Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Zâmbet rece
  2. Adio, realitate
  3. Cheia norocului
  4. Palidã mângâiere
  5. Tãcere
  6. Sã mã sãruți
  7. Înãuntru fãrã de sfârșit
  8. Hibernare
  9. Cum te visez?
  10. Tristețe
  11. Pasiune
  12. Nud îmbãtãtor
  13. Licitație
  14. Jocul
  15. Pedeapsa
  16. Licurici
  17. Am sã plec din mine
  18. Mai… de tot
  19. Aproape
  20. Cu o secundã mai târziu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii