Adrian Furnicã

Cuvinte nerostite

Am încercat sã umplu
Tãcerea dintre noi
Cu umbrele cuvintelor de dragoste
Nerostite
Neluminate și
Nebãnuite
Pe care le-am visat spuse
Încet la ureche
Dar care au murit chiar înainte
De a fi gândite
Și cum mã uitam la distanța
Infinitã dintre noi
Am aflat cã e de ajuns
Sã te iubesc cu ochii închiși
Ca sã pot trece peste puntea
De umbre
Și sã te sãrut încã o datã pentru ca
Între noi sã nu mai existe
Decât un vis devenit
Realitate
Iar tãcerea sã o pãstrãm pentru mai
Târziu
Plinã de umbrele cuvintelor
Pe care ni le-am fi putut spune
Și din care n-am reușit
Sã spunem decât
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Metamorfoza
  2. Limbaj
  3. Simțuri
  4. Încã te iubesc
  5. Unde ar fi trebuit sã fii
  6. Chinuitoare pãrere
  7. Împotriva mea
  8. Vise
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Un fel de fericire
  11. Tristețe
  12. Inventar
  13. Vorbe
  14. Iubita mea
  15. O picãturã din sufletul tãu
  16. Unduiri
  17. Decupaj
  18. Geometria iubirii
  19. Adio, realitate
  20. Sfâșiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii