Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Labirintul
  2. Sfâșiere
  3. N-aș fi crezut
  4. Aproape
  5. O singurã ființã
  6. Incertitudine
  7. Identic cu tine
  8. Feminin
  9. Tristeți sublim uitate
  10. Înãuntru fãrã de sfârșit
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Fluturii
  13. Simțuri zdrențuite
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Revelația
  16. Somnul de dinainte
  17. Altfel, de ce?
  18. Patã de culoare
  19. Metamorfoza
  20. Palidã mângâiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii