Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sfâșiere
  2. Tristețe
  3. Nu te-am cunoscut niciodatã
  4. Epilog
  5. Ma uit in largul marii caprui
  6. Cafea
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Noi
  9. Atât de departe
  10. Înãuntru fãrã de sfârșit
  11. Într-o cutã
  12. În urma mea
  13. Vise
  14. Cu o secundã mai târziu
  15. Mai în interior
  16. Umbrele noptii
  17. Cu tine
  18. În aceeași direcție
  19. Prin mine
  20. Noapte liniștitã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii