Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În spatele urechii
  2. Cu tine
  3. Cum te iubesc
  4. Te iubesc
  5. Inventar
  6. Adio, realitate
  7. Atât de departe
  8. Nebun dupã tine
  9. Lucire clarã
  10. Mai… de tot
  11. Ruga
  12. Cafea
  13. Vâltoare
  14. Jocul
  15. Tristeți sublim uitate
  16. În direcția ta
  17. Și ce dacã, iubito…
  18. Regãsirea
  19. Când vei pleca
  20. Buza ta de sus

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii