Adrian Furnicã

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Aș vrea sã zburd în libertatea mare
Sã râd, sã plâng, sã fiu nemuritor
Și-aș renunța oricând la reîncarnare
Daca-i putea sã-mi spui mãcar ”mi-e dor”

Sãrutã-mã sã-ți simt buzele calde
Sã mi le trec pe ochi, pe gât, pe subțiori
Sã-mi mai trimit și gândurile sã se scalde
De dragoste sã-mi fie urãtori.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Esti prea vie
  3. Alb
  4. Disperare
  5. Epilog
  6. Am scris invers
  7. Grãdina cuvintelor
  8. Ochii tãi
  9. Lupta
  10. Umed și cald
  11. Rotunjimile iubirii
  12. Palidã mângâiere
  13. Marginea existenței
  14. În spatele urechii
  15. Incertitudine
  16. Simțuri zdrențuite
  17. Feminin
  18. Risipirea
  19. Mai… de tot
  20. Adio, realitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii