Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Înãuntru fãrã de sfârșit
  2. În aceeași direcție
  3. Oarecum perfect
  4. Unduiri
  5. Într-o cutã
  6. Dragostea ta
  7. Din cauza ta
  8. Noi
  9. O singurã ființã
  10. Îmbrãcatã în luminã
  11. Mi-e dor
  12. Sentimente la întâmplare
  13. O picãturã din sufletul tãu
  14. Șoapte
  15. Pedeapsa
  16. Simțuri zdrențuite
  17. Dorința
  18. Lucire clarã
  19. Peste tine
  20. Conținut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii