Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nãpãdit
  2. Cautare
  3. Cafea
  4. Încã o lacrimã...
  5. Din cauza ta
  6. Sentimente la întâmplare
  7. Acolo unde se termina iubirea
  8. Epilog
  9. Mã doare
  10. Alb
  11. Mi-e dor
  12. Vorbe
  13. Sfâșiere
  14. Dragostea ta
  15. Am nevoie de tine
  16. Împotriva mea
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Senzații
  19. O singurã ființã
  20. În urma mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii