Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În direcția ta
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. Definitiv
  4. Unduiri
  5. Poate cine știe…
  6. Biografie
  7. Cautare
  8. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  9. ????
  10. Epilog
  11. Unde se termina iubirea
  12. Te iubesc
  13. Altfel, de ce?
  14. Într-o cutã
  15. Somnul de dinainte
  16. Buza ta de sus
  17. Neant
  18. Marginea existenței
  19. Cafea
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii