Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Când vei pleca
  2. Am sã plec din mine
  3. O picãturã din sufletul tãu
  4. Labirintul
  5. Prezent prea simplu
  6. În spatele urechii
  7. Palidã mângâiere
  8. Cuvinte mai moi
  9. Am plâns
  10. Iubita mea
  11. Poate cine știe…
  12. Singur în mine
  13. Geometria iubirii
  14. Cum te visez?
  15. Sfâșiere
  16. Licitație
  17. Dorința
  18. Hibernare
  19. Metamorfoza
  20. Am scris invers

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii