Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul tãu
  2. Prin mine
  3. Risipirea
  4. Încã te iubesc
  5. Neant
  6. Mãnunchiuri
  7. Nerostire
  8. În urma mea
  9. Atât de departe
  10. Cum te iubesc
  11. Din cauza ta
  12. Acolo unde se termina iubirea
  13. Pedeapsa
  14. De ce-mi lipsești
  15. Esti prea vie
  16. Regãsirea
  17. Marginea existenței
  18. Cuvinte nerostite
  19. Cafea
  20. Zâmbet rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii