Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri
  2. Definitiv
  3. Disperare
  4. Mai stai…
  5. Mi-e dor
  6. Adio, realitate
  7. Pasiune
  8. Epilog
  9. Ma uit in largul marii caprui
  10. Licurici
  11. Limbaj
  12. Cautare
  13. Poate cine știe…
  14. Cuvinte nerostite
  15. Mãnunchiuri
  16. Atingeri ireale
  17. Unde se termina iubirea
  18. Buze tari
  19. Mai… de tot
  20. Mirare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii