Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã o lacrimã...
  2. Suspinul
  3. Mai stai…
  4. Cerc floral
  5. Încã te iubesc
  6. Am plâns
  7. Inventar
  8. Iubita mea
  9. Cadavrele cuvintelor
  10. Vitrina sufletului tãu
  11. Semnul tãu
  12. Mai… de tot
  13. Fãrã pereche
  14. Atingeri ireale
  15. Cuvinte mai moi
  16. Când vei pleca
  17. Lupta
  18. Somnul tãu
  19. Unde ar fi trebuit sã fii
  20. Labirintul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii