Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Licurici
  2. Din cauza ta
  3. Alb
  4. O mânã de sentimente
  5. Fluturii
  6. În direcția ta
  7. Disperare
  8. Atingeri ireale
  9. Simțuri
  10. O picãturã din sufletul tãu
  11. Ochii tãi
  12. Prin mine
  13. Toamna iubirii
  14. Peste tine
  15. Minunea de a fi existat
  16. Mirare
  17. Poezie amarã
  18. Când vei pleca
  19. Și ce dacã, iubito…
  20. Captivã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii