Adrian Furnicã

Cuvinte nerostite

Am încercat sã umplu
Tãcerea dintre noi
Cu umbrele cuvintelor de dragoste
Nerostite
Neluminate și
Nebãnuite
Pe care le-am visat spuse
Încet la ureche
Dar care au murit chiar înainte
De a fi gândite
Și cum mã uitam la distanța
Infinitã dintre noi
Am aflat cã e de ajuns
Sã te iubesc cu ochii închiși
Ca sã pot trece peste puntea
De umbre
Și sã te sãrut încã o datã pentru ca
Între noi sã nu mai existe
Decât un vis devenit
Realitate
Iar tãcerea sã o pãstrãm pentru mai
Târziu
Plinã de umbrele cuvintelor
Pe care ni le-am fi putut spune
Și din care n-am reușit
Sã spunem decât
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lupta
  2. Prezent prea simplu
  3. Incertitudine
  4. Mai stai…
  5. Mãnunchiuri
  6. Cafea
  7. Cerc floral
  8. O singurã ființã
  9. Șoapte
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Regãsirea
  12. Somnul tãu
  13. Patã de culoare
  14. Nebãnuita neputințã
  15. Labirintul
  16. Somnul de dinainte
  17. Hibernare
  18. Tristețe
  19. Ma uit in largul marii caprui
  20. Esti prea vie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii