Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebãnuita neputințã
  2. Cheia norocului
  3. Dorința
  4. Buza ta de sus
  5. Mai… de tot
  6. Cautare
  7. Am nevoie de tine
  8. Te iubesc
  9. Sfâșiere
  10. Cafea
  11. Te iubesc
  12. ????
  13. Prea rece
  14. Revelația
  15. Iubita mea
  16. Lupta
  17. Umbrele noptii
  18. Fluturii
  19. Simțuri
  20. O mânã de sentimente

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii