Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețe
  2. Prin mine
  3. Ma uit in largul marii caprui
  4. Sã mã sãruți
  5. Feminin
  6. Iubita mea
  7. Nebãnuita neputințã
  8. În urma mea
  9. Suspinul
  10. Mi-e dor
  11. Adio, realitate
  12. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  13. Somnul de dinainte
  14. Cautare
  15. Cum te iubesc
  16. Cafea
  17. Lupta
  18. Noapte liniștitã
  19. Imaginea ta
  20. Peste tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii