Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vise
  2. Încã o lacrimã...
  3. Pasiune
  4. Nebun dupã tine
  5. Imaginea ta
  6. Alb
  7. Dragoste de vânzare
  8. Fãrã pereche
  9. Te iubesc
  10. Mai în interior
  11. Inventar
  12. Eu-tu
  13. Cuvinte mai moi
  14. Tristețe
  15. Cu o secundã mai târziu
  16. Adio, realitate
  17. Suspinul
  18. Simțuri zdrențuite
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Prezent prea simplu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii