Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Decupaj
  2. Am scris invers
  3. Unde ar fi trebuit sã fii
  4. Ma uit in largul marii caprui
  5. Când vei pleca
  6. Umed și cald
  7. Marginea existenței
  8. Sã mã sãruți
  9. Patã de culoare
  10. Cu fața cãtre mine
  11. Ai sã mã iubești?
  12. O singurã ființã
  13. Feminin
  14. Nebãnuita neputințã
  15. Iubita mea
  16. Revelația
  17. Într-o cutã
  18. Și ce dacã, iubito…
  19. În aceeași direcție
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii