Adrian Furnicã

Eu cind iubesc, iubesc

Mie mi se pare ca regizorii romani din ziua de azi nu au inceput inca sa faca filme pentru spectatori . Pesemne ca inca nu s-au obisnuit cu celebritatea . Sau au inca nevoia de confirmarea cuiva interesant, de undeva de afara , ca sa-i scoata din amorteala asta de imaginatie fetida . Incerc si eu acum sa trec in revista filmele care au marcat cinematografia romaneasca in ultimii douazeci de ani si imi aduc aici aminte de "Asfalt tango" , "Moartea dmnului Lazarescu" , "Marfa si banii" , "4,3,2" , ""Hirtia era albastra" , "California Dreamin " , "Politist adjectiv"si asa mai departe . Sper sa nu fi facut o nedreptate unora dintre ele nenumindu-le , dar memoria imi mai joaca feste citodata . Toate aceste filme , si daca gresesc va rog sa ma contraziceti , au un numitotr comun . Nu sint simpatice . Nu provoaca risul . Nu te destind . Si atunci incerc sa gasesc o motivatie . De ce regizorii romani nu fac comedii , de ce nu abordeaza sentimente de iubire , de ce nu sint romantici? Din tot ce am vazut in ultimii 20 de ani nu mi-a ramas nici un moment de relaxare in memorie care sa se suprapuna peste privitul la filmele romanesti . Scenariile sint toate despre sumbru , revolta , minie , refulare, ilegal , mizerie morala , agonie , istorie zbuciumata , urit , nedreptate , neimplinire , prezent murdar , saracie , neajunsuri , absurd . Si toate parca sint facute pentru a merge cu ele , cu filmele , la festivaluri unde sa intre in competitie ca sa fi premiate si unde scot la lumina trairile interioare si zbatrile mintii regizorului , pentru a ilustra inca odata mizeria in care traim si in care am fost tiriti ani de-a rindul in comunism , neajunsurile materiale care ne marcheaza existenta , nivelul moral la care ne imping televiziunile comerciale si tabloidele si nu pentru a aduce oamenii in salile de cinematograf . Apar regizori tineri care faca filme despre comunism dar care n-au muncit si n-au produs ceva in acea epoca , comenteaza societatea actuala dar nu se simt partasi la nimic din ce e in ea , se intrec intre ei si se compara unii cu altii de parca ar fi rupti de realitate . Eu nu m-am dus sa vad , de exemplu,"4,3,2" . Am urit si am sa urasc filmul asta toata viata . De ce? Prin 1986 am trait apoape aceiasi experinta descrisa in film care m-a traumatizat si la care si acum ma gindec cu groaza . Mi-a fost frica si am tremurat pe strada in aflarea verdictului final , am suferit impreuna cu iubita mea , am plins si apoi am ramas cu amintirea aceasta extrem de urita . De ce m-as fi dus sa mai vad odata asa ceva ? Normal ca strainatatii i-a placut . Pentru ei , care nu au avut parte de experientele astea si banuiesc ca nu le inteleg nici acum , a fost ca un documentar despre lumea a treia si bineinteles ca fiind ceva grotesc si inedit l-au premiat . Asta nu inseamna ca a fost un film bun .Cel putin pentru mine . Iar eu vorbesc pentru ca citit scenariul si toate criticile , atit cele pro cit si cele contra . Pentru mine a fost un film despre oroare . Despre lucruri pe care le-am aruncat in memorie si pe care nu doream sa le mai scot la iveala . Kafka ar fi oarecum multumit cred de filmografia romaneasca din ultimii 20 de ani . Eu nu ! Si tot asa as putea vorbi despre multe alte productii . Acum "Eu cind vreau sa fluier,fluier" este elogiat si premiat . Pentru mine premiul nu este un indicator obiectiv si concludent . Este masura surpriderii si a snobismului juriului vis-a-a vis de o productie despre o societate care li se pare absurda si de neconceput prin prisma standardelor lor si de aceea o premiaza pentru ineditul ei . Nu mai vreau provocari care sa ma indigneze , sa ma faca sa sufar , sa imi ridice probleme , sa ma faca solidar cu cauzele deja pierdute ale personajelor si asa mai departe .Viata cotidiana imi ofera acest calvar in fiecare zi . Simt nevoia de ceva desuet , invechit ,demn de ignorat , fara viloenta , cald si frumos . Simt nevoia de dragoste ,de intimplari caline , de ris , de comedie , de iubire , de copilarii , de primavara . Stiu dramele sociale din jur , cunosc nivelul de cultura al societatii , am vazut toate nenorocirile care se intimpla in tata asta la televizor si din ziare , traiesc in Romania de 46 de ani si nu mai vreau , odata in plus sa mi se spuna asta . Chiar nu mai exista in tara asta nimic frumos ? Oamenii au uitat cu desavirsire sa iubeasca ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nu sint stapin de sclavi
  2. Primarul chel si tichia suspendata
  3. Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
  4. Viitorul nu suna bine deloc
  5. Mergi la vot ? Citeste cu atentie !!!
  6. Maşina şi viaţa sexuală
  7. De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
  8. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  9. Cristian Paturca, un om uitat
  10. Speranta, dragostea mea
  11. Religia in scoala ? Doar cu bon fiscal !
  12. Sa furam, sa furam, sa furam
  13. Isteria salveaza Romania
  14. 40% mediocritate prin lege
  15. Rock-ul ca religie
  16. Iertarea...
  17. Masina germana merge si cu apa daca vrea ea !
  18. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  19. Cum să devii chior in ţara orbilor
  20. Nevoia de revolta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii