Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Bun comun
  3. Înãuntru fãrã de sfârșit
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Ruga
  6. Poezie amarã
  7. O picãturã din sufletul tãu
  8. ????
  9. Rotunjimile iubirii
  10. Mi-e dor
  11. Cheia norocului
  12. Imaginea ta
  13. Prezent prea simplu
  14. O singurã ființã
  15. De ce-mi lipsești
  16. Dorințe nemãrturisite
  17. Cerc floral
  18. Întuneric
  19. Mai… de tot
  20. Vorbe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii