Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Suspinul
  2. Lucire clarã
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Imaginea ta
  5. Biografie
  6. Dragoste de vânzare
  7. Unde ar fi trebuit sã fii
  8. Mã doare
  9. Atingeri ireale
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. Singur în mine
  12. În urma mea
  13. Atât de departe
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Șoapte
  16. Alb
  17. Neant
  18. Ochii tãi
  19. În direcția ta
  20. Prezent prea simplu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii