Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ai sã mã iubești?
  2. Biografie
  3. Buza ta de sus
  4. Imaginea ta
  5. ????
  6. Nu te-am cunoscut niciodatã
  7. Mirare
  8. Semnul tãu
  9. Am nevoie de tine
  10. Cadavrele cuvintelor
  11. Într-o cutã
  12. Prezent prea simplu
  13. Chinuitoare pãrere
  14. Mi-e dor
  15. Cerc floral
  16. Cafea
  17. Regãsirea
  18. Vorbe
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Definitiv

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii