Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Primarul chel si tichia suspendata
  2. Prostia ca tel suprem
  3. Nu sint stapin de sclavi
  4. Gind peren
  5. Mihaela Radulescu arde distantele...
  6. Adelina Pestritu.Atit.
  7. Nu aveti un foc ?
  8. O "casuta" cu 6 camere
  9. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  10. Cu fața cãtre mine
  11. Mãnunchiuri
  12. Identic cu tine
  13. Gind de licitatie
  14. Prea rece
  15. Pat Metheny si seara de luni
  16. Nu e Guvernul vinovat de criza mondialã
  17. O mânã de sentimente
  18. Noapte liniștitã
  19. De ce l-am votat pe Varujan Pambuccian
  20. Cum sa asomezi un politician ?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii