Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Raspuns la raspunsul lui Selly
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Moartea ca si sexul vinde cel mai bine
  4. Gind doi
  5. Vitrina sufletului tãu
  6. Tu și restul lumii
  7. Protestăm şi fugim la bere
  8. Acolo unde se termina iubirea
  9. Marius Ghenea scriitorul...
  10. Severin, Lucescu şi Onoarea
  11. Ce bine era pe vremea lui Ceausescu...
  12. Cu tine
  13. Prea rece
  14. Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
  15. Nu aveti un foc ?
  16. O limba fara cuvintul...tristete
  17. Cum ar fi?
  18. Jocul
  19. Ginditul de doua ori ca forma a ipocriziei
  20. Aveam o parere buna despre Lucian Avramescu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii