Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Postat la 01 Iulie, 2008 de Adrian Furnica

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Și ce dacã, iubito…
  2. Am scris invers
  3. Aproape
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Simțuri zdrențuite
  6. Nud îmbãtãtor
  7. Șoapte
  8. Buza ta de sus
  9. Umbrele noptii
  10. Indigestie
  11. Buze tari
  12. Tristețe
  13. Poate cine știe…
  14. Pedeapsa
  15. Unde se termina iubirea
  16. Esti prea vie
  17. Am nevoie de tine
  18. Hibernare
  19. Patã de culoare
  20. În spatele urechii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii