Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  2. Eu-tu
  3. Pinochio de România
  4. Apararea inexistentei ? Cine sintem de fapt ?
  5. Suna-L pe Dumnezeu !
  6. Nebun dupã tine
  7. Draga HP-ule romanesc...
  8. Împotriva mea
  9. Mirare
  10. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  11. Laurette rimeaza cu trompete !
  12. Unde se termina iubirea
  13. Eu cind iubesc, iubesc
  14. Rãzbunarea lui Adrian Pãunescu
  15. Gind matinal
  16. Gind gordian
  17. Peste tine
  18. Emilia Popescu, Stefan Banuca Jr si azilul social
  19. Gind nemiscat
  20. Virusul asta e cam parsiv !!

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii