Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Buza ta de sus
  2. Întuneric
  3. Mirare
  4. Umbrele noptii
  5. Unde ar fi trebuit sã fii
  6. În urma mea
  7. Dorința
  8. Am nevoie de tine
  9. În spatele urechii
  10. În mine parte
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Idei
  13. Atingeri ireale
  14. Fluturii
  15. Mecanism matematic și misogin
  16. Mai în interior
  17. Mãnunchiuri
  18. Tristețe
  19. Ai sã mã iubești?
  20. Dragoste de vânzare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii