Adrian Furnicã

Epilog

Presimt durerea finalului
A buzelor ce sãrutã vântul
A ochilor care, adormiți, închid în ei
Imaginea ta opusã
Presimt mâna ta, ce închide în pumn
O mângâiere proaspãt
Disparutã
Presimt lacrima ce, simplu,
Se va transforma în
Epilog.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Incertitudine
  2. Unduiri
  3. Dorințe nemãrturisite
  4. Un fel de fericire
  5. În urma mea
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Împotriva mea
  8. Palidã mângâiere
  9. Minunea de a fi existat
  10. ????
  11. Între douã bãtãi
  12. Grãdina cuvintelor
  13. Noi
  14. O singurã ființã
  15. Șoapte
  16. Vorbe
  17. Patã de culoare
  18. Sãrutul încrâncenat și singur
  19. Biografie
  20. Mecanism matematic și misogin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii