Adrian Furnicã

Ma uit in largul marii caprui




Ma uit in largul marii caprui
Nascuta din ochii tai
De femeie infinita
Si ridicat pe virfurile picioarelor
Tremurinde de emotie
Incerc sa deslusesc in departare
Umbra gindurilor tale
Norii de indulgenta
Pentru indrazneala de a te iubi
Apoi incerc cu degetele
Caldura privirilor tale devoratoare
In incercarea de sti ce va urma
Atunci cind nebun de fericire
Ca existi
Am sa ma arunc cu capul inainte
Catre locul de unde se naste aceasta
Mare
Sau poate ca tinut de mina
Am sa pot pasi pe suprafata ei
Pas dupa pas
Intr-un echilibru
Incert
Pina cind am sa dispar contopit
In iubire

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O singurã ființã
  2. Dorința
  3. Somnul tãu
  4. În aceeași direcție
  5. Grãdina cuvintelor
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Identic cu tine
  8. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Minunea de a fi existat
  11. Nebãnuita neputințã
  12. Cerc floral
  13. Acolo unde se termina iubirea
  14. Cafea
  15. Limbaj
  16. Poate cine știe…
  17. Și ce dacã, iubito…
  18. Suspinul
  19. Hibernare
  20. Cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii