Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Somnul de dinainte
  2. Sfâșiere
  3. Cadavrele cuvintelor
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Lucire clarã
  6. Am scris invers
  7. Poezie amarã
  8. Din cauza ta
  9. Unde ar fi trebuit sã fii
  10. Zâmbet rece
  11. Aproape
  12. Cum te iubesc
  13. Înãuntru fãrã de sfârșit
  14. Pasiune
  15. Rãscruce
  16. Prezent prea simplu
  17. Rotunjimile iubirii
  18. Unde se termina iubirea
  19. Mai… de tot
  20. Dragostea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii