Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. ????
  2. Am sã plec din mine
  3. Singur în mine
  4. Încã o lacrimã...
  5. În spatele urechii
  6. Sãrutul încrâncenat și singur
  7. Noapte liniștitã
  8. Captivã
  9. Cadavrele cuvintelor
  10. Altfel, de ce?
  11. Buza ta de sus
  12. Decupaj
  13. Tristețe
  14. Patã de culoare
  15. Semnul tãu
  16. Dragostea ta
  17. Cheia norocului
  18. Din cauza ta
  19. Tu și restul lumii
  20. Ochii tãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii