Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Buza ta de sus
  2. Cum te visez?
  3. Nebãnuita neputințã
  4. Cheia norocului
  5. Rotunjimile iubirii
  6. Jocul
  7. Limbaj
  8. În aceeași direcție
  9. Sãrutul încrâncenat și singur
  10. Unde se termina iubirea
  11. Într-o cutã
  12. ????
  13. Trupurile viselor
  14. Minunea de a fi existat
  15. Pedeapsa
  16. Nerostire
  17. Dorințe nemãrturisite
  18. Pasiune
  19. Fãrã pereche
  20. Noapte liniștitã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii