Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde ar fi trebuit sã fii
  2. Cu fața cãtre mine
  3. Cu tine
  4. Am plâns
  5. Fãrã pereche
  6. Tristeți sublim uitate
  7. Iubita mea
  8. Cuvinte mai moi
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. În direcția ta
  11. Mai… de tot
  12. Identic cu tine
  13. Risipirea
  14. Somnul tãu
  15. Peste tine
  16. Indigestie
  17. Te iubesc
  18. Și ce dacã, iubito…
  19. Am scris invers
  20. Vorbe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii