Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Umed și cald
  3. Singur în mine
  4. Ai sã mã iubești?
  5. Dragoste de vânzare
  6. Risipirea
  7. Feminin
  8. Patã de culoare
  9. În aceeași direcție
  10. Unduiri
  11. ????
  12. Geometria iubirii
  13. Disperare
  14. Zâmbet rece
  15. Tristețe
  16. Identic cu tine
  17. Nebãnuita neputințã
  18. Sfâșiere
  19. Jocul
  20. Între douã bãtãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii