Trãiesc cu ochii la ceas
Și cu secundele minione
Rãsfirate prin pãr

Împart timpul în perioade stricte
Dintre douã clipiri
Și le amestec cu cele dintre douã
Respirãri

Mai și plâng câteodatã, lãsând
Lacrimile sã batã secundele
Iubirii
Care sunt altele decât cele de pe ceas
Iar timpul trece pe lângã mine
Târându-mã cãtre lada de gunoi
A iubirilor neîmpãrtãșite.

Și ori de câte ori mã împotrivesc
Simt cã mã îndrept și mai vertiginos
Cãtre infinitul
Necunoașterii și al neîncrederii
Și al negrului tãcut

Și singura cale de a mã opri
Din alunecare
Câte puțin, din când în când
Este sã-ți spun cã te iubesc
Agãțându-mã cu disperare de speranța
Cã mã vei auzi odatã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. O mânã de sentimente
2. Atât de departe
3. Biografie
4. Prea rece
5. Mirare
6. Șoapte
7. Adio, realitate
8. Patã de culoare
9. Te iubesc
10. Cadavrele cuvintelor
11. Buze tari
12. Captivã
13. Fãrã pereche
14. Cuvinte nerostite
15. Vâltoare
16. Între douã bãtãi
17. Poate cine știe…
18. Unde ar fi trebuit sã fii
19. Univers infinit de plăceri
20. Mai… de tot