Adrian Furnicã

Vâltoare

Stau pe trotuar
Pe o bancã
Și mã uit la tot ce trece
Cu vitezã prin fața mea,
Gânduri iuți,
Amintiri rebele,
Iubiri trecute,
Râsete moi,
Lacrimi umede sau
Uscate,
Vise diferite despre
Ce bine ar fi fost
Sau ce pãcat cã nu s-a
Întâmplat,
Coșmaruri,
Și toate se ciocnesc
Se întrec și se
Accidenteazã
Mortal.
Și uite așa am început sã zâmbesc
Relaxat și detașat de toate
Pentru cã am reușit sã ies
Din vâltoarea asta nebunã
Stând acum tolãnit,
Încãlzindu-mã la cãldura
Zâmbetului tãu
Și mulțumindu-ți
Cã m-ai ajutat sã trec
Strada.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Metamorfoza
  2. Hibernare
  3. Altfel, de ce?
  4. Eu-tu
  5. Tristețea de a te fi cunoscut
  6. Tristeți sublim uitate
  7. Poate cine știe…
  8. Acest sentiment
  9. Regãsirea
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Nãpãdit
  12. Oarecum perfect
  13. Între douã bãtãi
  14. Cuvinte mai moi
  15. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  16. Fãrã pereche
  17. Unde ar fi trebuit sã fii
  18. Bun comun
  19. Alb
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii