Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Univers infinit de plăceri
  2. Dorința
  3. ????
  4. Dorințe nemãrturisite
  5. Epilog
  6. Am sã plec din mine
  7. Cum te iubesc
  8. Disperare
  9. Altfel, de ce?
  10. Pasiune
  11. Bun comun
  12. Licitație
  13. Simțuri
  14. N-aș fi crezut
  15. Geometria iubirii
  16. Și ce dacã, iubito…
  17. Mai stai…
  18. Lupta
  19. Aproape
  20. Tristeți sublim uitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii