Adrian Furnicã

Simțuri zdrențuite

Sunt singur și oftez
Din toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Ascunde lumii
De afarã
Cât de mult te iubesc

Sunt singur și strig
Cãtre toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Umple spațiile interioare
Cu zgomotul
Dragostei mele
Pentru tine

Sunt singur și nu-mi gãsesc
Identitatea furatã
De un gând rãzleț
Care, trecând hai-hui prin
Mintea mea
Mi-a spus cã s-ar putea
Sã mã pãrãsești într-o zi

Uitã-te, iubirea mea, în sus
Ca sã vezi cã numai stelele
Cerului meu interior
Au rãmas de pazã
La porțile viselor
Cu tine
Împletindu-ți prin pãr
Câte o dorințã
Dulce
Și sãrutându-ți picioarele
În semn de supunere
Și mulțumire

Sunt singur și nu-mi doresc
Decât un sãrut al tãu
Care sã-mi linișteascã
Simțurile
Zdrențuite
De durerea de a nu fi
Aici.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Minunea de a fi existat
  3. Rotunjimile iubirii
  4. Unde ar fi trebuit sã fii
  5. Tu și restul lumii
  6. Tristețea de a te fi cunoscut
  7. Definitiv
  8. Vise
  9. Simțuri
  10. Aproape
  11. Alb
  12. Epilog
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Adio, realitate
  15. Buza ta de sus
  16. Somnul tãu
  17. Ochii tãi
  18. În mine parte
  19. Într-o cutã
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii