Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ochii tãi
  2. Jocul
  3. Buza ta de sus
  4. Mai în interior
  5. Revelația
  6. Singur în mine
  7. Rãscruce
  8. Umbrele noptii
  9. Oarecum perfect
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Am sã plec din mine
  12. Tristețe
  13. Cheia norocului
  14. Prin mine
  15. Sãrutul încrâncenat și singur
  16. Decupaj
  17. Dragostea ta
  18. Cuvinte nerostite
  19. Rotunjimile iubirii
  20. Nud îmbãtãtor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii