Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O mânã de sentimente
  2. Dragoste de vânzare
  3. Umed și cald
  4. Cum te iubesc
  5. Licitație
  6. Biografie
  7. În aceeași direcție
  8. O picãturã din sufletul tãu
  9. Din cauza ta
  10. Vorbe
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. Inventar
  13. Patã de culoare
  14. Dorința
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Mirare
  17. Neant
  18. Licurici
  19. Oarecum perfect
  20. Vitrina sufletului tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii