Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Împotriva mea
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Rotunjimile iubirii
  4. Am plâns
  5. Cadavrele cuvintelor
  6. Îmbrãcatã în luminã
  7. Somnul tãu
  8. Cum te visez?
  9. Lucire clarã
  10. Buza ta de sus
  11. Te iubesc
  12. Atât de departe
  13. Lupta
  14. Biografie
  15. Tu și restul lumii
  16. Întuneric
  17. Vitrina sufletului tãu
  18. Nerostire
  19. Prea rece
  20. Tristețe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii