Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Regãsirea
  2. Risipirea
  3. Definitiv
  4. Geometria iubirii
  5. Aproape
  6. Pedeapsa
  7. Unduiri
  8. O picãturã din sufletul tãu
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Feminin
  12. Simțuri zdrențuite
  13. Pasiune
  14. Cerc floral
  15. Somnul de dinainte
  16. Poezie amarã
  17. Ruga
  18. Licurici
  19. Cu o secundã mai târziu
  20. Altfel, de ce?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii