Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Eu-tu
  3. Sfâșiere
  4. Nu te-am cunoscut niciodatã
  5. Epilog
  6. Într-o cutã
  7. Metamorfoza
  8. Umbrele noptii
  9. O mânã de sentimente
  10. Tristețea de a te fi cunoscut
  11. Bun comun
  12. Cadavrele cuvintelor
  13. Cheia norocului
  14. Cum te visez?
  15. Nebun dupã tine
  16. Imaginea ta
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. Vâltoare
  19. Mirare
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii