Adrian Furnicã

Imaginea ta

Se apropie iarna când va începe sã ningã
Peste simțurile lãsate pe pãmânt.

Se vor așterne firimituri de zãpadã
Printre gândurile reduse la tãcere
De hibernarea unui suflet care abia mai
Respirã.

Zâmbetele moarte se înalțã la ceruri
Aruncate de vânturile reci în înalturi
Apoi, sunt izbite cu putere de obrazul
Care le-a nãscut, în încercarea de a le aduce
La viațã, mãcar pentru o clipã, cât sã mã
Gândesc la tine.

Lacrimile înghețate de frigul din inimã
S-au oprit sã curgã la vale
Peste câmpia obrazului mãturatã de
Crivãțul din privirile tale.

Nu cred sã mai vinã vreodatã primãvara
Pentru cã frigul atotstãpânitor
Îmi râde în fațã, sprijinindu-se cu coatele
De imaginea ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde ar fi trebuit sã fii
  2. Trupurile viselor
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. În aceeași direcție
  5. Prin mine
  6. N-aș fi crezut
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Umed și cald
  9. Dragoste de vânzare
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Întuneric
  12. Atingeri ireale
  13. Cuvinte mai moi
  14. Simțuri zdrențuite
  15. Mã doare
  16. Rãscruce
  17. Încã o lacrimã...
  18. Cuvinte nerostite
  19. Limbaj
  20. Cerc floral

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii