Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Postat la 01 Iulie, 2008 de Adrian Furnica

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Tu și restul lumii
  2. Mai în interior
  3. Eu-tu
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Vâltoare
  6. Te iubesc
  7. Metamorfoza
  8. Prea rece
  9. Întuneric
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Între douã bãtãi
  12. Vitrina sufletului tãu
  13. Umed și cald
  14. Conținut
  15. Dragostea ta
  16. Singur în mine
  17. Încã te iubesc
  18. O mânã de sentimente
  19. Cum te iubesc
  20. Unduiri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii