Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tu și restul lumii
  2. Palidã mângâiere
  3. Hibernare
  4. În direcția ta
  5. Senzații
  6. Idei
  7. Mãnunchiuri
  8. Iubita mea
  9. Toamna iubirii
  10. O mânã de sentimente
  11. O singurã ființã
  12. Sentimente la întâmplare
  13. Unduiri
  14. Altfel, de ce?
  15. Labirintul
  16. Grãdina cuvintelor
  17. Într-o cutã
  18. Cadavrele cuvintelor
  19. Identic cu tine
  20. Când vei pleca

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii