Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Postat la 01 Iulie, 2008 de Adrian Furnica

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Cu fața cãtre mine
  2. Nebun dupã tine
  3. O singurã ființã
  4. Biografie
  5. Tãcere
  6. Cu tine
  7. Umbrele noptii
  8. Mecanism matematic și misogin
  9. Atât de departe
  10. Poezie amarã
  11. Eu-tu
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. Pasiune
  14. Revelația
  15. Somnul tãu
  16. Lucire clarã
  17. Vitrina sufletului tãu
  18. Semnul tãu
  19. Buza ta de sus
  20. Din cauza ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii