Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dorințe nemãrturisite
  2. Nebun dupã tine
  3. Esti prea vie
  4. Buza ta de sus
  5. În aceeași direcție
  6. Pedeapsa
  7. Neant
  8. Feminin
  9. Într-o cutã
  10. Unduiri
  11. Eu-tu
  12. Iubita mea
  13. Tristețea de a te fi cunoscut
  14. Sã mã sãruți
  15. Ochii tãi
  16. Prezent prea simplu
  17. Când vei pleca
  18. Captivã
  19. Metamorfoza
  20. Vorbe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii