Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Chinuitoare pãrere
  2. Senzații
  3. Rotunjimile iubirii
  4. Semnul tãu
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Simțuri zdrențuite
  7. Te iubesc
  8. Noi
  9. Cadavrele cuvintelor
  10. Somnul tãu
  11. N-aș fi crezut
  12. Mã doare
  13. Conținut
  14. Disperare
  15. Dorința
  16. Tristețe
  17. Am sã plec din mine
  18. Împotriva mea
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Univers infinit de plăceri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii