Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Iubita mea
  2. Somnul de dinainte
  3. Ruga
  4. Grãdina cuvintelor
  5. Aproape
  6. Mirare
  7. Cheia norocului
  8. Ochii tãi
  9. Marginea existenței
  10. Jocul
  11. Sãrutul încrâncenat și singur
  12. Zâmbet rece
  13. Tristețea de a te fi cunoscut
  14. Fluturii
  15. Mai… de tot
  16. O singurã ființã
  17. Singur în mine
  18. Încã te iubesc
  19. Mai stai…
  20. Univers infinit de plăceri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii