Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Sentimente la întâmplare
  2. Si mumiile pling citeodata
  3. Guvernarea nu e concurs de frumuseţe
  4. Ce au in comun sexul si Grebla ?
  5. Monica Tatoiu refuzata si de canibali...
  6. O poveste POLITISTA, plina de mister !!!
  7. Draga Orange Romania...
  8. Gind de zbor
  9. O mare de timpiti ne inunda !
  10. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  11. 35 de ani dupa
  12. Adrian Nastase se gindeste la suspendarea lui Basescu
  13. Mai… de tot
  14. Simțuri zdrențuite
  15. Fotbalul trebuie interzis
  16. Acest sentiment
  17. Vuvuzele "Made in Romania"
  18. Moni, Iri, Zavoranu, Pepe...o rusine
  19. Sindicatul , mon amour!
  20. Stadionul fantoma

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii