Adrian Furnicã

Ma uit in largul marii caprui




Ma uit in largul marii caprui
Nascuta din ochii tai
De femeie infinita
Si ridicat pe virfurile picioarelor
Tremurinde de emotie
Incerc sa deslusesc in departare
Umbra gindurilor tale
Norii de indulgenta
Pentru indrazneala de a te iubi
Apoi incerc cu degetele
Caldura privirilor tale devoratoare
In incercarea de sti ce va urma
Atunci cind nebun de fericire
Ca existi
Am sa ma arunc cu capul inainte
Catre locul de unde se naste aceasta
Mare
Sau poate ca tinut de mina
Am sa pot pasi pe suprafata ei
Pas dupa pas
Intr-un echilibru
Incert
Pina cind am sa dispar contopit
In iubire

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unduiri
  2. Cautare
  3. Mirare
  4. Risipirea
  5. Poate cine știe…
  6. Mai în interior
  7. Mi-e dor
  8. Captivã
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Grãdina cuvintelor
  11. Feminin
  12. Noapte liniștitã
  13. Metamorfoza
  14. Conținut
  15. Rotunjimile iubirii
  16. Decupaj
  17. Marginea existenței
  18. Prezent prea simplu
  19. Lucire clarã
  20. Dorința

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii