Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mã doare
  2. Captivã
  3. Hibernare
  4. Minunea de a fi existat
  5. Idei
  6. Prin mine
  7. ????
  8. Împotriva mea
  9. Bun comun
  10. Iubita mea
  11. Umbrele noptii
  12. Definitiv
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Poate cine știe…
  15. În spatele urechii
  16. Atingeri ireale
  17. Fãrã pereche
  18. Unde ar fi trebuit sã fii
  19. Cadavrele cuvintelor
  20. Cum te visez?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii