Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sfâșiere
  2. Fãrã pereche
  3. Simțuri
  4. Vâltoare
  5. Poezie amarã
  6. Cuvinte nerostite
  7. Patã de culoare
  8. Mãnunchiuri
  9. Regãsirea
  10. Imaginea ta
  11. Iubita mea
  12. Poate cine știe…
  13. Somnul de dinainte
  14. Cu fața cãtre mine
  15. Între douã bãtãi
  16. Aproape
  17. Cum te iubesc
  18. Acest sentiment
  19. Singur în mine
  20. Buza ta de sus

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii