Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. 35 de ani dupa
  2. Turism printre chistoace
  3. Gindul patru
  4. Zâmbet rece
  5. Cum isi bate joc HP de parteneri
  6. Sa moara fumatul sa traiasca fumatorii
  7. Sint curios sa citesc si eu...
  8. Dati-mi inapoi Drumul Taberei
  9. Captivã
  10. Arheologia saboteaza Romania
  11. Indigestie
  12. Idei
  13. Incertitudine
  14. Baba Dochia e la televizor
  15. Suspinul
  16. "Nu se poate aşa o medalie"
  17. Dan Tapalaga te urasc si pe tine !!
  18. Va veni..
  19. Sa ne faca Bianca lista meseriilor pe care le-a incercat
  20. Imaginea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii