Adrian Furnicã

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Aș vrea sã zburd în libertatea mare
Sã râd, sã plâng, sã fiu nemuritor
Și-aș renunța oricând la reîncarnare
Daca-i putea sã-mi spui mãcar ”mi-e dor”

Sãrutã-mã sã-ți simt buzele calde
Sã mi le trec pe ochi, pe gât, pe subțiori
Sã-mi mai trimit și gândurile sã se scalde
De dragoste sã-mi fie urãtori.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. În direcția ta
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Când vei pleca
  5. Indigestie
  6. Eu-tu
  7. Vitrina sufletului tãu
  8. Vorbe
  9. Aproape
  10. Poezie amarã
  11. Umed și cald
  12. Marginea existenței
  13. Altfel, de ce?
  14. Toamna iubirii
  15. N-aș fi crezut
  16. Cautare
  17. Prezent prea simplu
  18. Fluturii
  19. Risipirea
  20. Neant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii