Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rotunjimile iubirii
  2. Iubita mea
  3. În spatele urechii
  4. Peste tine
  5. Vise
  6. Revelația
  7. Simțuri zdrențuite
  8. Împotriva mea
  9. Inventar
  10. Idei
  11. Nebãnuita neputințã
  12. Ruga
  13. Univers infinit de plăceri
  14. O mânã de sentimente
  15. Tristețe
  16. Am nevoie de tine
  17. Adio, realitate
  18. Unduiri
  19. Zâmbet rece
  20. Alb

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii