Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. Jocul
  3. În urma mea
  4. Dragoste de vânzare
  5. Unduiri
  6. În mine parte
  7. O mânã de sentimente
  8. Prin mine
  9. Mã doare
  10. Acolo unde se termina iubirea
  11. Tristețea de a te fi cunoscut
  12. Umbrele noptii
  13. Rãscruce
  14. Cautare
  15. Când vei pleca
  16. Regãsirea
  17. Senzații
  18. Tristeți sublim uitate
  19. Cu fața cãtre mine
  20. Labirintul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii