Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Imaginea ta
  2. Conținut
  3. Bun comun
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Cum te visez?
  6. Nerostire
  7. De ce-mi lipsești
  8. Din cauza ta
  9. Dragoste de vânzare
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Nud îmbãtãtor
  12. N-aș fi crezut
  13. Mecanism matematic și misogin
  14. Te iubesc
  15. Ochii tãi
  16. Prin mine
  17. Între douã bãtãi
  18. Rotunjimile iubirii
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii