Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Striptease-ul dauneaza grav carierei
  2. Fãrã pereche
  3. Captivã
  4. Univers infinit de plăceri
  5. Singur în mine
  6. Întuneric
  7. Guvernul in audienta la Roger Waters
  8. Revine stirea idioata cu tirgul de nunti
  9. Regãsirea
  10. Iertarea...
  11. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  12. Am sã plec din mine
  13. Moartea ca si sexul vinde cel mai bine
  14. Si mumiile pling citeodata
  15. Dacă am avea şi noi polonezi…
  16. Arheologia saboteaza Romania
  17. Si daca Crin Antonescu va chiuli ?
  18. În aceeași direcție
  19. Stadionul fantoma
  20. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii