Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sentimente la întâmplare
  2. Idei
  3. Chinuitoare pãrere
  4. Revelația
  5. Lupta
  6. Incertitudine
  7. Rãscruce
  8. Fãrã pereche
  9. Mãnunchiuri
  10. Mai în interior
  11. O picãturã din sufletul tãu
  12. Somnul de dinainte
  13. Altfel, de ce?
  14. Pasiune
  15. Zâmbet rece
  16. Patã de culoare
  17. Conținut
  18. Nebãnuita neputințã
  19. Șoapte
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii