Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O mânã de sentimente
  2. Feminin
  3. Somnul tãu
  4. Noi
  5. Marginea existenței
  6. Tristețe
  7. Incertitudine
  8. Suspinul
  9. Sfâșiere
  10. Încã o lacrimã...
  11. Cheia norocului
  12. Mecanism matematic și misogin
  13. Tu și restul lumii
  14. Aproape
  15. Nud îmbãtãtor
  16. Înãuntru fãrã de sfârșit
  17. Trupurile viselor
  18. Am nevoie de tine
  19. Cu fața cãtre mine
  20. Simțuri zdrențuite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii