Seara.Amurgul se lasa incet peste coroanele copacilor.Mirosul din parc este puternic.A flori.Miroase a flori de tei .Din departare se aude zumzetul orasului care acopera totul ,se lasa incet in jos si umple urechile tuturor trecatorilor.Viata a incremenit parca si numai citeva ginganii zburatoare dau sens notiunii de miscare.Citeva banci goale ,cu vopseaua scorojita ,parasite parca pe sub coroanele copacilor depun marurie ca exista din cind in cind cineva care la foloseste.Acum nu.Parcul este aproape gol .Neasteptat de gol pentru o seara atit de frumoasa.O cabina telefonica se iteste de dupa un tufis cu florile un pic ofilite.Cu usile deschise te imbie parca inauntru,nu ca sa dai vreun telefon ci ca sa te opresti un pic din drum si sa te gindesti daca ar vrea cineva sa te aud ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Gindul trei
2. Black Friday, mori, da' mori incet !
3. Impotenta ca stare nationala
4. Conținut
5. Tanti Merkel si musiu Sarkozy
6. De ce l-am votat pe Varujan Pambuccian
7. Baiatul cu chibriturile
8. Prezent prea simplu
9. Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
10. Ginditul de doua ori ca forma a ipocriziei
11. Mirare
12. Nero de Bucuresti
13. Nevoia de revolta
14. Flacara violet
15. Ciuma generala si pelagra de sector !!!
16. Sint curios sa citesc si eu...
17. Cretinii recidiveaza
18. Isteria salveaza Romania
19. Chiar s-a terminat ?
20. Stadionul fantoma