Adrian Furnicã

Eu cind iubesc, iubesc

Mie mi se pare ca regizorii romani din ziua de azi nu au inceput inca sa faca filme pentru spectatori . Pesemne ca inca nu s-au obisnuit cu celebritatea . Sau au inca nevoia de confirmarea cuiva interesant, de undeva de afara , ca sa-i scoata din amorteala asta de imaginatie fetida . Incerc si eu acum sa trec in revista filmele care au marcat cinematografia romaneasca in ultimii douazeci de ani si imi aduc aici aminte de "Asfalt tango" , "Moartea dmnului Lazarescu" , "Marfa si banii" , "4,3,2" , ""Hirtia era albastra" , "California Dreamin " , "Politist adjectiv"si asa mai departe . Sper sa nu fi facut o nedreptate unora dintre ele nenumindu-le , dar memoria imi mai joaca feste citodata . Toate aceste filme , si daca gresesc va rog sa ma contraziceti , au un numitotr comun . Nu sint simpatice . Nu provoaca risul . Nu te destind . Si atunci incerc sa gasesc o motivatie . De ce regizorii romani nu fac comedii , de ce nu abordeaza sentimente de iubire , de ce nu sint romantici? Din tot ce am vazut in ultimii 20 de ani nu mi-a ramas nici un moment de relaxare in memorie care sa se suprapuna peste privitul la filmele romanesti . Scenariile sint toate despre sumbru , revolta , minie , refulare, ilegal , mizerie morala , agonie , istorie zbuciumata , urit , nedreptate , neimplinire , prezent murdar , saracie , neajunsuri , absurd . Si toate parca sint facute pentru a merge cu ele , cu filmele , la festivaluri unde sa intre in competitie ca sa fi premiate si unde scot la lumina trairile interioare si zbatrile mintii regizorului , pentru a ilustra inca odata mizeria in care traim si in care am fost tiriti ani de-a rindul in comunism , neajunsurile materiale care ne marcheaza existenta , nivelul moral la care ne imping televiziunile comerciale si tabloidele si nu pentru a aduce oamenii in salile de cinematograf . Apar regizori tineri care faca filme despre comunism dar care n-au muncit si n-au produs ceva in acea epoca , comenteaza societatea actuala dar nu se simt partasi la nimic din ce e in ea , se intrec intre ei si se compara unii cu altii de parca ar fi rupti de realitate . Eu nu m-am dus sa vad , de exemplu,"4,3,2" . Am urit si am sa urasc filmul asta toata viata . De ce? Prin 1986 am trait apoape aceiasi experinta descrisa in film care m-a traumatizat si la care si acum ma gindec cu groaza . Mi-a fost frica si am tremurat pe strada in aflarea verdictului final , am suferit impreuna cu iubita mea , am plins si apoi am ramas cu amintirea aceasta extrem de urita . De ce m-as fi dus sa mai vad odata asa ceva ? Normal ca strainatatii i-a placut . Pentru ei , care nu au avut parte de experientele astea si banuiesc ca nu le inteleg nici acum , a fost ca un documentar despre lumea a treia si bineinteles ca fiind ceva grotesc si inedit l-au premiat . Asta nu inseamna ca a fost un film bun .Cel putin pentru mine . Iar eu vorbesc pentru ca citit scenariul si toate criticile , atit cele pro cit si cele contra . Pentru mine a fost un film despre oroare . Despre lucruri pe care le-am aruncat in memorie si pe care nu doream sa le mai scot la iveala . Kafka ar fi oarecum multumit cred de filmografia romaneasca din ultimii 20 de ani . Eu nu ! Si tot asa as putea vorbi despre multe alte productii . Acum "Eu cind vreau sa fluier,fluier" este elogiat si premiat . Pentru mine premiul nu este un indicator obiectiv si concludent . Este masura surpriderii si a snobismului juriului vis-a-a vis de o productie despre o societate care li se pare absurda si de neconceput prin prisma standardelor lor si de aceea o premiaza pentru ineditul ei . Nu mai vreau provocari care sa ma indigneze , sa ma faca sa sufar , sa imi ridice probleme , sa ma faca solidar cu cauzele deja pierdute ale personajelor si asa mai departe .Viata cotidiana imi ofera acest calvar in fiecare zi . Simt nevoia de ceva desuet , invechit ,demn de ignorat , fara viloenta , cald si frumos . Simt nevoia de dragoste ,de intimplari caline , de ris , de comedie , de iubire , de copilarii , de primavara . Stiu dramele sociale din jur , cunosc nivelul de cultura al societatii , am vazut toate nenorocirile care se intimpla in tata asta la televizor si din ziare , traiesc in Romania de 46 de ani si nu mai vreau , odata in plus sa mi se spuna asta . Chiar nu mai exista in tara asta nimic frumos ? Oamenii au uitat cu desavirsire sa iubeasca ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Helmis, intre The Dark side of the Moon si Wish you Were here...
  2. Manifest pentru constiinte adormite...
  3. Bucurestiul începe cu mine
  4. Vuvuzele "Made in Romania"
  5. Hipsterul de Bucuresti
  6. Speranta, dragostea mea
  7. Mă numesc Eva, am 4 ani şi sunt bolnavă de leucemie. VREAU SĂ TRĂIESC
  8. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  9. De ce imi urasc conducatorii ?
  10. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  11. Citi prieteni aveti de fapt ?
  12. Gemenii Toxici vor să guverneze!
  13. Visind la parastase
  14. Nu aveti un foc ?
  15. Primarul chel si tichia suspendata
  16. Cum să devii chior in ţara orbilor
  17. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  18. Severin, Lucescu şi Onoarea
  19. Taxe contra demisie
  20. De ce nu-mi trebuie 8 martie !

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii