Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cautare
  2. Chinuitoare pãrere
  3. Dragostea ta
  4. Vise
  5. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  6. Sãrutul încrâncenat și singur
  7. Labirintul
  8. Esti prea vie
  9. Șoapte
  10. Prezent prea simplu
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. Te iubesc
  13. Cum te iubesc
  14. Lupta
  15. În mine parte
  16. Pedeapsa
  17. Somnul de dinainte
  18. Întuneric
  19. Semnul tãu
  20. Unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii