Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Epilog
  2. Umed și cald
  3. Regãsirea
  4. Buza ta de sus
  5. ????
  6. Decupaj
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Acest sentiment
  9. Conținut
  10. Suspinul
  11. Cerc floral
  12. Când vei pleca
  13. Am scris invers
  14. Poate cine știe…
  15. Altfel, de ce?
  16. Mai… de tot
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. Sentimente la întâmplare
  19. Cuvinte mai moi
  20. Între douã bãtãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii