Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Singur în mine
  2. Disperare
  3. Univers infinit de plăceri
  4. Mai… de tot
  5. Esti prea vie
  6. Sãrutul încrâncenat și singur
  7. Alb
  8. Umbrele noptii
  9. Atingeri ireale
  10. Împotriva mea
  11. În spatele urechii
  12. Fãrã pereche
  13. Epilog
  14. Rotunjimile iubirii
  15. Mecanism matematic și misogin
  16. Dorința
  17. Licurici
  18. Dorințe nemãrturisite
  19. Cautare
  20. Limbaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii