Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Trupurile viselor
  2. Mai stai…
  3. Mã doare
  4. Mãnunchiuri
  5. Eu-tu
  6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  7. Te simt în mine
  8. Geometria iubirii
  9. Hibernare
  10. Cu fața cãtre mine
  11. Poate cine știe…
  12. Vitrina sufletului tãu
  13. Minunea de a fi existat
  14. Adio, realitate
  15. Noi
  16. ????
  17. Buza ta de sus
  18. Altfel, de ce?
  19. Captivã
  20. Și ce dacã, iubito…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii