Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nud îmbãtãtor
  2. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  3. Atingeri ireale
  4. Sentimente la întâmplare
  5. Mecanism matematic și misogin
  6. Lucire clarã
  7. Suspinul
  8. O mânã de sentimente
  9. Definitiv
  10. De ce-mi lipsești
  11. Cu fața cãtre mine
  12. Cum te visez?
  13. Nerostire
  14. Cerc floral
  15. Fãrã pereche
  16. Imaginea ta
  17. Mirare
  18. Indigestie
  19. În spatele urechii
  20. Biografie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii