Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. Limbaj
  3. Poate cine știe…
  4. O picãturã din sufletul tãu
  5. ????
  6. Vâltoare
  7. Feminin
  8. Buza ta de sus
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Prezent prea simplu
  11. Labirintul
  12. Alb
  13. Identic cu tine
  14. Cu fața cãtre mine
  15. Marginea existenței
  16. Senzații
  17. Eu-tu
  18. Vise
  19. Idei
  20. Sãrutul încrâncenat și singur

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii