Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Fujitsu a devenit brand romanesc
  2. HP Romania sau cum sa-ti tragi un glont in picior
  3. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
  4. Jacobs recidiveaza cu reclamele idioate
  5. Inca un matinal de poveste
  6. Imaginea ta
  7. Ziua cind a murit onoarea
  8. Scrisoare catre domnu' Soros
  9. Revelația
  10. Licurici
  11. Nero de Bucuresti
  12. Tristețea de a te fi cunoscut
  13. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  14. Gind diferit
  15. Sindicatul , mon amour!
  16. Speranta, dragostea mea
  17. Acolo unde se termina iubirea
  18. Severin, Lucescu şi Onoarea
  19. Morti cu reclame
  20. "Nu se poate aşa o medalie"

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii