Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dorința
  2. Rotunjimile iubirii
  3. Noi
  4. Regãsirea
  5. Identic cu tine
  6. Eu-tu
  7. Rãscruce
  8. Din cauza ta
  9. Cautare
  10. Hibernare
  11. Cum te visez?
  12. Sãrutul încrâncenat și singur
  13. Esti prea vie
  14. Încã o lacrimã...
  15. Întuneric
  16. Nu te-am cunoscut niciodatã
  17. Ai sã mã iubești?
  18. Marginea existenței
  19. În aceeași direcție
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii