Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. ????
  3. Din cauza ta
  4. Acest sentiment
  5. Lucire clarã
  6. Patã de culoare
  7. O mânã de sentimente
  8. Eu-tu
  9. Tãcere
  10. Încã o lacrimã...
  11. Bun comun
  12. Tristeți sublim uitate
  13. Epilog
  14. Te iubesc
  15. Marginea existenței
  16. Cautare
  17. Sãrutul încrâncenat și singur
  18. Simțuri zdrențuite
  19. Tristețe
  20. Am plâns

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii