Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. Prin mine
  3. Atât de departe
  4. Cadavrele cuvintelor
  5. Am plâns
  6. Mirare
  7. Palidã mângâiere
  8. Împotriva mea
  9. Epilog
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. Noi
  12. Tãcere
  13. Cerc floral
  14. Grãdina cuvintelor
  15. Somnul de dinainte
  16. Îmbrãcatã în luminã
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. Am scris invers
  19. Metamorfoza
  20. Inventar

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii