Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Definitiv
  2. Oarecum perfect
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Am nevoie de tine
  5. Singur în mine
  6. Umbrele noptii
  7. Încã o lacrimã...
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Adio, realitate
  10. Nu te-am cunoscut niciodatã
  11. Șoapte
  12. Te simt în mine
  13. Rãscruce
  14. O mânã de sentimente
  15. Atât de departe
  16. Tristețe
  17. Mai stai…
  18. În urma mea
  19. Nerostire
  20. Lupta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii