Adrian Furnicã

Simțuri zdrențuite

Sunt singur și oftez
Din toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Ascunde lumii
De afarã
Cât de mult te iubesc

Sunt singur și strig
Cãtre toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Umple spațiile interioare
Cu zgomotul
Dragostei mele
Pentru tine

Sunt singur și nu-mi gãsesc
Identitatea furatã
De un gând rãzleț
Care, trecând hai-hui prin
Mintea mea
Mi-a spus cã s-ar putea
Sã mã pãrãsești într-o zi

Uitã-te, iubirea mea, în sus
Ca sã vezi cã numai stelele
Cerului meu interior
Au rãmas de pazã
La porțile viselor
Cu tine
Împletindu-ți prin pãr
Câte o dorințã
Dulce
Și sãrutându-ți picioarele
În semn de supunere
Și mulțumire

Sunt singur și nu-mi doresc
Decât un sãrut al tãu
Care sã-mi linișteascã
Simțurile
Zdrențuite
De durerea de a nu fi
Aici.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tu și restul lumii
  2. Între douã bãtãi
  3. Nebãnuita neputințã
  4. O picãturã din sufletul tãu
  5. Tãcere
  6. Unduiri
  7. O singurã ființã
  8. Inventar
  9. Pedeapsa
  10. Prea rece
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. Din cauza ta
  13. Alb
  14. Cum te visez?
  15. Fãrã pereche
  16. De ce-mi lipsești
  17. Licurici
  18. Ma uit in largul marii caprui
  19. Regãsirea
  20. Cerc floral

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii