Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Ochii tãi
  2. Între douã bãtãi
  3. Gind normal
  4. Baiatul cu chibriturile
  5. Dizolvarea parlamentului ar fi o solutie ?
  6. Calin Hera de la Evenimentul Zilei ma face prost.
  7. Sa moara bancherii de oftica
  8. Benzina pentru fraieri
  9. Platon nu stie sa munceasca bai prostilor !
  10. Prea rece
  11. Black Friday sau impozitul pe lacomie
  12. Muzeul National de Arta al Romaniei
  13. Anti hypermarket-uri
  14. Ce nu intelege domnul Antonescu
  15. Biografie
  16. Sa sune mobilizarea, sa ne dea cite o pusca la fiecare !!!
  17. O poveste POLITISTA, plina de mister !!!
  18. Emil Constantinescu recrut la Dinamo
  19. Când vei pleca
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii