Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Risipirea
  2. Acest sentiment
  3. În urma mea
  4. Altfel, de ce?
  5. Aproape
  6. Fãrã pereche
  7. Conținut
  8. Patã de culoare
  9. Șoapte
  10. Noapte liniștitã
  11. Sentimente la întâmplare
  12. În spatele urechii
  13. Vorbe
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. Am scris invers
  16. Am plâns
  17. Univers infinit de plăceri
  18. Senzații
  19. Captivã
  20. Neant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii