Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În urma mea
  2. Patã de culoare
  3. Feminin
  4. Sentimente la întâmplare
  5. Acest sentiment
  6. Disperare
  7. O mânã de sentimente
  8. Definitiv
  9. Univers infinit de plăceri
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Captivã
  12. Cautare
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Simțuri
  15. Dragostea ta
  16. Cum te visez?
  17. Încã o lacrimã...
  18. Geometria iubirii
  19. Regãsirea
  20. Cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii