Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vise
  2. Sentimente la întâmplare
  3. Peste tine
  4. O picãturã din sufletul tãu
  5. Ai sã mã iubești?
  6. Nebãnuita neputințã
  7. Sã mã sãruți
  8. Cafea
  9. În aceeași direcție
  10. Prin mine
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. Umbrele noptii
  13. Înãuntru fãrã de sfârșit
  14. Am scris invers
  15. Între douã bãtãi
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Mai în interior
  18. Adio, realitate
  19. Oarecum perfect
  20. Încã te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii