Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai stai…
  2. Senzații
  3. Cuvinte mai moi
  4. Eu-tu
  5. Cautare
  6. Nebun dupã tine
  7. Poezie amarã
  8. Tãcere
  9. Cu tine
  10. Risipirea
  11. Am plâns
  12. Când vei pleca
  13. Indigestie
  14. Esti prea vie
  15. Chinuitoare pãrere
  16. Tristețe
  17. Labirintul
  18. Dorințe nemãrturisite
  19. Te simt în mine
  20. Cerc floral

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii