Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ruga
  2. Minunea de a fi existat
  3. Chinuitoare pãrere
  4. Ochii tãi
  5. Încã o lacrimã...
  6. Mirare
  7. Sãrutul încrâncenat și singur
  8. Atingeri ireale
  9. Noi
  10. Oarecum perfect
  11. În direcția ta
  12. Licurici
  13. Prezent prea simplu
  14. Ma uit in largul marii caprui
  15. Acolo unde se termina iubirea
  16. Cum te iubesc
  17. Limbaj
  18. Înãuntru fãrã de sfârșit
  19. Peste tine
  20. În spatele urechii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii