Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unduiri
  2. Singur în mine
  3. Tãcere
  4. Iubita mea
  5. Dragostea ta
  6. Tristețea de a te fi cunoscut
  7. Univers infinit de plăceri
  8. În spatele urechii
  9. Am sã plec din mine
  10. Unde ar fi trebuit sã fii
  11. Șoapte
  12. Cerc floral
  13. Atingeri ireale
  14. Rotunjimile iubirii
  15. O mânã de sentimente
  16. Vorbe
  17. Senzații
  18. Nebun dupã tine
  19. Biografie
  20. Vitrina sufletului tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii