Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Postat la 01 Iulie, 2008 de Adrian Furnica

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Zâmbet rece
  2. Încã o lacrimã...
  3. Sentimente la întâmplare
  4. Cerc floral
  5. Toamna iubirii
  6. Am nevoie de tine
  7. Revelația
  8. Oarecum perfect
  9. Unduiri
  10. Adio, realitate
  11. Am sã plec din mine
  12. Iubita mea
  13. O mânã de sentimente
  14. Biografie
  15. Cadavrele cuvintelor
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Univers infinit de plăceri
  18. Feminin
  19. Nãpãdit
  20. Indigestie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii