Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lupta
  2. Acest sentiment
  3. Vitrina sufletului tãu
  4. Zâmbet rece
  5. Decupaj
  6. Cautare
  7. Unde se termina iubirea
  8. În spatele urechii
  9. Acolo unde se termina iubirea
  10. Somnul tãu
  11. Revelația
  12. Esti prea vie
  13. Am nevoie de tine
  14. Alb
  15. Biografie
  16. Am scris invers
  17. Mirare
  18. Identic cu tine
  19. De ce-mi lipsești
  20. Cum te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii