Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebãnuita neputințã
  2. Jocul
  3. Bun comun
  4. Unde ar fi trebuit sã fii
  5. Nud îmbãtãtor
  6. Cheia norocului
  7. Lucire clarã
  8. Geometria iubirii
  9. Pedeapsa
  10. Chinuitoare pãrere
  11. Captivã
  12. Somnul tãu
  13. Suspinul
  14. Dorința
  15. Prin mine
  16. Am nevoie de tine
  17. Cafea
  18. Te iubesc
  19. Poezie amarã
  20. Am plâns

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii