Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dorințe nemãrturisite
  2. Limbaj
  3. Imaginea ta
  4. Cuvinte mai moi
  5. Mai… de tot
  6. Jocul
  7. Ochii tãi
  8. Prin mine
  9. Buza ta de sus
  10. Buze tari
  11. Tristețea de a te fi cunoscut
  12. Tristeți sublim uitate
  13. Nu te-am cunoscut niciodatã
  14. În aceeași direcție
  15. Atingeri ireale
  16. Te simt în mine
  17. Licitație
  18. De ce-mi lipsești
  19. Sãrutul încrâncenat și singur
  20. Altfel, de ce?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii