Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Adio, realitate
  2. Geometria iubirii
  3. Mi-e dor
  4. Limbaj
  5. Cautare
  6. Poezie amarã
  7. Sã mã sãruți
  8. O singurã ființã
  9. Singur în mine
  10. Altfel, de ce?
  11. Imaginea ta
  12. Palidã mângâiere
  13. Cerc floral
  14. Încã o lacrimã...
  15. Pasiune
  16. Neant
  17. În spatele urechii
  18. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  19. Într-o cutã
  20. Cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii