Adrian Furnicã

Suspinul


Îmi mai rãsunã încã în urechi
Un suspin trist, dar sigur
Ce-mi transmite un adio de dincolo
De privirea ta
Rece.

Mi se mai zbate încã între pleoape
Un surâs nestingherit și rece
Ce-mi dã siguranța cã singurãtatea
Înseamnã, de fapt
”Fãrã tine”

Am simțit urma pașilor tãi
Rãmasã pe inima mea moale
Și mai cântãresc încã greutatea golului
Pe care mi l-ai lãsat în loc

De unde vine oare atâta liniște
Cine o împraștie peste tot
Printre secundele goale, negre de atâta tãcere
De ce nu vrei sã vii sã-mi mai faci mãcar
Odatã
Scandal
Ca sã mai simt mãcar odatã cã
Trãiesc ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Labirintul
  2. Întuneric
  3. Nãpãdit
  4. Poezie amarã
  5. Acolo unde se termina iubirea
  6. Un fel de fericire
  7. Unde ar fi trebuit sã fii
  8. Tristeți sublim uitate
  9. Semnul tãu
  10. Prezent prea simplu
  11. Patã de culoare
  12. Idei
  13. Mecanism matematic și misogin
  14. Palidã mângâiere
  15. Când vei pleca
  16. Iubita mea
  17. Trupurile viselor
  18. Am scris invers
  19. Revelația
  20. Noi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii