Adrian Furnicã

Eu cind iubesc, iubesc

Mie mi se pare ca regizorii romani din ziua de azi nu au inceput inca sa faca filme pentru spectatori . Pesemne ca inca nu s-au obisnuit cu celebritatea . Sau au inca nevoia de confirmarea cuiva interesant, de undeva de afara , ca sa-i scoata din amorteala asta de imaginatie fetida . Incerc si eu acum sa trec in revista filmele care au marcat cinematografia romaneasca in ultimii douazeci de ani si imi aduc aici aminte de "Asfalt tango" , "Moartea dmnului Lazarescu" , "Marfa si banii" , "4,3,2" , ""Hirtia era albastra" , "California Dreamin " , "Politist adjectiv"si asa mai departe . Sper sa nu fi facut o nedreptate unora dintre ele nenumindu-le , dar memoria imi mai joaca feste citodata . Toate aceste filme , si daca gresesc va rog sa ma contraziceti , au un numitotr comun . Nu sint simpatice . Nu provoaca risul . Nu te destind . Si atunci incerc sa gasesc o motivatie . De ce regizorii romani nu fac comedii , de ce nu abordeaza sentimente de iubire , de ce nu sint romantici? Din tot ce am vazut in ultimii 20 de ani nu mi-a ramas nici un moment de relaxare in memorie care sa se suprapuna peste privitul la filmele romanesti . Scenariile sint toate despre sumbru , revolta , minie , refulare, ilegal , mizerie morala , agonie , istorie zbuciumata , urit , nedreptate , neimplinire , prezent murdar , saracie , neajunsuri , absurd . Si toate parca sint facute pentru a merge cu ele , cu filmele , la festivaluri unde sa intre in competitie ca sa fi premiate si unde scot la lumina trairile interioare si zbatrile mintii regizorului , pentru a ilustra inca odata mizeria in care traim si in care am fost tiriti ani de-a rindul in comunism , neajunsurile materiale care ne marcheaza existenta , nivelul moral la care ne imping televiziunile comerciale si tabloidele si nu pentru a aduce oamenii in salile de cinematograf . Apar regizori tineri care faca filme despre comunism dar care n-au muncit si n-au produs ceva in acea epoca , comenteaza societatea actuala dar nu se simt partasi la nimic din ce e in ea , se intrec intre ei si se compara unii cu altii de parca ar fi rupti de realitate . Eu nu m-am dus sa vad , de exemplu,"4,3,2" . Am urit si am sa urasc filmul asta toata viata . De ce? Prin 1986 am trait apoape aceiasi experinta descrisa in film care m-a traumatizat si la care si acum ma gindec cu groaza . Mi-a fost frica si am tremurat pe strada in aflarea verdictului final , am suferit impreuna cu iubita mea , am plins si apoi am ramas cu amintirea aceasta extrem de urita . De ce m-as fi dus sa mai vad odata asa ceva ? Normal ca strainatatii i-a placut . Pentru ei , care nu au avut parte de experientele astea si banuiesc ca nu le inteleg nici acum , a fost ca un documentar despre lumea a treia si bineinteles ca fiind ceva grotesc si inedit l-au premiat . Asta nu inseamna ca a fost un film bun .Cel putin pentru mine . Iar eu vorbesc pentru ca citit scenariul si toate criticile , atit cele pro cit si cele contra . Pentru mine a fost un film despre oroare . Despre lucruri pe care le-am aruncat in memorie si pe care nu doream sa le mai scot la iveala . Kafka ar fi oarecum multumit cred de filmografia romaneasca din ultimii 20 de ani . Eu nu ! Si tot asa as putea vorbi despre multe alte productii . Acum "Eu cind vreau sa fluier,fluier" este elogiat si premiat . Pentru mine premiul nu este un indicator obiectiv si concludent . Este masura surpriderii si a snobismului juriului vis-a-a vis de o productie despre o societate care li se pare absurda si de neconceput prin prisma standardelor lor si de aceea o premiaza pentru ineditul ei . Nu mai vreau provocari care sa ma indigneze , sa ma faca sa sufar , sa imi ridice probleme , sa ma faca solidar cu cauzele deja pierdute ale personajelor si asa mai departe .Viata cotidiana imi ofera acest calvar in fiecare zi . Simt nevoia de ceva desuet , invechit ,demn de ignorat , fara viloenta , cald si frumos . Simt nevoia de dragoste ,de intimplari caline , de ris , de comedie , de iubire , de copilarii , de primavara . Stiu dramele sociale din jur , cunosc nivelul de cultura al societatii , am vazut toate nenorocirile care se intimpla in tata asta la televizor si din ziare , traiesc in Romania de 46 de ani si nu mai vreau , odata in plus sa mi se spuna asta . Chiar nu mai exista in tara asta nimic frumos ? Oamenii au uitat cu desavirsire sa iubeasca ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nu pot sa-l sufar pe Marx
  2. Masina germana merge si cu apa daca vrea ea !
  3. Cerere catre Dumnezeu...Pe cind asta si in Romania ?
  4. Dizolvarea parlamentului ar fi o solutie ?
  5. Pinochio de România
  6. Primarul chel si tichia suspendata
  7. 23 de ani de la 13/15 iunie 1990
  8. Reparatia post mortem foloseste la ceva ?
  9. Educatia prin cafea
  10. Divide et impera
  11. Speranta, dragostea mea
  12. Gind pentru un fost prieten
  13. Manifest pentru constiinte adormite...
  14. Ponta Discriminatorul
  15. "Nu se poate aşa o medalie"
  16. Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
  17. Taxe contra demisie
  18. Iertarea...
  19. Asasinul cu referendum
  20. Bucurestiul începe cu mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii