Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Semnul tãu
  2. Întuneric
  3. Pasiune
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Umbrele noptii
  6. Între douã bãtãi
  7. Senzații
  8. Fãrã pereche
  9. Nebãnuita neputințã
  10. Mai stai…
  11. Cheia norocului
  12. Bun comun
  13. Noapte liniștitã
  14. Altfel, de ce?
  15. Am plâns
  16. Incertitudine
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Mirare
  19. Mai… de tot
  20. Hibernare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii