Seara.Amurgul se lasa incet peste coroanele copacilor.Mirosul din parc este puternic.A flori.Miroase a flori de tei .Din departare se aude zumzetul orasului care acopera totul ,se lasa incet in jos si umple urechile tuturor trecatorilor.Viata a incremenit parca si numai citeva ginganii zburatoare dau sens notiunii de miscare.Citeva banci goale ,cu vopseaua scorojita ,parasite parca pe sub coroanele copacilor depun marurie ca exista din cind in cind cineva care la foloseste.Acum nu.Parcul este aproape gol .Neasteptat de gol pentru o seara atit de frumoasa.O cabina telefonica se iteste de dupa un tufis cu florile un pic ofilite.Cu usile deschise te imbie parca inauntru,nu ca sa dai vreun telefon ci ca sa te opresti un pic din drum si sa te gindesti daca ar vrea cineva sa te aud ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Emilia Popescu, Stefan Banuca Jr si azilul social
2. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
3. Gind de nebucurie
4. Violul
5. Un ceaun la fiert numit Romania
6. Gind cult
7. Mai ramine sa ardem vrajitoare la Universitate
8. Nu ma simt vinovat !!!
9. Exista o multime de cucoane cu probleme
10. Apararea inexistentei ? Cine sintem de fapt ?
11. Managerul Daniel si Catedrala ca simbol al trufiei
12. Cum mi-a devenit Osama Bin Laden simpatic
13. Cu fața cãtre mine
14. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
15. ????
16. Speranta, dragostea mea
17. Întuneric
18. Imposibila casatorie va avea loc?
19. Despre claponii fricosi cu trompeta
20. Doamnelor si domnilor profesori, respect !