Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Decupaj
  2. Împotriva mea
  3. Simțuri
  4. Sãrutul încrâncenat și singur
  5. Risipirea
  6. Minunea de a fi existat
  7. Labirintul
  8. Unduiri
  9. Vâltoare
  10. Noi
  11. Grãdina cuvintelor
  12. Am sã plec din mine
  13. Fãrã pereche
  14. Acolo unde se termina iubirea
  15. Șoapte
  16. Mã doare
  17. Regãsirea
  18. Inventar
  19. În direcția ta
  20. Nebun dupã tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii