Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Când vei pleca
  3. Cerc floral
  4. Te iubesc
  5. Trupurile viselor
  6. Captivã
  7. Și ce dacã, iubito…
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Lucire clarã
  10. Risipirea
  11. Hibernare
  12. Biografie
  13. Între douã bãtãi
  14. Ma uit in largul marii caprui
  15. Cafea
  16. Bun comun
  17. Fãrã pereche
  18. Împotriva mea
  19. Inventar
  20. Cum te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii