Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Umed și cald
  2. Definitiv
  3. De ce-mi lipsești
  4. Trupurile viselor
  5. Labirintul
  6. Fãrã pereche
  7. Ai sã mã iubești?
  8. Te simt în mine
  9. Ma uit in largul marii caprui
  10. Unde se termina iubirea
  11. Disperare
  12. Ruga
  13. Întuneric
  14. Cerc floral
  15. Pasiune
  16. Noi
  17. Toamna iubirii
  18. Într-o cutã
  19. Atingeri ireale
  20. Marginea existenței

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii