Adrian Furnicã

Disperare

Trãiesc cu ochii la ceas
Și cu secundele minione
Rãsfirate prin pãr

Împart timpul în perioade stricte
Dintre douã clipiri
Și le amestec cu cele dintre douã
Respirãri

Mai și plâng câteodatã, lãsând
Lacrimile sã batã secundele
Iubirii
Care sunt altele decât cele de pe ceas
Iar timpul trece pe lângã mine
Târându-mã cãtre lada de gunoi
A iubirilor neîmpãrtãșite.

Și ori de câte ori mã împotrivesc
Simt cã mã îndrept și mai vertiginos
Cãtre infinitul
Necunoașterii și al neîncrederii
Și al negrului tãcut

Și singura cale de a mã opri
Din alunecare
Câte puțin, din când în când
Este sã-ți spun cã te iubesc
Agãțându-mã cu disperare de speranța
Cã mã vei auzi odatã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Neant
  2. Nud îmbãtãtor
  3. Cuvinte mai moi
  4. Încã o lacrimã...
  5. Mai în interior
  6. Înãuntru fãrã de sfârșit
  7. Nu te-am cunoscut niciodatã
  8. Cheia norocului
  9. Unde se termina iubirea
  10. Alb
  11. Cafea
  12. Epilog
  13. Nãpãdit
  14. Mai stai…
  15. De ce-mi lipsești
  16. Mã doare
  17. Unduiri
  18. Pasiune
  19. Mecanism matematic și misogin
  20. Senzații

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii