Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Între douã bãtãi
  2. Nu te-am cunoscut niciodatã
  3. Cum te iubesc
  4. Esti prea vie
  5. Semnul tãu
  6. De ce-mi lipsești
  7. Incertitudine
  8. Cerc floral
  9. Vorbe
  10. Tristețe
  11. Tu și restul lumii
  12. Senzații
  13. Pasiune
  14. Dorințe nemãrturisite
  15. În urma mea
  16. Pedeapsa
  17. Sfâșiere
  18. Acolo unde se termina iubirea
  19. Univers infinit de plăceri
  20. Rãscruce

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii