Adrian Furnicã

Imaginea ta

Se apropie iarna când va începe sã ningã
Peste simțurile lãsate pe pãmânt.

Se vor așterne firimituri de zãpadã
Printre gândurile reduse la tãcere
De hibernarea unui suflet care abia mai
Respirã.

Zâmbetele moarte se înalțã la ceruri
Aruncate de vânturile reci în înalturi
Apoi, sunt izbite cu putere de obrazul
Care le-a nãscut, în încercarea de a le aduce
La viațã, mãcar pentru o clipã, cât sã mã
Gândesc la tine.

Lacrimile înghețate de frigul din inimã
S-au oprit sã curgã la vale
Peste câmpia obrazului mãturatã de
Crivãțul din privirile tale.

Nu cred sã mai vinã vreodatã primãvara
Pentru cã frigul atotstãpânitor
Îmi râde în fațã, sprijinindu-se cu coatele
De imaginea ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețe
  2. Unduiri
  3. Patã de culoare
  4. Atingeri ireale
  5. De ce-mi lipsești
  6. Neant
  7. Noi
  8. Nãpãdit
  9. Vitrina sufletului tãu
  10. Fluturii
  11. Sãrutul încrâncenat și singur
  12. Șoapte
  13. Am scris invers
  14. În aceeași direcție
  15. Disperare
  16. Tãcere
  17. Aproape
  18. Simțuri zdrențuite
  19. Mã doare
  20. Pedeapsa

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii