Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licurici
  2. Mecanism matematic și misogin
  3. Eu-tu
  4. Poate cine știe…
  5. Lucire clarã
  6. Vitrina sufletului tãu
  7. Cuvinte nerostite
  8. O picãturã din sufletul tãu
  9. Licitație
  10. Dragostea ta
  11. În direcția ta
  12. Și ce dacã, iubito…
  13. Geometria iubirii
  14. Incertitudine
  15. Umed și cald
  16. Pedeapsa
  17. Unduiri
  18. ????
  19. Bun comun
  20. Nu te-am cunoscut niciodatã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii