Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te iubesc
  2. Regãsirea
  3. Prea rece
  4. Altfel, de ce?
  5. Cheia norocului
  6. Încã o lacrimã...
  7. Univers infinit de plăceri
  8. Buza ta de sus
  9. Jocul
  10. Când vei pleca
  11. Palidã mângâiere
  12. Prin mine
  13. Atingeri ireale
  14. De ce-mi lipsești
  15. Peste tine
  16. Imaginea ta
  17. Cum te visez?
  18. Dorința
  19. Pasiune
  20. Identic cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii