Adrian Furnicã

Simțuri zdrențuite

Sunt singur și oftez
Din toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Ascunde lumii
De afarã
Cât de mult te iubesc

Sunt singur și strig
Cãtre toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Umple spațiile interioare
Cu zgomotul
Dragostei mele
Pentru tine

Sunt singur și nu-mi gãsesc
Identitatea furatã
De un gând rãzleț
Care, trecând hai-hui prin
Mintea mea
Mi-a spus cã s-ar putea
Sã mã pãrãsești într-o zi

Uitã-te, iubirea mea, în sus
Ca sã vezi cã numai stelele
Cerului meu interior
Au rãmas de pazã
La porțile viselor
Cu tine
Împletindu-ți prin pãr
Câte o dorințã
Dulce
Și sãrutându-ți picioarele
În semn de supunere
Și mulțumire

Sunt singur și nu-mi doresc
Decât un sãrut al tãu
Care sã-mi linișteascã
Simțurile
Zdrențuite
De durerea de a nu fi
Aici.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Idei
  2. Nud îmbãtãtor
  3. Atât de departe
  4. Încã o lacrimã...
  5. Vitrina sufletului tãu
  6. Ruga
  7. În mine parte
  8. Licitație
  9. În spatele urechii
  10. Dorința
  11. Din cauza ta
  12. Dragoste de vânzare
  13. Cum te iubesc
  14. Indigestie
  15. Adio, realitate
  16. Prin mine
  17. Sentimente la întâmplare
  18. Epilog
  19. Minunea de a fi existat
  20. Ma uit in largul marii caprui

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii