Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Oarecum perfect
  2. Tu și restul lumii
  3. Neant
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Într-o cutã
  6. Indigestie
  7. Definitiv
  8. Buza ta de sus
  9. Esti prea vie
  10. Nu te-am cunoscut niciodatã
  11. Ruga
  12. Cu fața cãtre mine
  13. Cautare
  14. Disperare
  15. Simțuri
  16. Ochii tãi
  17. Vorbe
  18. N-aș fi crezut
  19. Conținut
  20. O mânã de sentimente

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii