Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Miine e ziua mea de nastere !
  2. Adio, realitate
  3. Dinamo la Waterloo
  4. Eu-tu
  5. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  6. Vâltoare
  7. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  8. Nu e Guvernul vinovat de criza mondialã
  9. Conținut
  10. Gindul unsprezece
  11. Doua curve si un idiot.
  12. Gind gordian
  13. Ferrari a ajuns emblema prostiei
  14. Stirile de rahat sint perene
  15. Înãuntru fãrã de sfârșit
  16. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  17. Mirare
  18. Dorințe nemãrturisite
  19. Bogdan Hossu si sclavagismul modern
  20. De ce domnule ziarist sa murim pentru tine ?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii