Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebãnuita neputințã
  2. Bun comun
  3. Acolo unde se termina iubirea
  4. Buze tari
  5. Somnul de dinainte
  6. Nãpãdit
  7. Am scris invers
  8. Feminin
  9. Vise
  10. O singurã ființã
  11. Licitație
  12. Idei
  13. Cuvinte mai moi
  14. Ochii tãi
  15. Cadavrele cuvintelor
  16. Poate cine știe…
  17. Tristeți sublim uitate
  18. Identic cu tine
  19. În mine parte
  20. Grãdina cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii