Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Pasiune
  3. Captivã
  4. Buza ta de sus
  5. Sfâșiere
  6. Am plâns
  7. Un fel de fericire
  8. Idei
  9. Lupta
  10. Simțuri
  11. Vorbe
  12. Geometria iubirii
  13. Nu te-am cunoscut niciodatã
  14. Altfel, de ce?
  15. Cerc floral
  16. Revelația
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. N-aș fi crezut
  19. Disperare
  20. Univers infinit de plăceri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii