Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Jocul
  2. Mai stai…
  3. Feminin
  4. Umed și cald
  5. Cheia norocului
  6. Am plâns
  7. Simțuri
  8. Idei
  9. Rotunjimile iubirii
  10. Nebãnuita neputințã
  11. O picãturã din sufletul tãu
  12. Fãrã pereche
  13. Dragoste de vânzare
  14. Vitrina sufletului tãu
  15. Singur în mine
  16. Nebun dupã tine
  17. Mai… de tot
  18. Neant
  19. Chinuitoare pãrere
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii