Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Neant
  2. Simțuri zdrențuite
  3. Mai în interior
  4. De ce-mi lipsești
  5. Tu și restul lumii
  6. Mai stai…
  7. Risipirea
  8. Cadavrele cuvintelor
  9. Aproape
  10. Epilog
  11. Pedeapsa
  12. Idei
  13. Singur în mine
  14. Cu fața cãtre mine
  15. Semnul tãu
  16. Cum te visez?
  17. Inventar
  18. Jocul
  19. Univers infinit de plăceri
  20. Minunea de a fi existat

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii