Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Într-o cutã
  3. Vorbe
  4. Adio, realitate
  5. Acest sentiment
  6. Labirintul
  7. Rotunjimile iubirii
  8. Mai… de tot
  9. Prezent prea simplu
  10. Peste tine
  11. Tãcere
  12. Atât de departe
  13. Dorințe nemãrturisite
  14. Într-o cutã
  15. Unde se termina iubirea
  16. Esti prea vie
  17. Am plâns
  18. Incertitudine
  19. Întuneric
  20. Șoapte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii