Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Toamna iubirii
  2. Esti prea vie
  3. Nebun dupã tine
  4. Te iubesc
  5. Prezent prea simplu
  6. Incertitudine
  7. Vorbe
  8. Ma uit in largul marii caprui
  9. Semnul tãu
  10. Aproape
  11. Te iubesc
  12. De ce-mi lipsești
  13. Nud îmbãtãtor
  14. Împotriva mea
  15. Disperare
  16. Licitație
  17. În mine parte
  18. Univers infinit de plăceri
  19. Acest sentiment
  20. Dorințe nemãrturisite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii