Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Eu-tu
  2. Încã o lacrimã...
  3. Prezent prea simplu
  4. Mã doare
  5. Vâltoare
  6. Prea rece
  7. Vitrina sufletului tãu
  8. Toamna iubirii
  9. Epilog
  10. Cuvinte mai moi
  11. Am sã plec din mine
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Geometria iubirii
  14. Jocul
  15. Risipirea
  16. Univers infinit de plăceri
  17. Unde se termina iubirea
  18. Noi
  19. Într-o cutã
  20. Unduiri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii