Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Metamorfoza
  2. Nebun dupã tine
  3. Alb
  4. Dorințe nemãrturisite
  5. Am sã plec din mine
  6. Acest sentiment
  7. Te simt în mine
  8. Suspinul
  9. Mãnunchiuri
  10. Geometria iubirii
  11. Grãdina cuvintelor
  12. ????
  13. Cu tine
  14. Vise
  15. Te iubesc
  16. Esti prea vie
  17. Iubita mea
  18. N-aș fi crezut
  19. Mai în interior
  20. Regãsirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii