Adrian Furnicã

Simțuri zdrențuite

Sunt singur și oftez
Din toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Ascunde lumii
De afarã
Cât de mult te iubesc

Sunt singur și strig
Cãtre toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Umple spațiile interioare
Cu zgomotul
Dragostei mele
Pentru tine

Sunt singur și nu-mi gãsesc
Identitatea furatã
De un gând rãzleț
Care, trecând hai-hui prin
Mintea mea
Mi-a spus cã s-ar putea
Sã mã pãrãsești într-o zi

Uitã-te, iubirea mea, în sus
Ca sã vezi cã numai stelele
Cerului meu interior
Au rãmas de pazã
La porțile viselor
Cu tine
Împletindu-ți prin pãr
Câte o dorințã
Dulce
Și sãrutându-ți picioarele
În semn de supunere
Și mulțumire

Sunt singur și nu-mi doresc
Decât un sãrut al tãu
Care sã-mi linișteascã
Simțurile
Zdrențuite
De durerea de a nu fi
Aici.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vâltoare
  2. Regãsirea
  3. Am scris invers
  4. Peste tine
  5. O singurã ființã
  6. Umbrele noptii
  7. Mai… de tot
  8. Esti prea vie
  9. Încã o lacrimã...
  10. Prin mine
  11. Cu o secundã mai târziu
  12. Un fel de fericire
  13. Nu te-am cunoscut niciodatã
  14. Acolo unde se termina iubirea
  15. Jocul
  16. Nebun dupã tine
  17. Am sã plec din mine
  18. Buza ta de sus
  19. Umed și cald
  20. Împotriva mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii