Adrian Furnicã

Epilog

Presimt durerea finalului
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei
Imaginea ta opusã
Presimt mâna ta, ce închide în pumn
O mângâiere proaspãt
Disparutã
Presimt lacrima ce, simplu,
Se va transforma în
Epilog.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am sã plec din mine
  2. Umbrele noptii
  3. Somnul tãu
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Bun comun
  8. Senzații
  9. Suspinul
  10. Mai în interior
  11. De ce-mi lipsești
  12. Sfâșiere
  13. Revelația
  14. Dorințe nemãrturisite
  15. Fãrã pereche
  16. Cerc floral
  17. Regãsirea
  18. Sãrutul încrâncenat și singur
  19. Vorbe
  20. Cu o secundã mai târziu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii