Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Suspinul
  2. Eu-tu
  3. Cuvinte nerostite
  4. Ma uit in largul marii caprui
  5. Licitație
  6. Captivã
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Toamna iubirii
  9. Identic cu tine
  10. Umbrele noptii
  11. Te simt în mine
  12. Aproape
  13. Marginea existenței
  14. Într-o cutã
  15. Vorbe
  16. Înãuntru fãrã de sfârșit
  17. Cum te iubesc
  18. Mi-e dor
  19. Nãpãdit
  20. Cerc floral

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii