Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. O mânã de sentimente
  3. Altfel, de ce?
  4. Rotunjimile iubirii
  5. Bun comun
  6. Noapte liniștitã
  7. Prezent prea simplu
  8. Sentimente la întâmplare
  9. Univers infinit de plăceri
  10. Nud îmbãtãtor
  11. Acest sentiment
  12. Licitație
  13. N-aș fi crezut
  14. Vitrina sufletului tãu
  15. Chinuitoare pãrere
  16. Aproape
  17. Dorința
  18. Vorbe
  19. Pasiune
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii