Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Nebãnuita neputințã
  3. Cerc floral
  4. Pedeapsa
  5. Nud îmbãtãtor
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Cuvinte nerostite
  8. Dragoste de vânzare
  9. Decupaj
  10. Încã te iubesc
  11. Hibernare
  12. Nu te-am cunoscut niciodatã
  13. Zâmbet rece
  14. Mai… de tot
  15. În urma mea
  16. Labirintul
  17. În aceeași direcție
  18. Atât de departe
  19. Peste tine
  20. Epilog

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii