Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Împotriva mea
  2. Grãdina cuvintelor
  3. Inventar
  4. Eu-tu
  5. Sã mã sãruți
  6. N-aș fi crezut
  7. Vise
  8. Metamorfoza
  9. Suspinul
  10. Umbrele noptii
  11. Prea rece
  12. Lucire clarã
  13. Zâmbet rece
  14. Disperare
  15. În mine parte
  16. Lupta
  17. Acolo unde se termina iubirea
  18. Chinuitoare pãrere
  19. În spatele urechii
  20. Pasiune

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii