Adrian Furnicã

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Aș vrea sã zburd în libertatea mare
Sã râd, sã plâng, sã fiu nemuritor
Și-aș renunța oricând la reîncarnare
Daca-i putea sã-mi spui mãcar ”mi-e dor”

Sãrutã-mã sã-ți simt buzele calde
Sã mi le trec pe ochi, pe gât, pe subțiori
Sã-mi mai trimit și gândurile sã se scalde
De dragoste sã-mi fie urãtori.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Regãsirea
  2. Nebãnuita neputințã
  3. Imaginea ta
  4. Atingeri ireale
  5. Epilog
  6. Întuneric
  7. Buza ta de sus
  8. Șoapte
  9. Între douã bãtãi
  10. Vise
  11. Împotriva mea
  12. Incertitudine
  13. Ruga
  14. Sãrutul încrâncenat și singur
  15. Unde ar fi trebuit sã fii
  16. Licitație
  17. Adio, realitate
  18. Prezent prea simplu
  19. Minunea de a fi existat
  20. Feminin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii