Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețe
  2. Cuvinte mai moi
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Univers infinit de plăceri
  5. Noapte liniștitã
  6. Mai… de tot
  7. Inventar
  8. Tu și restul lumii
  9. Vâltoare
  10. Umbrele noptii
  11. Cum te iubesc
  12. Licurici
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Minunea de a fi existat
  15. Cum te visez?
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Epilog
  18. Poate cine știe…
  19. Chinuitoare pãrere
  20. Singur în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii