleca de la Dinamo...
  19. Gindul unu
  20. Mihaela Radulescu a enervat niste mafioti

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii