Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebãnuita neputințã
  2. Iubita mea
  3. Toamna iubirii
  4. Încã o lacrimã...
  5. Mãnunchiuri
  6. Întuneric
  7. Neant
  8. Când vei pleca
  9. O singurã ființã
  10. Am sã plec din mine
  11. Mirare
  12. Vitrina sufletului tãu
  13. Revelația
  14. În urma mea
  15. Conținut
  16. Ochii tãi
  17. Vorbe
  18. Cerc floral
  19. Jocul
  20. În direcția ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii