Adrian Furnicã

Sentimente la întâmplare

Singur
În interiorul minții mele
Prin întunericul desãvârșit
Al gândurilor oarbe
Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci
Ai prejudecãților nãscute
Din haosul gândirii
Încerc sã-mi gãsesc acel motiv
De liniște
Care sã punã puținã ordine
În sentimentele apãrute de nicãieri
Și care, parcã vãd cã se vor duce
Acolo de unde au venit

Și pentru cã singuratatea mã împinge
La acte necugetate
Îmi pun pe umeri și-mi înghesui
În cap, în interiorul minții mele
Sentimente la întâmplare
Ca sã nu mai fiu atât de singur

Nu știu cât de mult voi reuși sã le țin
Prin mine
Și nici cu ce am sã le hrãnesc
Dar vreau sã profit de ele cât pot de mult
Sã fac un pic de luminã, aici, în
Mintea mea
Și poate așa, cu o scânteie, sã reușesc
Sã-i vãd și cele mai ascunse cotloane,
Sã încep sã le populez cu imagini
Cât de cât, reale

Și, ca sã fiu sigur cã am șanse de izbândã,
Am sã încep cu imaginea
Ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu tine
  2. Umed și cald
  3. Umbrele noptii
  4. Cadavrele cuvintelor
  5. Licurici
  6. Atingeri ireale
  7. Iubita mea
  8. Nebãnuita neputințã
  9. Altfel, de ce?
  10. Când vei pleca
  11. Buza ta de sus
  12. Ai sã mã iubești?
  13. Lupta
  14. Acolo unde se termina iubirea
  15. Cum te visez?
  16. Captivã
  17. Feminin
  18. Semnul tãu
  19. Te iubesc
  20. Licitație

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii