Adrian Furnicã

Sentimente la întâmplare

Singur
În interiorul minții mele
Prin întunericul desãvârșit
Al gândurilor oarbe
Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci
Ai prejudecãților nãscute
Din haosul gândirii
Încerc sã-mi gãsesc acel motiv
De liniște
Care sã punã puținã ordine
În sentimentele apãrute de nicãieri
Și care, parcã vãd cã se vor duce
Acolo de unde au venit

Și pentru cã singuratatea mã împinge
La acte necugetate
Îmi pun pe umeri și-mi înghesui
În cap, în interiorul minții mele
Sentimente la întâmplare
Ca sã nu mai fiu atât de singur

Nu știu cât de mult voi reuși sã le țin
Prin mine
Și nici cu ce am sã le hrãnesc
Dar vreau sã profit de ele cât pot de mult
Sã fac un pic de luminã, aici, în
Mintea mea
Și poate așa, cu o scânteie, sã reușesc
Sã-i vãd și cele mai ascunse cotloane,
Sã încep sã le populez cu imagini
Cât de cât, reale

Și, ca sã fiu sigur cã am șanse de izbândã,
Am sã încep cu imaginea
Ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În direcția ta
  2. Adio, realitate
  3. În aceeași direcție
  4. Între douã bãtãi
  5. Ma uit in largul marii caprui
  6. Atât de departe
  7. Acolo unde se termina iubirea
  8. N-aș fi crezut
  9. Mecanism matematic și misogin
  10. O picãturã din sufletul tãu
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Eu-tu
  13. Prezent prea simplu
  14. Într-o cutã
  15. Unde ar fi trebuit sã fii
  16. Chinuitoare pãrere
  17. Licitație
  18. Am plâns
  19. Limbaj
  20. ????

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii