Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Imi cer scuze. Pe omul in cauza il cheama Cozmin si e un....
  2. Ma uit in largul marii caprui
  3. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  4. Umbrele noptii
  5. Dizolvarea parlamentului ar fi o solutie ?
  6. Fotbalul se joacă în altă parte
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. Impotenta ca stare nationala
  9. Arheologia saboteaza Romania
  10. Aveam o parere buna despre Lucian Avramescu
  11. Antonia si gaura neagra a inteligentei
  12. Crudul destin al lui Crudu
  13. Papagalul national a facut in pantaloni
  14. Poezie amarã
  15. Nu avem decit de pierdut
  16. Nevoia de revolta
  17. Tanti Merkel si musiu Sarkozy
  18. Simțuri
  19. Nea Gogu de la scularie
  20. Vreau si eu stiri...Cine mi le da ?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii