Sunt singur și oftez
Din toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Ascunde lumii
De afarã
Cât de mult te iubesc

Sunt singur și strig
Cãtre toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Umple spațiile interioare
Cu zgomotul
Dragostei mele
Pentru tine

Sunt singur și nu-mi gãsesc
Identitatea furatã
De un gând rãzleț
Care, trecând hai-hui prin
Mintea mea
Mi-a spus cã s-ar putea
Sã mã pãrãsești într-o zi

Uitã-te, iubirea mea, în sus
Ca sã vezi cã numai stelele
Cerului meu interior
Au rãmas de pazã
La porțile viselor
Cu tine
Împletindu-ți prin pãr
Câte o dorințã
Dulce
Și sãrutându-ți picioarele
În semn de supunere
Și mulțumire

Sunt singur și nu-mi doresc
Decât un sãrut al tãu
Care sã-mi linișteascã
Simțurile
Zdrențuite
De durerea de a nu fi
Aici.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Unde se termina iubirea
2. Minunea de a fi existat
3. Rotunjimile iubirii
4. Unde ar fi trebuit sã fii
5. Tu și restul lumii
6. Tristețea de a te fi cunoscut
7. Definitiv
8. Vise
9. Simțuri
10. Aproape
11. Alb
12. Epilog
13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
14. Adio, realitate
15. Buza ta de sus
16. Somnul tãu
17. Ochii tãi
18. În mine parte
19. Într-o cutã
20. În aceeași direcție