Adrian Furnicã

Disperare

Trãiesc cu ochii la ceas
Și cu secundele minione
Rãsfirate prin pãr

Împart timpul în perioade stricte
Dintre douã clipiri
Și le amestec cu cele dintre douã
Respirãri

Mai și plâng câteodatã, lãsând
Lacrimile sã batã secundele
Iubirii
Care sunt altele decât cele de pe ceas
Iar timpul trece pe lângã mine
Târându-mã cãtre lada de gunoi
A iubirilor neîmpãrtãșite.

Și ori de câte ori mã împotrivesc
Simt cã mã îndrept și mai vertiginos
Cãtre infinitul
Necunoașterii și al neîncrederii
Și al negrului tãcut

Și singura cale de a mã opri
Din alunecare
Câte puțin, din când în când
Este sã-ți spun cã te iubesc
Agãțându-mã cu disperare de speranța
Cã mã vei auzi odatã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Mecanism matematic și misogin
  3. Conținut
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. În direcția ta
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Regãsirea
  8. Cafea
  9. Umbrele noptii
  10. Șoapte
  11. Vorbe
  12. Îmbrãcatã în luminã
  13. Nerostire
  14. Ochii tãi
  15. Peste tine
  16. Toamna iubirii
  17. În spatele urechii
  18. În mine parte
  19. Trupurile viselor
  20. Mirare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii