Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licitație
  2. Nu te-am cunoscut niciodatã
  3. Mãnunchiuri
  4. Încã te iubesc
  5. Singur în mine
  6. Cafea
  7. Noapte liniștitã
  8. Rotunjimile iubirii
  9. Mirare
  10. Identic cu tine
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Cum te visez?
  13. Umed și cald
  14. Într-o cutã
  15. Vâltoare
  16. Prea rece
  17. Tu și restul lumii
  18. Marginea existenței
  19. Cadavrele cuvintelor
  20. Tristețea de a te fi cunoscut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii