Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Trupurile viselor
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. Un fel de fericire
  4. Am scris invers
  5. Noi
  6. Te iubesc
  7. Atingeri ireale
  8. O picãturã din sufletul tãu
  9. Metamorfoza
  10. Mi-e dor
  11. Vitrina sufletului tãu
  12. Prin mine
  13. Risipirea
  14. Adio, realitate
  15. Oarecum perfect
  16. Disperare
  17. Licitație
  18. Lucire clarã
  19. Întuneric
  20. Încã o lacrimã...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii