Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În spatele urechii
  2. Indigestie
  3. Aproape
  4. Epilog
  5. Cu tine
  6. Toamna iubirii
  7. Mirare
  8. Șoapte
  9. Decupaj
  10. Am scris invers
  11. Adio, realitate
  12. Lupta
  13. Geometria iubirii
  14. Mai… de tot
  15. O mânã de sentimente
  16. Dragoste de vânzare
  17. Cuvinte nerostite
  18. Vitrina sufletului tãu
  19. Cerc floral
  20. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii