Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ai sã mã iubești?
  2. Regãsirea
  3. Într-o cutã
  4. Între douã bãtãi
  5. Adio, realitate
  6. Simțuri zdrențuite
  7. Univers infinit de plăceri
  8. O singurã ființã
  9. Labirintul
  10. Cu fața cãtre mine
  11. Prea rece
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Vise
  14. Buze tari
  15. Decupaj
  16. Prezent prea simplu
  17. Iubita mea
  18. Umbrele noptii
  19. Am sã plec din mine
  20. O picãturã din sufletul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii