Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O mânã de sentimente
  2. Nãpãdit
  3. Sfâșiere
  4. Captivã
  5. Tu și restul lumii
  6. Tristețe
  7. Ai sã mã iubești?
  8. Șoapte
  9. Cuvinte mai moi
  10. Cautare
  11. Mai stai…
  12. Patã de culoare
  13. Dragoste de vânzare
  14. Definitiv
  15. Zâmbet rece
  16. Și ce dacã, iubito…
  17. Cu fața cãtre mine
  18. Dorințe nemãrturisite
  19. În mine parte
  20. O picãturã din sufletul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii