Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. Atât de departe
  3. Am nevoie de tine
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. Suspinul
  6. Nud îmbãtãtor
  7. Neant
  8. Nãpãdit
  9. Simțuri zdrențuite
  10. Marginea existenței
  11. Iubita mea
  12. Sãrutul încrâncenat și singur
  13. Încã o lacrimã...
  14. Cu tine
  15. Noi
  16. Prin mine
  17. Ruga
  18. Cheia norocului
  19. Singur în mine
  20. O picãturã din sufletul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii