Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu o secundã mai târziu
  2. Prin mine
  3. Cautare
  4. Nud îmbãtãtor
  5. Mi-e dor
  6. Decupaj
  7. Rotunjimile iubirii
  8. Somnul de dinainte
  9. Prezent prea simplu
  10. Epilog
  11. Te iubesc
  12. Vorbe
  13. Suspinul
  14. Mai stai…
  15. În urma mea
  16. Metamorfoza
  17. Ruga
  18. O singurã ființã
  19. Înãuntru fãrã de sfârșit
  20. Șoapte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii