Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sã mã sãruți
  2. Vise
  3. Mã doare
  4. Idei
  5. Dragostea ta
  6. Incertitudine
  7. ????
  8. Poate cine știe…
  9. Într-o cutã
  10. Imaginea ta
  11. Acest sentiment
  12. Mai în interior
  13. Epilog
  14. Nebãnuita neputințã
  15. Singur în mine
  16. Ruga
  17. Suspinul
  18. Umbrele noptii
  19. Cafea
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii