Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Impozitul pe prostie si pe fudulie
  2. Întuneric
  3. Moartea ca si sexul vinde cel mai bine
  4. Nud îmbãtãtor
  5. Striptease-ul dauneaza grav carierei
  6. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
  7. Nevoia de revolta
  8. Exista o multime de cucoane cu probleme
  9. Chiar s-a terminat ?
  10. Va place Brahms ? Dar salamul ?
  11. Cit de nenorociti pot fi bancherii astia ??
  12. Gindul unsprezece
  13. Captivã
  14. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  15. Vaca gestanta. Soc si groaza !
  16. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  17. Dorințe nemãrturisite
  18. Bizonul corporatist
  19. Regãsirea
  20. Cea mai tare scoala de business in IT

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii