Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Umed și cald
  2. Licitație
  3. Sã mã sãruți
  4. Tristețe
  5. Labirintul
  6. Prea rece
  7. Noi
  8. Senzații
  9. Când vei pleca
  10. Peste tine
  11. O picãturã din sufletul tãu
  12. Disperare
  13. Definitiv
  14. În mine parte
  15. Regãsirea
  16. Cadavrele cuvintelor
  17. Metamorfoza
  18. Idei
  19. Iubita mea
  20. În urma mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii