Adrian Furnicã

În direcția ta

Nu mai cred cã mã pot privi
În oglindã
Fãrã sã te vãd pe tine și surâsul
Tãu
Nu cred cã mai pot sã te simt
Lângã mine fãrã sã-mi fie
Rãu
Nu pot gândi în direcția ta nici
O clipã
Nu te mai cunosc, fãrã sã-mi fie
Fricã
Nu beau, nu mãnânc, nu dorm
Nu zâmbesc
Nici nu mai știu dacã mai vreau
Sã trãiesc
Am sã plâng șuierând blesteme
Printre dinți
Și-am sã știu, în continuu, cât de tare
Mã minți
Vãd întunericul cu ochii mei goi
Și am uitat deja cum se spune
”Noi doi”.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mãnunchiuri
  2. Minunea de a fi existat
  3. Ma uit in largul marii caprui
  4. Noi
  5. Biografie
  6. Captivã
  7. Alb
  8. În aceeași direcție
  9. Mi-e dor
  10. Unduiri
  11. Am plâns
  12. Jocul
  13. Senzații
  14. Suspinul
  15. Lupta
  16. Risipirea
  17. În mine parte
  18. Cadavrele cuvintelor
  19. Peste tine
  20. Vorbe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii