Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Decupaj
  2. Aproape
  3. ????
  4. Altfel, de ce?
  5. Mai în interior
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Esti prea vie
  8. Univers infinit de plăceri
  9. Prin mine
  10. Vâltoare
  11. În urma mea
  12. Labirintul
  13. Ruga
  14. Licurici
  15. Tristețe
  16. Feminin
  17. Mai stai…
  18. Dorința
  19. Tristețea de a te fi cunoscut
  20. Nud îmbãtãtor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii