Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu o secundã mai târziu
  2. Ruga
  3. Oarecum perfect
  4. Hibernare
  5. Noapte liniștitã
  6. Înãuntru fãrã de sfârșit
  7. Palidã mângâiere
  8. Imaginea ta
  9. Conținut
  10. Decupaj
  11. Somnul de dinainte
  12. Buza ta de sus
  13. Cerc floral
  14. Noi
  15. Încã te iubesc
  16. Suspinul
  17. Revelația
  18. Unde ar fi trebuit sã fii
  19. Patã de culoare
  20. Sentimente la întâmplare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii