Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licurici
  2. Indigestie
  3. Noi
  4. Geometria iubirii
  5. Noapte liniștitã
  6. Cu fața cãtre mine
  7. Într-o cutã
  8. Împotriva mea
  9. Mã doare
  10. Cum te visez?
  11. Cautare
  12. În mine parte
  13. Semnul tãu
  14. Poezie amarã
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Biografie
  17. Lupta
  18. Atingeri ireale
  19. Umbrele noptii
  20. Fãrã pereche

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii