Adrian Furnicã

În direcția ta

Nu mai cred cã mã pot privi
În oglindã
Fãrã sã te vãd pe tine și surâsul
Tãu
Nu cred cã mai pot sã te simt
Lângã mine fãrã sã-mi fie
Rãu
Nu pot gândi în direcția ta nici
O clipã
Nu te mai cunosc, fãrã sã-mi fie
Fricã
Nu beau, nu mãnânc, nu dorm
Nu zâmbesc
Nici nu mai știu dacã mai vreau
Sã trãiesc
Am sã plâng șuierând blesteme
Printre dinți
Și-am sã știu, în continuu, cât de tare
Mã minți
Vãd întunericul cu ochii mei goi
Și am uitat deja cum se spune
”Noi doi”.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Definitiv
  2. Sã mã sãruți
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Tristețea de a te fi cunoscut
  5. Neant
  6. Mai în interior
  7. Semnul tãu
  8. Aproape
  9. Poezie amarã
  10. Unde se termina iubirea
  11. Regãsirea
  12. Fãrã pereche
  13. Epilog
  14. Ma uit in largul marii caprui
  15. Mirare
  16. Noi
  17. Împotriva mea
  18. Somnul de dinainte
  19. Licitație
  20. Identic cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii