Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Marginea existenței
  2. Cuvinte mai moi
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Cheia norocului
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. Înãuntru fãrã de sfârșit
  7. Am nevoie de tine
  8. Chinuitoare pãrere
  9. Neant
  10. Risipirea
  11. Metamorfoza
  12. Inventar
  13. Semnul tãu
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Lupta
  16. Singur în mine
  17. Simțuri
  18. Vâltoare
  19. Altfel, de ce?
  20. Atingeri ireale

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii