Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unduiri
  2. Oarecum perfect
  3. Te simt în mine
  4. Cuvinte mai moi
  5. Rãscruce
  6. Regãsirea
  7. Captivã
  8. Patã de culoare
  9. Vorbe
  10. Bun comun
  11. Dragostea ta
  12. Îmbrãcatã în luminã
  13. Din cauza ta
  14. Unde ar fi trebuit sã fii
  15. Umed și cald
  16. Cum te iubesc
  17. Mirare
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Biografie
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii