Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
  2. Drumul Taberei port la Marea Neagra !!
  3. Rock-ul ca religie
  4. Atât de departe
  5. Moartea ca si sexul vinde cel mai bine
  6. Gind de licitatie
  7. Antonia si gaura neagra a inteligentei
  8. Poveste de Craciun
  9. Nud îmbãtãtor
  10. Să fie nesimţirea o soluţie?
  11. Tristeți sublim uitate
  12. Gind pentru un fost prieten
  13. Speranta, dragostea mea
  14. Tichia de margaritar redivivus
  15. Trupurile viselor
  16. Protestăm şi fugim la bere
  17. Gind mitologic
  18. Gind pasiv
  19. Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
  20. Să instituim premii pentru eleganţă in politică

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii