Adrian Furnicã

Disperare

Trãiesc cu ochii la ceas
Și cu secundele minione
Rãsfirate prin pãr

Împart timpul în perioade stricte
Dintre douã clipiri
Și le amestec cu cele dintre douã
Respirãri

Mai și plâng câteodatã, lãsând
Lacrimile sã batã secundele
Iubirii
Care sunt altele decât cele de pe ceas
Iar timpul trece pe lângã mine
Târându-mã cãtre lada de gunoi
A iubirilor neîmpãrtãșite.

Și ori de câte ori mã împotrivesc
Simt cã mã îndrept și mai vertiginos
Cãtre infinitul
Necunoașterii și al neîncrederii
Și al negrului tãcut

Și singura cale de a mã opri
Din alunecare
Câte puțin, din când în când
Este sã-ți spun cã te iubesc
Agãțându-mã cu disperare de speranța
Cã mã vei auzi odatã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. În spatele urechii
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Atingeri ireale
  5. Cu fața cãtre mine
  6. Metamorfoza
  7. O singurã ființã
  8. Sfâșiere
  9. Nebãnuita neputințã
  10. Sentimente la întâmplare
  11. Poezie amarã
  12. În aceeași direcție
  13. Cu tine
  14. Șoapte
  15. Rãscruce
  16. Cheia norocului
  17. Feminin
  18. Tãcere
  19. Epilog
  20. În direcția ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii