Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Labirintul
  2. O picãturã din sufletul tãu
  3. De ce-mi lipsești
  4. Te iubesc
  5. Aproape
  6. Împotriva mea
  7. Mecanism matematic și misogin
  8. Disperare
  9. Sãrutul încrâncenat și singur
  10. Simțuri
  11. Încã o lacrimã...
  12. Cum te visez?
  13. Mã doare
  14. Te iubesc
  15. Semnul tãu
  16. Conținut
  17. Epilog
  18. Nebãnuita neputințã
  19. Acolo unde se termina iubirea
  20. Cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii