Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Ce se intimpla cu banii aia ?
  2. Baiatul cu chibriturile
  3. Emil Constantinescu recrut la Dinamo
  4. Cum te visez?
  5. Discriminarea lui Marian Vanghelie
  6. Idei
  7. De ce l-am votat pe Varujan Pambuccian
  8. Adio, realitate
  9. Îmbrãcatã în luminã
  10. Gind doisprezece
  11. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  12. Vaca gestanta. Soc si groaza !
  13. De ce voi merge sa votez ?
  14. 35 de ani dupa
  15. De ce domnule ziarist sa murim pentru tine ?
  16. Întuneric
  17. Iubita mea
  18. Sentimente la întâmplare
  19. La dracu cu Pasarea Phoenix
  20. Masina germana merge si cu apa daca vrea ea !

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii