Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Înãuntru fãrã de sfârșit
  2. Indigestie
  3. Adio, realitate
  4. Prea rece
  5. Eu-tu
  6. Am scris invers
  7. Geometria iubirii
  8. Vitrina sufletului tãu
  9. Între douã bãtãi
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Limbaj
  12. Mirare
  13. Buze tari
  14. Dorințe nemãrturisite
  15. Conținut
  16. Lucire clarã
  17. Semnul tãu
  18. Incertitudine
  19. Aproape
  20. Cheia norocului

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii