Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Feminin
  3. Noi
  4. Mãnunchiuri
  5. Unde ar fi trebuit sã fii
  6. O mânã de sentimente
  7. Pasiune
  8. Esti prea vie
  9. Definitiv
  10. Regãsirea
  11. Mecanism matematic și misogin
  12. Senzații
  13. Nãpãdit
  14. Dragostea ta
  15. Licurici
  16. Toamna iubirii
  17. Mi-e dor
  18. Geometria iubirii
  19. Nebun dupã tine
  20. Și ce dacã, iubito…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii