Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mi-e dor
  2. Regãsirea
  3. Fluturii
  4. Semnul tãu
  5. Te iubesc
  6. Alb
  7. Umbrele noptii
  8. Vitrina sufletului tãu
  9. Dragoste de vânzare
  10. Prin mine
  11. Labirintul
  12. Simțuri
  13. Palidã mângâiere
  14. Cu fața cãtre mine
  15. Poate cine știe…
  16. Tãcere
  17. Pasiune
  18. Am sã plec din mine
  19. Într-o cutã
  20. Simțuri zdrențuite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii