Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Buza ta de sus
  2. Somnul tãu
  3. Cheia norocului
  4. Incertitudine
  5. Rotunjimile iubirii
  6. Și ce dacã, iubito…
  7. ????
  8. Într-o cutã
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Atât de departe
  11. Decupaj
  12. Grãdina cuvintelor
  13. În direcția ta
  14. Tu și restul lumii
  15. Sãrutul încrâncenat și singur
  16. Nebãnuita neputințã
  17. Întuneric
  18. Altfel, de ce?
  19. Unde ar fi trebuit sã fii
  20. Epilog

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii