Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Benzina pentru fraieri
  2. Stiti cit de tare ma enerveaza ???
  3. Cautare
  4. Se imparte natiunea in doua ?
  5. Gascalizarea Romaniei
  6. Anticariat
  7. Moarte caşcavalului!
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Visind la parastase
  10. Într-o cutã
  11. Nu aveti un foc ?
  12. Ce au in comun sexul si Grebla ?
  13. Gind despre ginduri
  14. Atingeri ireale
  15. Revelația
  16. Mirare
  17. Poate cine știe…
  18. Gind de toamna
  19. Turism printre chistoace
  20. Emil Constantinescu recrut la Dinamo

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii