Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Ma uit in largul marii caprui
  2. Definitiv
  3. Rock-ul ca religie
  4. Mai ramine sa ardem vrajitoare la Universitate
  5. Sa moara fumatul sa traiasca fumatorii
  6. Te iubesc
  7. Severin, Lucescu şi Onoarea
  8. Maşina şi viaţa sexuală
  9. N-aș fi crezut
  10. Ferrari a ajuns emblema prostiei
  11. Gind peren
  12. Nu mai am chef de francezi cu gura mare
  13. Rock...
  14. Bizonul corporatist
  15. Între douã bãtãi
  16. Nu stim sa protestam
  17. Gindul trei
  18. Dorințe nemãrturisite
  19. Uritul si analfabeta....
  20. Eu-tu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii