Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Patã de culoare
  2. O picãturã din sufletul tãu
  3. Cum te visez?
  4. Indigestie
  5. Incertitudine
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Alb
  8. Iubita mea
  9. ????
  10. Încã te iubesc
  11. Captivã
  12. Suspinul
  13. Într-o cutã
  14. Eu-tu
  15. Am nevoie de tine
  16. Minunea de a fi existat
  17. Tu și restul lumii
  18. Cautare
  19. Cerc floral
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii