Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețe
  2. Semnul tãu
  3. Simțuri
  4. Simțuri zdrențuite
  5. Alb
  6. Poate cine știe…
  7. Am nevoie de tine
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Revelația
  10. Cu tine
  11. Vâltoare
  12. Dorința
  13. Dorințe nemãrturisite
  14. Iubita mea
  15. Poezie amarã
  16. Disperare
  17. De ce-mi lipsești
  18. Ai sã mã iubești?
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Mai stai…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii