Adrian Furnicã

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Aș vrea sã zburd în libertatea mare
Sã râd, sã plâng, sã fiu nemuritor
Și-aș renunța oricând la reîncarnare
Daca-i putea sã-mi spui mãcar ”mi-e dor”

Sãrutã-mã sã-ți simt buzele calde
Sã mi le trec pe ochi, pe gât, pe subțiori
Sã-mi mai trimit și gândurile sã se scalde
De dragoste sã-mi fie urãtori.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. Cerc floral
  3. Toamna iubirii
  4. Noi
  5. Vise
  6. Indigestie
  7. Cuvinte nerostite
  8. Sentimente la întâmplare
  9. Fãrã pereche
  10. Minunea de a fi existat
  11. Împotriva mea
  12. Cum te visez?
  13. Dorința
  14. Revelația
  15. În mine parte
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Tristeți sublim uitate
  18. Îmbrãcatã în luminã
  19. Inventar
  20. Senzații

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii