Adrian Furnicã

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu
Cotrobãindu-mi prin vene
Prin suflet, prin mintea mea cea întortocheatã
Te iubesc cu tot interiorul meu necenzurat, necurat, nebun,
Te simt cum îmi incestezi mintea
și dorințele, faptele, putințele
Te simt cum îmi omori voința
Bolnav, agonizând
Surâsuri, sughițuri și plânsuri
Te vreau mai în interiorul meu
Mai adânc, mai profund, mai….de tot
Te iubesc crezând cã n-am sã mai iubesc niciodatã
Nici mâine, nici ieri, nici atunci când mã vei arunca
La gunoi
Te iubesc cât e universul de mic, de mare
De nepãtruns
Și te vreau mai mult, mai celest,
Mai dureros
Mereu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Cuvinte mai moi
  3. Sã mã sãruți
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Oarecum perfect
  6. Cadavrele cuvintelor
  7. Întuneric
  8. Grãdina cuvintelor
  9. Buze tari
  10. Dorințe nemãrturisite
  11. De ce-mi lipsești
  12. Indigestie
  13. Cafea
  14. Unduiri
  15. Tristețea de a te fi cunoscut
  16. Neant
  17. Cheia norocului
  18. Între douã bãtãi
  19. Nud îmbãtãtor
  20. Cu o secundã mai târziu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii