Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. De ce Bianca Dragusanu??
  2. Ceausescu pfuu, pfuu, pfuu !!!
  3. Gind doi
  4. Vâltoare
  5. Prieteni de la Microsoft, respect. Boului, nu
  6. Imbecil care nu-i suporta pe nesimtiti
  7. Scrisoare catre domnu' Soros
  8. Moartea ca si sexul vinde cel mai bine
  9. Nero de Bucuresti
  10. Cine nu-i cu mine nu e impotriva mea
  11. Cristian Paturca, un om uitat
  12. De ce ar trebui sa demisioneze Lucescu jr !
  13. Se retrage si Phil Collins....
  14. Gind constant
  15. Ginditul de doua ori ca forma a ipocriziei
  16. Mihaela Radulescu arde distantele...
  17. Biografie
  18. Scrisoare către mama mea
  19. Va place Brahms ? Dar salamul ?
  20. Un fel de fericire

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii