Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Pedeapsa
  3. Toamna iubirii
  4. Chinuitoare pãrere
  5. Nebãnuita neputințã
  6. Încã o lacrimã...
  7. Definitiv
  8. Sentimente la întâmplare
  9. Mirare
  10. Somnul tãu
  11. ????
  12. Feminin
  13. Iubita mea
  14. Metamorfoza
  15. Zâmbet rece
  16. Nu te-am cunoscut niciodatã
  17. Acest sentiment
  18. Somnul de dinainte
  19. Singur în mine
  20. Fluturii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii