Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Conținut
  2. Te iubesc
  3. Vâltoare
  4. Vorbe
  5. Revelația
  6. Unde se termina iubirea
  7. Lupta
  8. Biografie
  9. Mai în interior
  10. Nãpãdit
  11. Marginea existenței
  12. Somnul tãu
  13. Simțuri
  14. Cadavrele cuvintelor
  15. Atât de departe
  16. Iubita mea
  17. În aceeași direcție
  18. Tãcere
  19. În urma mea
  20. Ruga

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii