Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sãrutul încrâncenat și singur
  2. Definitiv
  3. Te simt în mine
  4. În spatele urechii
  5. Șoapte
  6. Semnul tãu
  7. Ai sã mã iubești?
  8. N-aș fi crezut
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Cu fața cãtre mine
  11. Poate cine știe…
  12. Cu o secundã mai târziu
  13. Între douã bãtãi
  14. Labirintul
  15. Identic cu tine
  16. Nebãnuita neputințã
  17. Imaginea ta
  18. Fãrã pereche
  19. Tu și restul lumii
  20. Nu te-am cunoscut niciodatã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii