Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prezent prea simplu
  2. Metamorfoza
  3. Epilog
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. Palidã mângâiere
  6. Nebãnuita neputințã
  7. Cuvinte nerostite
  8. Umed și cald
  9. Neant
  10. O singurã ființã
  11. Vise
  12. Oarecum perfect
  13. Captivã
  14. Nãpãdit
  15. Înãuntru fãrã de sfârșit
  16. Feminin
  17. Prea rece
  18. Mã doare
  19. Mirare
  20. Sã mã sãruți

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii