Adrian Furnicã

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Aș vrea sã zburd în libertatea mare
Sã râd, sã plâng, sã fiu nemuritor
Și-aș renunța oricând la reîncarnare
Daca-i putea sã-mi spui mãcar ”mi-e dor”

Sãrutã-mã sã-ți simt buzele calde
Sã mi le trec pe ochi, pe gât, pe subțiori
Sã-mi mai trimit și gândurile sã se scalde
De dragoste sã-mi fie urãtori.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Feminin
  2. Indigestie
  3. Trupurile viselor
  4. Mãnunchiuri
  5. Chinuitoare pãrere
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Captivã
  8. Limbaj
  9. Regãsirea
  10. O singurã ființã
  11. Când vei pleca
  12. Un fel de fericire
  13. Șoapte
  14. Hibernare
  15. Palidã mângâiere
  16. Te simt în mine
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Încã te iubesc
  19. Într-o cutã
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii