Adrian Furnicã

Poate cine știe…

Ce ți-e sufletul ãsta
Și cum te mai joacã el
Pe degete
Uite așa…
Cum te trimite la groapa de gunoi
A istoriei
La dansul de pe urmã
Sau la cel dintâi
Te pune la masã
Sau îți furã farfuria din fațã
Cum te mai face sã alergi
Sau sã te prabușești
Sã râzi, sã plângi, sã visezi
Sã pui mâna pe cuțit sau sã dai cu piciorul
Scãunelului de sub picioare
Sã te arunci în gol
Râzând sau plângând
Dupã caz
Sã te zdrobești de un gând de piatrã
Sau sã zbori…
Cum îți mai aratã el soarele
Când plouã cu gãleata
Și stelele în miezul zilei…
Cum te mai întoarce el pe dos
Și înapoi
Și îți aratã cã poți fi cârpã sau
Covor zburãtor
Sabie sau scut
Mare cât cerul
Sau mic cât nimic
Cum mai naște zâmbete
Sau cum le omoarã
Te face sã hohotești de râs
Sau de plâns…
Dupã caz
Și nu știi dacã sã încerci sã scapi de el
Sau sã-l îngrijești
Cã poate cine știe…
Sau sã-l trimiți la altcineva
Ori la tine în piept sã-l ții …
Ce ți-e sufletul ãsta…
Mai bine cã și l-am dat ție..
Pentru cã se pare cã numai
Tu
Știi sã-l îngrijești
Cum trebuie.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã te iubesc
  2. Risipirea
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. Cerc floral
  5. Mã doare
  6. Prin mine
  7. Biografie
  8. Mecanism matematic și misogin
  9. Cuvinte mai moi
  10. Întuneric
  11. Inventar
  12. Imaginea ta
  13. Șoapte
  14. Cheia norocului
  15. Minunea de a fi existat
  16. Pasiune
  17. Mãnunchiuri
  18. Eu-tu
  19. Suspinul
  20. În direcția ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii