Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licurici
  2. Revelația
  3. Fluturii
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. Biografie
  6. Chinuitoare pãrere
  7. Noi
  8. Identic cu tine
  9. Mai în interior
  10. În urma mea
  11. Acolo unde se termina iubirea
  12. În aceeași direcție
  13. Conținut
  14. Unduiri
  15. Senzații
  16. Nu te-am cunoscut niciodatã
  17. Oarecum perfect
  18. Mai… de tot
  19. Sentimente la întâmplare
  20. Fãrã pereche

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii