Adrian Furnicã

Sentimente la întâmplare

Singur
În interiorul minții mele
Prin întunericul desãvârșit
Al gândurilor oarbe
Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci
Ai prejudecãților nãscute
Din haosul gândirii
Încerc sã-mi gãsesc acel motiv
De liniște
Care sã punã puținã ordine
În sentimentele apãrute de nicãieri
Și care, parcã vãd cã se vor duce
Acolo de unde au venit

Și pentru cã singuratatea mã împinge
La acte necugetate
Îmi pun pe umeri și-mi înghesui
În cap, în interiorul minții mele
Sentimente la întâmplare
Ca sã nu mai fiu atât de singur

Nu știu cât de mult voi reuși sã le țin
Prin mine
Și nici cu ce am sã le hrãnesc
Dar vreau sã profit de ele cât pot de mult
Sã fac un pic de luminã, aici, în
Mintea mea
Și poate așa, cu o scânteie, sã reușesc
Sã-i vãd și cele mai ascunse cotloane,
Sã încep sã le populez cu imagini
Cât de cât, reale

Și, ca sã fiu sigur cã am șanse de izbândã,
Am sã încep cu imaginea
Ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Conținut
  2. În mine parte
  3. Mecanism matematic și misogin
  4. Atât de departe
  5. Nãpãdit
  6. De ce-mi lipsești
  7. Nebun dupã tine
  8. Prezent prea simplu
  9. Suspinul
  10. Toamna iubirii
  11. Licitație
  12. Unde ar fi trebuit sã fii
  13. Disperare
  14. Grãdina cuvintelor
  15. Cuvinte nerostite
  16. O picãturã din sufletul tãu
  17. Neant
  18. Cautare
  19. Noapte liniștitã
  20. Geometria iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii