Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Indigestie
  2. Între douã bãtãi
  3. Sentimente la întâmplare
  4. Am sã plec din mine
  5. Sã mã sãruți
  6. O singurã ființã
  7. Dragostea ta
  8. Chinuitoare pãrere
  9. Cum te iubesc
  10. Fluturii
  11. Mã doare
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Dorințe nemãrturisite
  14. Incertitudine
  15. Cu o secundã mai târziu
  16. Suspinul
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Acolo unde se termina iubirea
  19. În spatele urechii
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii