Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prea rece
  2. Cuvinte mai moi
  3. Am plâns
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Tristețea de a te fi cunoscut
  6. Cu o secundã mai târziu
  7. În spatele urechii
  8. Toamna iubirii
  9. Cerc floral
  10. Aproape
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. Nebun dupã tine
  13. Identic cu tine
  14. Eu-tu
  15. În mine parte
  16. N-aș fi crezut
  17. Somnul tãu
  18. Sentimente la întâmplare
  19. Împotriva mea
  20. Rãscruce

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii