Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Aproape
  2. Nu te-am cunoscut niciodatã
  3. De ce-mi lipsești
  4. Singur în mine
  5. Unduiri
  6. Prin mine
  7. Mirare
  8. Palidã mângâiere
  9. Adio, realitate
  10. Buza ta de sus
  11. Patã de culoare
  12. Cadavrele cuvintelor
  13. Dragoste de vânzare
  14. Vise
  15. Atât de departe
  16. Limbaj
  17. Cu tine
  18. Dorințe nemãrturisite
  19. Biografie
  20. Ai sã mã iubești?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii