Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Postat la 01 Iulie, 2008 de Adrian Furnica

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Minunea de a fi existat
  2. Am plâns
  3. Pasiune
  4. Prezent prea simplu
  5. Sentimente la întâmplare
  6. Revelația
  7. Cerc floral
  8. Oarecum perfect
  9. Cu tine
  10. Tãcere
  11. Nebun dupã tine
  12. Mecanism matematic și misogin
  13. Simțuri zdrențuite
  14. Bun comun
  15. Cheia norocului
  16. În mine parte
  17. Am nevoie de tine
  18. Cum te visez?
  19. Tu și restul lumii
  20. Simțuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii