Adrian Furnicã

În direcția ta

Nu mai cred cã mã pot privi
În oglindã
Fãrã sã te vãd pe tine și surâsul
Tãu
Nu cred cã mai pot sã te simt
Lângã mine fãrã sã-mi fie
Rãu
Nu pot gândi în direcția ta nici
O clipã
Nu te mai cunosc, fãrã sã-mi fie
Fricã
Nu beau, nu mãnânc, nu dorm
Nu zâmbesc
Nici nu mai știu dacã mai vreau
Sã trãiesc
Am sã plâng șuierând blesteme
Printre dinți
Și-am sã știu, în continuu, cât de tare
Mã minți
Vãd întunericul cu ochii mei goi
Și am uitat deja cum se spune
”Noi doi”.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Bun comun
  2. Mecanism matematic și misogin
  3. Lucire clarã
  4. Biografie
  5. Senzații
  6. Șoapte
  7. Într-o cutã
  8. Și ce dacã, iubito…
  9. Nebãnuita neputințã
  10. O mânã de sentimente
  11. Prezent prea simplu
  12. Eu-tu
  13. Toamna iubirii
  14. Tãcere
  15. Unduiri
  16. Inventar
  17. Întuneric
  18. Adio, realitate
  19. Regãsirea
  20. În spatele urechii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii