Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. De ce-mi lipsești
  2. Indigestie
  3. Lupta
  4. Mirare
  5. Nebãnuita neputințã
  6. Somnul tãu
  7. Nãpãdit
  8. Sfâșiere
  9. Prezent prea simplu
  10. Unde ar fi trebuit sã fii
  11. Marginea existenței
  12. Decupaj
  13. Unde se termina iubirea
  14. Prin mine
  15. Simțuri zdrențuite
  16. Dorința
  17. Vise
  18. Regãsirea
  19. Feminin
  20. Ruga

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii