Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã o lacrimã...
  2. Definitiv
  3. Te iubesc
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Zâmbet rece
  6. Suspinul
  7. Captivã
  8. Am scris invers
  9. Trupurile viselor
  10. Șoapte
  11. Eu-tu
  12. Incertitudine
  13. Conținut
  14. Semnul tãu
  15. Vorbe
  16. O mânã de sentimente
  17. Bun comun
  18. Tristețe
  19. Epilog
  20. Dorințe nemãrturisite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii