Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebãnuita neputințã
  2. Semnul tãu
  3. Cum te visez?
  4. Somnul tãu
  5. Te iubesc
  6. Trupurile viselor
  7. Dragoste de vânzare
  8. Încã o lacrimã...
  9. Imaginea ta
  10. Lucire clarã
  11. Noi
  12. Licurici
  13. Marginea existenței
  14. Buze tari
  15. Am plâns
  16. Senzații
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Mirare
  19. Risipirea
  20. În direcția ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii