Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Dorințe nemãrturisite
  2. De ce Bianca Dragusanu??
  3. Nevoia de revolta
  4. Suna-L pe Dumnezeu !
  5. Eurabia, un continent pe cale de aparitie !!
  6. Cu fața cãtre mine
  7. 40% mediocritate prin lege
  8. Esti prea vie
  9. Masina germana merge si apa daca vrea ea !!!
  10. Imi cer scuze. Pe omul in cauza il cheama Cozmin si e un....
  11. Monica Tatoiu refuzata si de canibali...
  12. Rock...
  13. Baba Dochia e la televizor
  14. Prostia si nesimtirea sint pandemice
  15. Ginditul de doua ori ca forma a ipocriziei
  16. Tanti Merkel si musiu Sarkozy
  17. Bogdan Hossu si sclavagismul modern
  18. Mãnunchiuri
  19. Peste tine
  20. Rock...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii