Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Palidã mângâiere
  3. Sentimente la întâmplare
  4. Epilog
  5. Metamorfoza
  6. Sfâșiere
  7. În spatele urechii
  8. Împotriva mea
  9. Buze tari
  10. Grãdina cuvintelor
  11. Vâltoare
  12. Înãuntru fãrã de sfârșit
  13. ????
  14. Conținut
  15. Semnul tãu
  16. Univers infinit de plăceri
  17. Tristeți sublim uitate
  18. Prea rece
  19. N-aș fi crezut
  20. Somnul de dinainte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii