Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O mânã de sentimente
  2. Licurici
  3. Noapte liniștitã
  4. Nebun dupã tine
  5. Neant
  6. Vorbe
  7. Vise
  8. Conținut
  9. Oarecum perfect
  10. Într-o cutã
  11. Mi-e dor
  12. Nud îmbãtãtor
  13. Și ce dacã, iubito…
  14. Esti prea vie
  15. Epilog
  16. Te simt în mine
  17. Încã o lacrimã...
  18. Idei
  19. Buza ta de sus
  20. Tristețea de a te fi cunoscut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii