Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Geometria iubirii
  3. Disperare
  4. Mai… de tot
  5. În mine parte
  6. Vise
  7. N-aș fi crezut
  8. Sentimente la întâmplare
  9. Atingeri ireale
  10. Altfel, de ce?
  11. Grãdina cuvintelor
  12. Vorbe
  13. Simțuri
  14. Lupta
  15. Mai stai…
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Alb
  18. Tãcere
  19. Eu-tu
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii