Adrian Furnicã

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu
Cotrobãindu-mi prin vene
Prin suflet, prin mintea mea cea întortocheatã
Te iubesc cu tot interiorul meu necenzurat, necurat, nebun,
Te simt cum îmi incestezi mintea
și dorințele, faptele, putințele
Te simt cum îmi omori voința
Bolnav, agonizând
Surâsuri, sughițuri și plânsuri
Te vreau mai în interiorul meu
Mai adânc, mai profund, mai….de tot
Te iubesc crezând cã n-am sã mai iubesc niciodatã
Nici mâine, nici ieri, nici atunci când mã vei arunca
La gunoi
Te iubesc cât e universul de mic, de mare
De nepãtruns
Și te vreau mai mult, mai celest,
Mai dureros
Mereu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O picãturã din sufletul tãu
  2. Dragostea ta
  3. Vorbe
  4. Mãnunchiuri
  5. Incertitudine
  6. Alb
  7. Vitrina sufletului tãu
  8. În urma mea
  9. Și ce dacã, iubito…
  10. Cafea
  11. Buze tari
  12. Poate cine știe…
  13. Cu fața cãtre mine
  14. Într-o cutã
  15. Neant
  16. Atingeri ireale
  17. Ruga
  18. Somnul tãu
  19. În spatele urechii
  20. Sã mã sãruți

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii