Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Din cauza ta
  2. Mecanism matematic și misogin
  3. Încã o lacrimã...
  4. Dorința
  5. Grãdina cuvintelor
  6. Univers infinit de plăceri
  7. Mai… de tot
  8. Atât de departe
  9. Revelația
  10. Ai sã mã iubești?
  11. Umbrele noptii
  12. Toamna iubirii
  13. Unde ar fi trebuit sã fii
  14. Alb
  15. Ruga
  16. Marginea existenței
  17. Poate cine știe…
  18. Te iubesc
  19. În urma mea
  20. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii