Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licurici
  2. Poezie amarã
  3. Conținut
  4. Eu-tu
  5. Umbrele noptii
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Neant
  8. Oarecum perfect
  9. Vorbe
  10. ????
  11. Incertitudine
  12. Când vei pleca
  13. Mai stai…
  14. Sfâșiere
  15. O singurã ființã
  16. Întuneric
  17. Simțuri zdrențuite
  18. În direcția ta
  19. Risipirea
  20. Un fel de fericire

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii