Adrian Furnicã

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu
Cotrobãindu-mi prin vene
Prin suflet, prin mintea mea cea întortocheatã
Te iubesc cu tot interiorul meu necenzurat, necurat, nebun,
Te simt cum îmi incestezi mintea
și dorințele, faptele, putințele
Te simt cum îmi omori voința
Bolnav, agonizând
Surâsuri, sughițuri și plânsuri
Te vreau mai în interiorul meu
Mai adânc, mai profund, mai….de tot
Te iubesc crezând cã n-am sã mai iubesc niciodatã
Nici mâine, nici ieri, nici atunci când mã vei arunca
La gunoi
Te iubesc cât e universul de mic, de mare
De nepãtruns
Și te vreau mai mult, mai celest,
Mai dureros
Mereu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã te iubesc
  2. Într-o cutã
  3. În spatele urechii
  4. Într-o cutã
  5. De ce-mi lipsești
  6. Nud îmbãtãtor
  7. Prin mine
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Alb
  10. Limbaj
  11. Cafea
  12. Nerostire
  13. Cheia norocului
  14. Aproape
  15. Somnul de dinainte
  16. Acest sentiment
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Labirintul
  19. O mânã de sentimente
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii