Adrian Furnicã

Disperare

Trãiesc cu ochii la ceas
Și cu secundele minione
Rãsfirate prin pãr

Împart timpul în perioade stricte
Dintre douã clipiri
Și le amestec cu cele dintre douã
Respirãri

Mai și plâng câteodatã, lãsând
Lacrimile sã batã secundele
Iubirii
Care sunt altele decât cele de pe ceas
Iar timpul trece pe lângã mine
Târându-mã cãtre lada de gunoi
A iubirilor neîmpãrtãșite.

Și ori de câte ori mã împotrivesc
Simt cã mã îndrept și mai vertiginos
Cãtre infinitul
Necunoașterii și al neîncrederii
Și al negrului tãcut

Și singura cale de a mã opri
Din alunecare
Câte puțin, din când în când
Este sã-ți spun cã te iubesc
Agãțându-mã cu disperare de speranța
Cã mã vei auzi odatã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prea rece
  2. Dragostea ta
  3. Unduiri
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Între douã bãtãi
  6. Într-o cutã
  7. O singurã ființã
  8. Unde ar fi trebuit sã fii
  9. Am plâns
  10. Mai în interior
  11. Trupurile viselor
  12. Toamna iubirii
  13. Alb
  14. Am scris invers
  15. Somnul tãu
  16. Tristețe
  17. Umed și cald
  18. Cu tine
  19. O mânã de sentimente
  20. Palidã mângâiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii