Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristeți sublim uitate
  2. O singurã ființã
  3. Buza ta de sus
  4. Unde se termina iubirea
  5. Palidã mângâiere
  6. Cafea
  7. Te iubesc
  8. Sfâșiere
  9. Când vei pleca
  10. Mai stai…
  11. Lupta
  12. Cheia norocului
  13. Într-o cutã
  14. Acest sentiment
  15. Biografie
  16. Cum te iubesc
  17. Bun comun
  18. Fãrã pereche
  19. În mine parte
  20. Identic cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii