Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu fața cãtre mine
  2. Patã de culoare
  3. Singur în mine
  4. Decupaj
  5. Eu-tu
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Vitrina sufletului tãu
  8. Biografie
  9. Cheia norocului
  10. Definitiv
  11. Mãnunchiuri
  12. O mânã de sentimente
  13. Mecanism matematic și misogin
  14. Alb
  15. Jocul
  16. Semnul tãu
  17. ????
  18. Într-o cutã
  19. Poezie amarã
  20. Un fel de fericire

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii