Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sfâșiere
  2. Vorbe
  3. Oarecum perfect
  4. În spatele urechii
  5. Unduiri
  6. Dorința
  7. Nebãnuita neputințã
  8. Biografie
  9. Imaginea ta
  10. Somnul de dinainte
  11. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  12. Indigestie
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. Mi-e dor
  15. Mai în interior
  16. Revelația
  17. O singurã ființã
  18. O picãturã din sufletul tãu
  19. Somnul tãu
  20. Te simt în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii