Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. Inventar
  3. Ruga
  4. Licurici
  5. Cautare
  6. Tu și restul lumii
  7. Am sã plec din mine
  8. Șoapte
  9. Decupaj
  10. Mecanism matematic și misogin
  11. Feminin
  12. Hibernare
  13. Adio, realitate
  14. Metamorfoza
  15. Captivã
  16. Senzații
  17. Indigestie
  18. Între douã bãtãi
  19. O picãturã din sufletul tãu
  20. Suspinul

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii