Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu fața cãtre mine
  2. De ce-mi lipsești
  3. Tristețea de a te fi cunoscut
  4. Șoapte
  5. Iubita mea
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Epilog
  8. Rotunjimile iubirii
  9. Atingeri ireale
  10. Biografie
  11. Vitrina sufletului tãu
  12. Nerostire
  13. Am nevoie de tine
  14. Fãrã pereche
  15. Nu te-am cunoscut niciodatã
  16. Nãpãdit
  17. Trupurile viselor
  18. Cum te iubesc
  19. Ai sã mã iubești?
  20. Cautare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii