Adrian Furnicã

Decupaj

Am decupat din memeorie
Umbra ta
Pe care am asezat-o
Linga mine pe un scaun
Sa mai vorbim si noi
Cind esti plecata

O tin de mina
Si ii soptesc incet la ureche
Toate amintirile mele
Cu tine
Ca sa nu le uit
Si toate lucrurile pe care le
Visez
Sa le fac cu tine
Ca sa-mi stea imaginatia vie

Un strop de dulceata
Pe sinul tau sting
Un cer infinit deasupra noastra
Topiti in iarba
Un sarut indecent de frumos
In piata publica
Un ceai de flori de rozmarin
Facut in doi
O gura de sampanie bauta
Intr-unul
O lacrima varsata in palma ta
Stinga
Un infint de secunde traite
In privirea ta
Si cite si mai cite

Apoi cind vine seara
Si simt ca ma curinde somnul
Impaturesc umbra ta cu grija
Si incet mi-o vir prin ureche
In locul de unde se nasc
Visele
Ca sa pun in practica
Tot ce mi-am propus
Cu tine

Dar oare
Cind vei veni
Totusi?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În urma mea
  2. Umbrele noptii
  3. Te simt în mine
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Definitiv
  6. Vise
  7. Mai… de tot
  8. Acolo unde se termina iubirea
  9. Mecanism matematic și misogin
  10. Vitrina sufletului tãu
  11. Hibernare
  12. Am scris invers
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Chinuitoare pãrere
  15. Unduiri
  16. Ochii tãi
  17. Dorința
  18. Prezent prea simplu
  19. Ai sã mã iubești?
  20. Vorbe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii