Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebãnuita neputințã
  2. Acolo unde se termina iubirea
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Metamorfoza
  5. Cerc floral
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Definitiv
  8. Cu fața cãtre mine
  9. Mai în interior
  10. Semnul tãu
  11. Nu te-am cunoscut niciodatã
  12. Mirare
  13. De ce-mi lipsești
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Unduiri
  16. Biografie
  17. Noi
  18. Între douã bãtãi
  19. Vorbe
  20. Bun comun

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii