Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Suspinul
  2. Vise
  3. Inventar
  4. O singurã ființã
  5. Rãscruce
  6. Revelația
  7. Indigestie
  8. În aceeași direcție
  9. O mânã de sentimente
  10. Unde ar fi trebuit sã fii
  11. Biografie
  12. Pedeapsa
  13. De ce-mi lipsești
  14. Neant
  15. Ochii tãi
  16. Risipirea
  17. Poezie amarã
  18. Între douã bãtãi
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Te simt în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii