Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Grãdina cuvintelor
  2. Am sã plec din mine
  3. Vâltoare
  4. Licitație
  5. Cautare
  6. Noapte liniștitã
  7. Umed și cald
  8. Cu tine
  9. Simțuri
  10. Oarecum perfect
  11. Unde se termina iubirea
  12. Umbrele noptii
  13. Toamna iubirii
  14. Conținut
  15. Te simt în mine
  16. Adio, realitate
  17. Cum te visez?
  18. Cuvinte mai moi
  19. Nãpãdit
  20. Îmbrãcatã în luminã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii