Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În mine parte
  2. Chinuitoare pãrere
  3. Am nevoie de tine
  4. Atingeri ireale
  5. Semnul tãu
  6. Buza ta de sus
  7. Adio, realitate
  8. Zâmbet rece
  9. Sãrutul încrâncenat și singur
  10. Singur în mine
  11. Nebun dupã tine
  12. Fluturii
  13. Marginea existenței
  14. Rotunjimile iubirii
  15. Dorința
  16. Unde se termina iubirea
  17. Atât de departe
  18. Acest sentiment
  19. Disperare
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii