Adrian Furnicã

Imaginea ta

Se apropie iarna când va începe sã ningã
Peste simțurile lãsate pe pãmânt.

Se vor așterne firimituri de zãpadã
Printre gândurile reduse la tãcere
De hibernarea unui suflet care abia mai
Respirã.

Zâmbetele moarte se înalțã la ceruri
Aruncate de vânturile reci în înalturi
Apoi, sunt izbite cu putere de obrazul
Care le-a nãscut, în încercarea de a le aduce
La viațã, mãcar pentru o clipã, cât sã mã
Gândesc la tine.

Lacrimile înghețate de frigul din inimã
S-au oprit sã curgã la vale
Peste câmpia obrazului mãturatã de
Crivãțul din privirile tale.

Nu cred sã mai vinã vreodatã primãvara
Pentru cã frigul atotstãpânitor
Îmi râde în fațã, sprijinindu-se cu coatele
De imaginea ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Îmbrãcatã în luminã
  2. Cu o secundã mai târziu
  3. Împotriva mea
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Ma uit in largul marii caprui
  6. Vorbe
  7. Vâltoare
  8. Lupta
  9. Oarecum perfect
  10. Licitație
  11. Unde se termina iubirea
  12. Și ce dacã, iubito…
  13. Noi
  14. Sfâșiere
  15. Te iubesc
  16. Bun comun
  17. Patã de culoare
  18. Hibernare
  19. Mai stai…
  20. Fluturii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii