Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Aproape
  2. Ruga
  3. Întuneric
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Ma uit in largul marii caprui
  6. Somnul tãu
  7. Sã mã sãruți
  8. Mecanism matematic și misogin
  9. Nud îmbãtãtor
  10. Epilog
  11. Acest sentiment
  12. Buza ta de sus
  13. Cu o secundã mai târziu
  14. Incertitudine
  15. Zâmbet rece
  16. Sentimente la întâmplare
  17. Umed și cald
  18. Iubita mea
  19. Feminin
  20. Unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii