Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. Umbrele noptii
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Te iubesc
  5. Întuneric
  6. Fluturii
  7. Unduiri
  8. Vitrina sufletului tãu
  9. Suspinul
  10. Te simt în mine
  11. Cum te visez?
  12. Senzații
  13. Te iubesc
  14. Inventar
  15. Tãcere
  16. Vâltoare
  17. Decupaj
  18. Neant
  19. Idei
  20. Cum te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii