Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Gind metronom
  2. Reparatia post mortem foloseste la ceva ?
  3. Sa furam, sa furam, sa furam
  4. Tãcere
  5. Uritul si analfabeta....
  6. Loterie
  7. Un fel de fericire
  8. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  9. Rock...
  10. Alb
  11. Manifest pentru constiinte adormite...
  12. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  13. Cit de nenorociti pot fi bancherii astia ??
  14. Emilia Popescu, Stefan Banuca Jr si azilul social
  15. Gind matinal
  16. Zâmbet rece
  17. În mine parte
  18. Incertitudine
  19. Gindul unu
  20. Eu-tu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii