Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cerc floral
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. Fãrã pereche
  5. În mine parte
  6. Poezie amarã
  7. Tu și restul lumii
  8. Epilog
  9. Univers infinit de plăceri
  10. Biografie
  11. Aproape
  12. Disperare
  13. Lucire clarã
  14. Umed și cald
  15. Sfâșiere
  16. O mânã de sentimente
  17. Dorințe nemãrturisite
  18. Mi-e dor
  19. Împotriva mea
  20. Am nevoie de tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii