Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Violul
  2. Gind de zbor
  3. Mi-e dor
  4. Sa ne salveze cineva de Monica Tatoiu
  5. Gind de nebucurie
  6. Sindicatul , mon amour!
  7. Ginditul de doua ori ca forma a ipocriziei
  8. Labirintul
  9. Mahalagismul normal, uzual, national
  10. Vitrina sufletului tãu
  11. Feminin
  12. Rock...
  13. Proiect de lege impotriva prostirii
  14. Eu cind iubesc, iubesc
  15. Sint curios sa citesc si eu...
  16. Te iubesc
  17. În mine parte
  18. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  19. Gind doisprezece
  20. Acolo unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii